Se scumpeşte gunoiul. Am auzit de oameni care nu se prea spală pentru că fac economie la apă. Apa costă foarte mult şi-o plăteşti de două ori, şi la intrare, şi la ieşire. Pagubă mare... Curăţenia costă. Nu poţi fi curat dacă te speli numărând picăturile de apă, care curg fără să le înregistreze contorul. La fel şi cu gunoiul, nu poţi sta cu el în casă, e musai să-l duci la tomberon şi-atunci... te costă.

Vine TEGA şi Consiliul Local şi-ţi fixează un preţ pentru gunoiul pe care-l duci la tomberon. Plăteşti circa 7 lei pe lună de persoană. O familie de moşi dă 14 lei pe lună pentru gunoi. N-ar fi, în principiu, mult. Dar la noi principiul e întotdeauna scump, pentru că lumea e săracă. Chiar aşa săracă, tot trebuie să plăteşti serviciul prestat de TEGA. Care de curând a obţinut o mică victorie împotriva să­racilor din oraş: a crescut preţul gunoiului la 8 lei pe lună de persoană. Creşterea n-ar fi foarte mare nici măcar pentru cei mai puţin norocoşi în viaţă. Dar îmi dă de gândit motivul majorării de preţ: transportul gunoiului la Braşov. Treaba asta costă, deci scoateţi banul şi plătiţi serviciul.

Bun, plătim, nu vom sărăci doar din asta, sunt dări mult mai mari şi mai ciudate pe care statul român le perpetuează pentru că are mare nevoie de bani la buget. De ce să ne mire o majorare minoră de preţ la gunoiul prestat de TEGA?! Întrebarea e alta: de ce se scumpeşte serviciul ăsta? În vară, dl. Tamás Sándor „tăia panglica” unei instalaţii complexe numită, pompos, sistem integrat de gestionare a de­şeurilor. La Leţ, judeţul Covas­na, se întâmpla asta. Şi erau prezente televiziunile mari ale ţării. Şi felicitări, şi laude, şi zâmbete, şi promisiuni că nu mai ne ducem la Braşov cu gunoaiele. Ce s-a întâmplat cu sistemul integrat de la Leţ? Nu mai e bun, nu funcţionează, s-a stricat, au renunţat autorităţile la el?!

Nimic din toate astea. Ins­talaţia de la Leţ a intrat în maşina birocratică a unor licitaţii, iar când în România se vorbeşte de licitaţii, e clar, lumea se sperie, se îndoaie, se contorsionează şi... timpul trece. Cu dosare, cu paradosare, cu caiete de sarcini, cu aprobări, cu regulamente, cu contestaţii, cu termene şi paratermene! Aşa că, în ciuda dorinţei autorităţilor locale de a beneficia cât mai repede de avantajele folosirii acestui sistem integrat pentru gunoaie, slabe speranţe să-l putem avea mai repede de 4-5 luni. În cel mai fericit caz...

Nu ştim cât ne va costa atunci gunoiul, pentru că nu ştim cine va câştiga licitaţia. S-ar putea să fie TEGA, dar s-ar putea să fie şi o firmă de aiurea – teoretic la o licitaţie de genul ăsta se poate orice. Tot ce putem spera este să existe o comunicare corectă între câştigătorul licitaţiei, cel care va beneficia în final de banii noştri pentru serviciul prestat, şi populaţie. Să nu se-ntâmple, de pildă, ca la apă. E drept, apa-i mult mai scumpă decât gunoiul, ceea ce e absolut normal. Dar şi cu preţul apei e o problemă, pentru că nimeni nu-ţi spune de ce a crescut şi creşte mereu. La fel, nimeni nu-ţi spune de ce plăteşti atât de mult curentul, gazul metan şi alte servicii fără de care nu poţi trăi. Din când în când, afli că marile companii monopoliste te fură ca-n codru, te anunţă Consiliul Concurenţei sau altă Autoritate în materie că i-au amendat pe „băieţii deştepţi” şi preţul unor servicii se ieftineşte cu câţiva lei pe lună. Bravo, vivat, crescat!

Aici e o problemă de res­pect al furnizorului de servicii faţă de cel care plăteşte serviciul respectiv. Dacă respectul ăsta nu există, vom ajunge ca serviciile cu pricina să se tot scumpească, fără niciun motiv, moment în care oamenii vor începe să nu mai plătească, pentru că nu vor mai suporta să fie înşelaţi la infinit. Dacă aduni toate sumele astea, mici în aparenţă, pe care le dai de­gea­ba în fiecare lună doar pentru că nişte prestatori de servicii ţi le cer, ajungi la cifre impresionante.

Aşa că nu ne rămâne decât să sperăm că birocraţia care înconjoară orice licitaţie de interes public de pe teritoriul românesc se va opri undeva la graniţa judeţului, permiţând autorităţilor covăsnene să folosească, în sfârşit, un sistem modern şi ecologic de management al deşeurilor. Cu ce costuri, vom vedea, din câte îmi aduc aminte preşedintele Tamás Sándor era optimist, putem spera deci că acestea vor fi mai mici decât în momentul de faţă.