EDITORIAL. Cine are nevoie de un viceprimar român la Sf. Gheorghe?
Partidele politice din judeţ se bat ca să-i convingă pe români că nu sunt singuri pe lume, că politicienii nu pot nici dormi, nici mânca de grija lor. Că munca şi sacrificiul pentru popor este unicul ţel al vieţii lor. Că merită să-i votezi, să-ţi petreci o oră într-o duminică mergând la urne şi votându-i. Cum să-i faci să te creadă? Simplu: le scoţi din joben un viceprimar român la cea mai importantă primărie din judeţ, cea din Sf. Gheorghe. Cum poţi obţine un asemenea fulminant succes? Negociind cu UDMR şi Antal Arpad de pe toate poziţiile. Exclus de pe poziţii de forţă, pentru că nimeni nu este mai puternic decât UDMR în Covasna.
Până să se sature de politică liberalul Mădălin Guruianu am crezut şi eu că un viceprimar român ne-ar fi de folos. Acum, uitându-mă la consilierii locali români din rândul cărora s-ar alege un eventual viceprimar român, nu mai găsesc nici un nume. Pur şi simplu nu există o persoană de etnie română pe care primarul Antal Arpad şi UDMR s-o poată accepta. Guruianu ar fi fost, poate, o soluţie, dar UDMR tocmai de-aia l-a refuzat, acum maghiarii pot veni şi spune: n-ai cu cine, frate român, uită-te şi tu ce ne-au dat partidele româneşti la Consiliul municipal...
Asta ar fi una din probleme: nu orice consilier român poate fi şi viceprimar – şi nici măcar nu-i pot contrazice pe “exigenţii” din UDMR. Cealaltă, care mie mi se pare mult mai importantă, se referă la micul şantaj pe care UDMR îl pregăteşte, în ideea reciprocităţii. Presa maghiară din Sf. Gheorghe este extrem de “generoasă” în această privinţă, îndemnul către Antal şi UDMR e clar şi răspicat: fiţi şi voi măcar o dată generoşi, daţi-le funcţia asta pentru că şi maghiarii vor avea nevoie de argumente pentru a negocia funcţii de viceprimari UDMR în oraşe mari precum Oradea, Cluj, Tg. Mureş şi altele.
Recunosc că m-a luat prin surprindere bunăvoinţa exagerată a ziarului Haromszek faţă de românii din Sf. Gheorghe. Iată o frază doar, dar puteţi citi întregul articol în ziarul din 11 iunie 2016 – cei care puteţi, ceilalţi apelaţi la prieteni, cum am făcut şi eu: “Greşesc cei care consideră că mult râvnita autonomie a Pământului Secuiesc poate fi obţinută fără convingerea măcar a unei părţi a românilor care trăiesc acolo sau cel puţin fără dispersarea temerilor şi frustrărilor acestora. Am putea fi şi noi măcar o dată generoşi!”.
Logica politică şi generozitatea nu merg aproape niciodată în aceeaşi direcţie. De aceea nu cred că “visul” politicienilor români se va împlini, v-am spus şi de ce. Şi, iarăşi am spus, nici nu văd ce ar schimba în viaţa românilor apariţia unui viceprimar român la Sf. Gheorghe. O funcţie perfect inutilă, bună doar de reprezentare, de prostit lumea, pentru că altceva nu poate nimeni face în faţa maşinii de vot a UDMR şi PCM. O funcţie pe care efemerul ocupant o va repudia în foarte scurt timp, mulţumindu-se cu rolul de observator plictisit...
Aşa încât, dacă judeci rece şi obiectiv, adică fără patimi politicianiste şi orgolii etnice, la întrebarea din titlu există un singur răspuns: UDMR ar avea cel mai mult de câştigat de pe urma unui viceprimar român la Sf. Gheorghe. Ar avea “materie primă” pentru negocierea unor asemenea funcţii în mari oraşe din Ardeal. Merită? Nu ştiu şi nici nu vreau să răspund la întrebarea asta.