E bine că primarul nostru şi Consiliul Local Sf. Gheorghe vor să facă din reşedinţa judeţului Covasna capitala culturală europeană a anului 2021. E bine să ai ambiţii, să vrei mai mult, să-ţi doreşti să foloseşti banii europeni de care va beneficia oraşul Sf. Gheorghe dacă va fi selectat din „urna” candidaţilor la titlul de Capitală culturală europeană. Am aflat şi pe ce se bazează Antal Árpád în susţinerea acestei candidaturi, care ar urma să fie aprobată sau nu până în octombrie 2016: locul 2 în ţară la capitolul „vitalitate culturală” şi locul 1 la capitolul „buget pentru actul de cultură per cap de locuitor”. E o întrecere neoficială între oraşe, dar cifrele sunt, cu siguranţă, reale, mărturisind apetenţa pentru cultură a unei părţi a populaţiei municipiului. Altfel spus, dacă raportăm cheltuielile pentru cultură de la bugetul Consiliului Local la numărul de locuitori ai oraşului, ieşim bine spre foarte bine.

Dar cam atât. Nu spun că populaţia activă cultural din Sf. Gheorghe n-ar merita să se adape la „izvorul” cultural european în 2021. Sigur că ar merita, avem exemplul Sibiului şi-ar trebui să fie suficient pentru sceptici. Numai că nici nu mi-aş dori să ne prezentăm peste 6 ani cu acelaşi oraş pe care îl vedem, acum, zilnic. Şi nu mă refer aici doar la „oraşul cultural”, care are, de bine-de rău, ceva de arătat – adică ne lăudăm cu două teatre, cu nu ştiu câte ansambluri artistice, cu două-trei muzee, cu o galerie de artă, cu un Centru cultural la Arcuş (dacă nu cumva până atunci Centrul se va retroceda şi va fi folosit în scopuri mai prozaice), cu o casă de cultură a nimănui, în stare deplorabilă, cu nici un cinematograf, cu o jumătate de librărie... Mă refer şi la „oraşul cel de toate zilele şi nopţile”, la oraşul care nu are niciun hotel cumsecade (dacă nu cumva cu ocazia asta se vor hotărî autorităţile locale să termine de reconstruit fostul hotel Bodoc), la oraşul dominat de magazine second hand, de trotuare impracticabile, de blocuri anoste, neîngrijite, de străzi pline de gropi, de un aer provincial caracteristic aşezărilor nu doar sărace, ci şi lipsite de speranţă de mai bine.

E posibil să fim pe locul 2 la vitalitate culturală – nu prea ştiu cine şi cum măsoară vitalitatea asta, probabil sunt nişte indicatori care mie îmi scapă. Om fi pe locul 1 la sumele care se acordă de la bugetul local pentru cultură, ceea ce ne duce cu gândul şi la o fericită apetenţă spre actul de cultură din partea autorităţilor locale. Dar mi-e foarte greu să-mi imaginez, acum, unde şi cum vor fi primiţi, găzduiţi şi plimbaţi miile de oaspeţi din ţară şi de peste hotare, unde şi cum vor fi organizate spectacolele, expoziţiile, vernisajele, tot ce înseamnă manifestare culturală de înaltă ţinută, proprie unui oraş declarat Capitală culturală europeană. Ştiu ce nebunie e la Primăria municipiului când se întâmplă Zilele Sf. Gheorghe, inutil să spun că pretenţiile pe care le ai de la o Capitală culturală europeană sunt mult mai mari şi de un alt nivel.

S-ar putea să fiu contrazis de faptele care vor urma, s-ar putea ca Palatul Justiţiei, aflat acum în construcţie, să nu fie cea mai înaltă şi reprezentativă clădire din municipiul nostru. S-ar putea ca Turkalo-urile să dispară, sau măcar să se împuţineze, să nu domine autoritar un „peisaj cultural” destul de puţin observabil în urbea noastră. S-ar putea ca fosta casă de cultură a sindicatelor, în care acum cultura mucegăieşte nefolosită, să devină o adevărată şi necesară Casă de cultură, indiferent cum se va numi patronul material şi spiritual care se va ocupa de transformarea ei. S-ar putea ca îngrămădirea insuportabilă de second-hand-uri pe metru pătrat să nu mai fie unitatea de măsură a prosperităţii noastre financiare. S-ar putea chiar ca rău-famatul cartier Orko să nu mai fie inaccesibil oamenilor cumsecade după lăsarea întunericului.

De fapt, speranţa mea – pentru că am totuşi o speranţă – este că primarul Antal va reuşi să convingă onoratul juriu european că până în 2021 municipiul Sf. Gheorghe va căpăta nu doar o înfăţişare de burg european, ci şi un spirit european – adică unul civilizat, educat, tolerant, prosper, liber de presiuni şi animozităţi interetnice. Iar asta înseamnă că, începând din octombrie 2016, ne aşteaptă pe toţi cinci ani de muncă. Pentru că o capitală culturală europeană înseamnă nu doar un primar şi nişte funcţionari deştepţi, eficienţi, inventivi şi descurcăreţi, ci şi cât mai mulţi locuitori activi din punct de vedere cultural şi armonizaţi civico-etnic, oameni capabili să evolueze pe toate planurile.

Am spus ce aveam de spus în legătură cu subiectul în cauză. Aşa că acum o să-mi permit să dau un pronostic: nu cred că Sf. Gheorghe va face faţă concurenţei care se anunţă pentru Capitala culturală europeană a anului 2021. Dar despre asta vom mai avea timp să vorbim, primarul Antal Árpád şi-a anunţat deocamdată intenţia, vom vedea cum vor evolua, practic, lucrurile într-un oraş în care de cel puţin două ori pe an nu se mai cunoaşte om cu persoană de-atâta armonie interetnică...