Se chinuie de ani de zile să-l dea jos pe Traian Băsescu. N-au reuşit printr-o luptă la baionetă, şi-au schimbat stilul şi acum încearcă să-l doboare prin încercuire. Se folosesc de „ verigile slabe” ale unui om imperfect, rude şi amici politici. Pe amicii din politică i-au cam terminat, mai rezistă câţiva dar şi ei sunt groggy. Cu rudele, însă, iată că pot avea succes. Nu succesul pe care şi l-au dorit, dar măcar unul care îl izolează politic pe preşedinte. Ar fi dorit să-l demită, să-l distrugă definitiv, dar sunt prea slabi pentru o asemenea ţintă. Tot ce speră, acum, este să îi atragă de partea lor pe alegătorii nehotărâţi şi creduli, e plină ţara de ei, ar cam avea de unde.

Problema acestor manechini şi a păpuşarului securist este nu cum să-i facă pe oameni să nu mai aibă încredere în preşedinte, ci cum să-i facă să aibă încredere într-o alianţă care nu-şi mai ascunde ura împotriva unei Justiţii independente. Din vara anului 2012, când Ponta-Voiculescu-Dragnea şi-au arătat adevăratele intenţii în lupta împotriva statului de drept, PSD a apăsat mereu pe butoanele bine ştiute, cele menite să bage frica în oasele poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor. Au reuşit doar parţial şi numai prin măsuri administrative la limita legii. Victor Ponta, de pildă, şi-a subordonat un serviciu secret care acum îl serveşte cu prisosinţă: DGIPI. Acest serviciu de informaţii al Poliţiei Române are partea sa de contribuţie atât în acţiunea de decredibilizare a preşedintelui, cât şi în cea mult mai complexă de maculare a „capilor” Justiţiei care nu răspund comenzilor politice ale trioului sus-amintit, în frunte cu Codruţa Kovesi şi Livia Stanciu.

Cred că zbaterile acestei „alianţe a răului” nu vor avea rezultatele dorite. Cei trei şi prietenii lor, baronii locali, vor reuşi să-şi atingă doar o parte din scopuri, anume acelea care ţin de conservarea Puterii cu orice preţ. Poate vor reuşi să-şi impună şi un om de paie la Cotroceni, dar nu cred că vor anula „reflexul” de independenţă al oamenilor legii. Sigur, au fost şi vor mai fi procurori, poliţişti, judecători corupţi – despre ei vom tot vorbi – dar ei nu vor mai fi majoritari. Şi n-ar trebui să uităm un lucru extrem de important: nu suntem singuri pe lume. România se află sub o atentă monitorizare. Opoziţia noastră politică este slabă şi fărâmiţată, dar ea este mult mai credibilă în faţa Europei şi Americii decât Alianţa Penalilor.

Oricum, zilele trecute am asistat la o scenă scabroasă: un manechin numit Tăriceanu şi altul numit Ponta, îmbrăcaţi şi învăţaţi să umble pe scenă de păpuşarul-securist Voiculescu, au născocit un „document oficial” al Senatului şi Camerei Deputaţilor care cere demisia de onoare a preşedintelui ţării. Nu mai vorbesc că aşa ceva este neconstituţional, dar te uiţi la ei şi te cruceşti: cine şi pentru ce cere demisia preşedintelui? Tăriceanu, fostul premier care-i trimitea preşedintelui Băsescu bileţele roz, rugându-l să-l ajute cu o intervenţie în apărarea prietenului Patriciu?! Ponta, un premier-plagiator în biroul căruia se făcea trafic de influenţă prin baronul Duicu?! Dacă m-aş numi Tăriceanu şi-aş fi ajuns şef la Senat aşa cum am ajuns aş tăcea mâlc dintr-o mie de motive. Nu în ultimul rând pentru că este absolut revoltător să ceri demisia preşedintelui ţării pentru a te cocoţa tu pe acel scaun... Măcar câteva luni să simtă şi şezutul tău de manechin moliciunea fotoliului prezidenţial. Şi-apoi, ce drept moral are un Parlament care s-a pus în slujba membrilor săi penali să ceară demisia preşedintelui? Are Băsescu păcatele lui, nu atât de multe cum ni le pictează oamenii lui Voiculescu, dar destule. Păcatele lui Băsescu, însă, nu l-au transformat pe acesta într-un apărător al penalilor, chiar dacă aparţineau propriei sale familii. Justiţia românească nu-i nici pe departe perfectă, legile româneşti sunt pline de inadvertenţe şi nedreptăţi, dar drumul pe care s-a pornit de câţiva ani încoace este unul bun, apreciat ca atare de întreaga lume democratică. Aici se află şi vestea proastă pentru manechinii politici ai păpuşarului Voiculescu: va fi extrem de complicat să mai întorci din drum ghiuleaua plecată din tunul pe care vi l-a pus Băsescu sub fund.

Apropo de dimisii şi de cine le cere, aud că un ministru chinez a fost demis pentru că s-a aburcat în spinarea unui consilier al său pe când făcea o vizită într-o zonă inundată. Nu voia omul să-şi ude încălţările. Unde-am mai văzut eu o scenă asemănătoare? Oare nu erau Ponta şi Dragnea căraţi „în spinarea” bărcii de nişte săraci pompieri pe nişte ape adânci de 20 cm.?!