După ce ziua de Duminică se va fi încheiat, România nu va fi nici mai bună, nici mai rea decât era. Nici românii nu se vor schimba în vreun fel, nu vor deveni mai buni sau mai răi. O parte dintre ei va sări în sus de bucurie, altă parte va sparge oglinzile, cei mai mulţi vor contempla spectacolul oricum grotesc al trezirii la realitatea politică. La capătul acestei călătorii la capătul nopţii vom afla ce monştri a mai născut somnul Naţiunii într-un spaţiu mioritic deloc întâmplător.

Voi fi scurt, pentru că aveţi treburi mai importante de făcut decât să citiţi presa. De pildă, aveţi ocazia să descoperiţi noi afişe electorale şi noi candidaţi pentru Parlamentul European. Eu am citit nişte liste cu candidaţi de la nişte partide şi n-am recunoscut numele multora. O fi bine, o fi rău... Nu-mi dau seama, cred mai degrabă că e la fel, adică la fel de rău pentru fiecare dintre noi.

Când vezi sondajele de opinie şi preferinţele electoratului pentru o alianţă de stânga condusă autoritar de PSD, îţi dai seama cât de mici suntem în comparaţie cu uriaşa maşinărie politică pe care un partid pe cale să devină stat o are. Realizezi ce pericol major ne pândeşte dar îţi dai seama, în acelaşi timp, cât de mic este spaţiul de manevră de care dispui. Şi te gândeşti cu disperare la alegerile prezidenţiale din toamnă, când spaţiul de manevră pe care ţi-l vor oferi candidaţii la preşedinţia României va fi şi mai mic. Şi totuşi... Dispui de un vot, votul ăsta nu va schimba lumea, poate nici măcar lumea ta, dar este singura ta putere. Gândeşte-te câţi ţi-au cerşit acest vot şi alege cu zgârcenie.

Singurul lucru asupra căruia simt nevoia să insist este să mergeţi la vot. Contemplaţia nu este o virtute în România anului 2014. Şi-apoi, cred că am mai spus-o, dacă nu veţi vota vă veţi priva de dreptul moral de a-i înjura pe cei care ne vor reprezenta în Parlamentul European. Mergeţi, votaţi şi speraţi. S-ar putea ca această Duminică să nu fie o nouă Duminică a Orbului.