O vreme n-am avut primar ales şi-asta ne-a aruncat într-o adâncă reflecţie asupra destinului nedrept. Aveam un primar interimar, dar d-na Sztakics nu e, totuşi, dl. Antal! D-na primar interimar a lăcrimat discret în deschiderea Zilelor Sfântu Gheorghe, rugând cerul şi Justiţia română să-l dea înapoi oamenilor pe adevăratul primar, pe cel ales. Iar cerul a ascultat-o, iată că d-lui Antal Árpád i s-a ridicat interdicţia de a-şi exercita funcţia, şi deci de a participa la alegeri în calitate de candidat din partea UDMR la Primăria municipiului Sf. Gheorghe. O adevărată victorie pentru oraşul nostru, pentru toţi locuitorii lui, indiferent de etnie, care se simt mândri că în al 555-lea an de atestare neîntreruptă a urbei au ocazia să-l mai voteze o dată pe primarul între primari, cârmaciul înţelept al destinelor noastre înfrăţite, dl. Antal Árpád. Vivat, crescat şi nu mai ştiu următorul cuvânt şi nici n-am timp să-l aflu pe Goagăl... Vi-l spun altădată sau aflaţi-l singuri!

Care ar fi avantajul de a avea un primar aflat, totuşi, sub control judiciar şi, deci, în situaţia de a fi judecat şi condamnat pentru fraudă cu bani europeni?! Nu spun, Doamne fereşte!, că e vinovat, spun doar că sigur va fi judecat şi poate va fi condamnat. Ce ne vom face atunci? Cum vom umple golul imens lăsat în urma lui de acest adevărat părinte al oraşului?! Nu-mi dau seama, va trebui să mergem probabil – nu noi, dar n-ar fi rău s-o facă consilierii locali şi d-na Sztakics... – la Braşov, să vedem ce a mai rămas după alt primar cu mari merite în urbanizarea oraşului, dl. Scripcaru. Un om ale cărui merite de bun gospodar sunt recunoscute chiar şi de adversarii politici, ceea ce e mare lucru, să recunoaştem! Va trebui să vedem ce va face Braşovul fără Scripcaru, ca să ştim – repet, pentru orice eventualitate – ce vom face noi fără Antal dacă ni-l va lua mâna lungă a Justiţiei atunci când nimeni nu se va mai aştepta.

Până una-alta, vestea cea bună despre candidatura d-lui Antal a venit la fix, chiar în debutul celei de-a 25-a ediţii a Zilelor Sfântu Gheorghe – nişte Zile triste şi frustrante fără omul care a marcat o nouă eră a acestei sărbători populare pentru toţi locuitorii oraşului. Oamenii şi-au recăpătat zâmbetul, lacrimile au dispărut din ochii fanilor şi supuşilor, lumea se aşteaptă la nişte serbări magnifice, care să arate adevărata faţă a bunelor relaţii româno-maghiare în Sf. Gheorghe, relaţii la care primarul Antal şi-a adus o contribuţie esenţială. Se plombează, se asfaltează, se lucrează la înfrumuseţarea oraşului – renaşte nu doar natura, renasc şi bunele obiceiuri de altădată, alea când se asfalta şi se lucra doar cu ocazia vizitelor oficiale... E bine şi-aşa, ne mai aducem aminte de tinereţe!

Gaudeamus igitur! – na, că pe ăsta l-am ţinut minte... Să ne bucurăm, aşadar, prieteni şi concetăţeni, să bem bere şi să mâncăm sănătoşii mici, iar în ultima seară să vedem lampioane luminoase plutind pe cerul oraşului, că artificii nu se mai poartă de când curajoşilor noştri primari le e frică şi de lumina lanternei din buzunarul hainei.