Secretul Nemuririi, de la un dascăl ce a marcat comunitatea din Întorsura Buzăului

Sunt zile triste pentru Întorsura Buzăului. Doamna Mariana Bobeș, prima directoare a liceului întorsurean, a fost chemată la ceruri. Pământul a fost sărăcit iremediabil prin această pierdere. Comunitatea din zona Întorsurii Buzăului a pierdut un dascăl respectabil, un model pentru zeci de generații, o femeie de seamă, un exemplu pentru noi toți.

Profesoara Mariana Bobeş a fost un adevărat simbol pentru zona Buzaielor pentru că şi-a dedicat întreaga viaţă învăţământului de aici. Sub conducerea ei a pornit la drum primul liceu înfiinţat vreodată la Întorsura Buzăului. Sunt prea puţini oamenii din această zonă a judeţului care să nu fi cunoscut sau măcar să fi auzit de această doamnă de aur a învăţământului din Ţara Buzaielor.

Îmi spunea, anii trecuți când ne-am întâlnit pentru un interviu, că erau zile, pe când se puneau bazele învățământului liceal la Întorsura Buzăului, adică acum peste 50 de ani, că școala îi era casă și că 16 ani nu a avut niciodată un concediu normal. Firesc, astfel elevii i-au devenit copii și ea - mama tuturor liceenilor din zona Buzaielor, până la pensie și chiar după aceasta.

„Stau şi mă gândesc la faptul că a fost o minune că s-a înfiinţat liceu la Întorsura Buzăului. Gândiţi-vă că erau puţini copiii care ajungeau să urmeze liceul, pentru că singurele lor soluţii erau Braşovul, Târgu Secuiesc, Codlea şi altele. Faptul că ai liceu în localitatea ta şi că te duci la şcoală şi părinţii tăi ştiu ce mănânci, ce încalţi, la ce oră vii acasă sau cu cine te întâlneşti, este un lucru important”, ne spunea, într-un interviu din 2016, Doamna Bobeș.

„Dascălii trebuie să lase în fiecare zi câte ceva din sufletul lor în sufletul copiilor, ca să îi facă oameni”

Trăim zile triste care nu pot trece neremarcate pentru că Doamna Mariana Bobeș a fost un om dedicat, respectabil, cunoscut și este cu siguranță imposibil de înlocuit.

Și-a închinat viața catedrei, și-a pus toată dragostea în slujba elevilor și a făcut din copii oamenii de azi. Ne-a fost un exemplu de modestie, de înțelegere și respect, la catedră, dar și după ce a ieșit la pensie. Ultimii ani de viață i-a trăit îndeosebi în mica ei căsuță din centrul orașului Întorsura Buzăului. Aici s-a și sfârșit această poveste de viață, la 90 de ani.

A fost un dascăl exemplar și chiar de aceea consider că Doamna Bobeș nu pleacă dintre noi fără să ne mai învețe o ultimă lecție și poate cea mai importantă: Secretul Nemuririi. De fapt, această ființă minunată ne arată prin exemplul său că cei iubiți, cei buni nu pier niciodată din sufletele în care se înfiripă. Ea va trăi mereu în conștiința întorsurenilor care au cunoscut-o și pe care i-a învățat cât de important este să fii bun, responsabil și să iubești.

Îmi răsună și acum în minte cuvintele sale din interviul luat în urmă cu trei ani: „Un cadru didactic trebuie să fie serios, să fie bun, corect şi să iubească oamenii. Colegilor mei le-aş transmite că trebuie să lase în fiecare zi câte ceva din sufletul lor în sufletul copiilor, ca să îi facă oameni. Atunci, încet, încet, vor putea schimba ceva. (...) Oamenii trebuie să înţeleagă că viaţa e frumoasă şi că trebuie să fie buni, să îi ajute pe ceilalţi. Consider că mi-am făcut datoria în sectorul meu de activitate şi că am lăsat în sufletul copiilor de altădată, adulţilor de astăzi, o amintire de om corect, bun şi serios”.

Drum lin, Doamna Bobeș! Vă mulțumim pentru tot ce ne-ați învățat până în ultima clipă și chiar și dincolo de aceasta!