Am ieşit într-o seară, ca pe vremuri, la un foc lângă marginea unei păduri şi am povestit la o ţuică despre politică, prietenie, femei, unguri, români, ţigani, expediţii, câini, criză şi despre viitor. A fost o discuţie interesantă care s-a transformat ceva mai târziu într-un interviu, interviul de pe lună! Intervievatul?! Dan Manolăchescu, omul din spatele multor evenimente şi schimbări care s-au petrecut în Sfântu Gheorghe

Am ieşit într-o seară, ca pe vremuri, la un foc lângă marginea unei păduri şi am povestit la o ţuică despre politică, prietenie, femei, unguri, români, ţigani, expediţii, câini, criză şi despre viitor. A fost o discuţie interesantă care s-a transformat ceva mai târziu într-un interviu, interviul de pe lună! Intervievatul?! Dan Manolăchescu, omul din spatele multor evenimente şi schimbări care s-au petrecut în Sfântu Gheorghe şi, de ce nu, în judeţul nostru. Pentru cei mai tineri, Dan Manolăchescu este „pionierul” radioului şi al presei pe meleagurile covăsnene, el a transformat monopolul media de la acea vreme în piaţa liberă. Observatorul de Covasna, Radio Astra, Mix Fm, Serbările Zăpezii, Picnic pe Malul Oltului şi mulţime de formaţii-eveniment care au călcat pragul „ungurimii” sunt doar câteva dintre coordonatele celui care parcă nu doarme deloc. Pe lângă toate acestea, Dan Manolăchescu este astăzi şi preşedintele PDL Covasna, dar şi autorul unei controversate cărţi despre români şi maghiari. Mare iubitor de natură şi expediţii, Dan Manolăchescu se întoarce astăzi la trashumanţă. Nu este o glumă, ci purul adevăr, căci pe lângă atâtea acţiuni pro-Covasna, Dan deţine propria stână de oi. De unde şi până unde? Politică, oi, sport şi natură, români şi maghiari, vedem în cele ce urmează!

Hallo: Am tot văzut că te atacă unii că nu eşti român. De ce nu eşti român, Dane?

Dan Manolăchescu: Nu sunt român cum ar vrea unii să fiu! Ca să primesc această „onoare”, ar trebui să beau sânge de ungur la masa de seară, cel puţin. Mă lipsesc de un asemenea românism. Şi apoi nu sunt român 100% pentru că mama mea e unguroaică. Sau „secuiancă”, fie că unora place, fie că nu. Frumos şi adevărat spunea Grigore Leşe că fiecare om trebuie să se raporteze la obârşia sa. Obârşia mea este multiculturalismul, familia mixtă. N-am să-mi arunc mama în beciul uitării pentru că nu ştiu care cretinel înfierbântat de puritatea etnică mă face maghiar sau trădător. Nu-mi voi trăda originea şi nici părinţii pentru că unii au senzaţia că sunt perfect român sau perfect maghiar.

H.: Ai fost acuzat de mai multe ori de jumătatea română că ai trădat-o prin prieteniile pe care le ai cu jumătatea maghiară. Cum comentezi aceste atacuri?

D.M.: Sunt atacurile unor frustraţi cărora le e ciudă că eu pot să comunic cu „partea cealaltă”. Uneori e vorba doar de comunicare, alteori e vorba de prietenii vechi care s-au născut înainte ca cei în cauză să facă politică şi care vor pieri cu mult după ce se va termina perioada politică a vieţii fiecăruia. Ar trebui să mă abţin să vorbesc limba maghiară – aşa cum am văzut că fac câţiva dinozauri români foşti comunişti care cunosc foarte bine limba maghiară – doar pentru a mă da mare român? Hai că mă faci să râd! Eu trăiesc într-un alt secol.

H.: Vorbeşti de perioadă politică. Asta nu e pentru toată viaţa?

D.M.: Nu! Nu am făcut politică până acum un an jumate şi, cu siguranţă, nu mă voi pensiona din „meseria“ de politician. Însă atât cât voi fi implicat o voi face la cote maxime. Am pornit un proiect cu nişte oameni pe care-i respect şi în care am încredere şi îl voi duce până la capăt. Un proiect care se numeşte: readucerea Covasnei din eşalonul codaş şi problemă al judeţelor ţării într-o zonă a normalităţii.

H.: Sunt oameni pe care te poţi baza în PDL? La televizor pare că e o mare de ticăloşi.

D.M.: La televizor totul „pare” altfel. Avem (tu şi eu, n.r.) ceva pregătire în massmedia şi comunicare şi ştim că imaginea de dincolo de ecran este profund distorsionată. Uneori în bine, alteori în rău. În afară de asta, e greşit să etichetezi oamenii după culoarea politică. În orice partid sunt oameni buni şi mai puţini buni. Poate chiar ticăloşi. Crezi că îi iubesc pe toţi cei care sunt astăzi în PDL? Sau că îi dezavuez pe absolut toţi din celelalte partide?

H.: Nume?

D.M.: N-am să-ţi dau nume din partea negativă numai şi pentru faptul că voi sunteţi o revistă a oamenilor pozitivi. Însă, pot să vă spun că, cei care sunt „vinovaţi” de intrarea mea în politică sunt George Scripcaru şi Vasile Blaga. Doi politicieni, dar în primul rând oameni, foarte corecţi şi extrem de eficienţi.

H.: Hai să lăsăm un pic politica. Ce faci când te trezeşti dimineaţă?

D.M.: Ha, ha, ha… Ştiu ce vrei să aflii… Da, am treabă cu oile. După cum ştii m-am făcut cioban. Adică am revenit la dragostea dintâi: medicina veterinară.

H.: Cum te-ai întors aşa dintro dată din media, între animale?

D.M.: E o poveste mai lungă, cu expediţii, criză şi o meserie pe care n-am uitat-o.

H.: Spune…

D.M.: În 2009, când m-am întors din expediţia în Noua Zeelandă, am fost anunţat că încasările firmei din media şi publicitate au scăzut de la 100% la… 0. Adică în luna ianuarie 2009 n-am încasat nimic. Cam aşa şi atunci a început criza la noi. Când alţii trăncăneau seara la o bere despre dezastrul ce va veni, noi luam decizii drastice de supravieţuire, nu de profit. Am făcut credite, nu pentru un televizor cu plasmă sau o renovare de locuinţă, ci ca să avem bani pentru salarii şi pentru continuarea activităţii.

H.: Şi atunci ai mizat pe oi…

D.M.: După ce i-am văzut pe neozeelandezi că produc în insuliţele alea două o treime din totalul de lapte al lumii mi-am dat seama unde e problema. La noi nimeni nu produce, toată lumea comercializează, servisează, serveşte, controlează… E mai complicat să supravieţuieşti unei crize fără producţiile de bază. La restul, ca de exemplu la publicitate, poate renunţa toată lumea.

H.: Şi se câştigă?

D.M.: Nu se pierde. A trecut perioada aceea romantică a ciobanilor ultra-bogaţi, dar cu siguranţă nu te lasă să mori de foame.

H.: Ţi-ai pierdut prieteni de când ai intrat în politică?

D.M.: Nu. Prietenii mei sunt de demult. Şi sunt destui. Nu alerg după alţii noi şi nici nu sufăr de singurătate. Sunt destui în Sfântu Gheorghe, dar mulţi sunt împrăştiaţi prin ţară. De obicei, problemele le am la petrecerile aniversare cu numărul de invitaţi.

H.: Dar în politică?

D.M.: Prieteniile politice sunt ca şi politica. Adică da… cuvântul ăla care începe cu „c” şi se termină cu „urve”. Se vor verifica după de voi fi părăsit politica. Există relaţii politice, în general, de respect cu oameni din propriul partid, dar şi din alte partide.

H.: Se câştigă în politică?

D.M.: Poate prin alte părţi ale ţării sau prin UDMR. Eu mi-am găsit în politică o cocoaşă mare plină de probleme pe care le rezolv fără ca cineva să observe. Pe timpul meu, pe banii mei… Câştiguri din politica românească? Unde, în Covasna? Ha, ha, ha… Dar asta e viaţa mea: dacă nu fac politică, fac ceva în sfera civilă. Nu prea pot sta locului.

H.: Bogat vei ajunge?

D.M.: Cu siguranţă nu! Am prea multe hobby-uri.

H.: Cum ar fi…

D.M.: Expediţiile, călătoriile. Sporturile aproape de orice fel. Fac parte dintr-o mulţime de cluburi, asociaţii, fundaţii, socie tăţi care mai sociale, care mai academice… Şi nu în ultimul rând, cel mai nou hobby: politica. Pe care, cred eu, trebuie să o faci profesionist, dar şi cu pasiune. Toate îmi consumă banii, dar mai important îmi consumă timpul pe care ar trebui să-l aloc producerii lor.

H.: De scris, mai scrii?

D.M.: Ei, asta e cea mai mare problemă. Nu am mai scris mai nimic de un an şi ceva. Simt uneori că explodez. Totuşi am senzaţia că perioada asta de acumulare face bine. Am multe lucruri pe care le adun şi care nu vor putea sta sub lacăt multă vreme.

(Interviu realizat de Horia Kraus şi preluat din Revista „Hallo“)