De ce e important să recunoaștem rasismul și cum să îl evităm

Ce știm cu adevărat despre discriminarea romilor din comunitățile noastre? Și cât suntem dispuși să învățăm despre acest subiect? Suntem reprezentați de oameni care înțeleg acest fenomen? Acestea sunt întrebări care s-au ivit după o știre publicată luna trecută, despre o acțiune a polițiștilor covăsneni, prin care aflam că nouă căruțași au fost amendați cu 18.000 de lei pentru transport ilegal de lemne.  Subiectul a născut diverse reacții pe rețelele de socializare, multe dintre cele negative îndreptate spre romi, deși nicăieri nu s-a vorbit despre etnie. Vorbim prea puțin despre de ce aceste reacții ar trebui să fie excepția, nu regula, și ce putem face să oprim valurile de rasism și, în schimb, să construim un mediu incluziv pentru toți. Așa că am încercat să aflăm de la experți în domeniu câteva răspunsuri la întrebările de mai sus. 

„Țiganii nu plătesc amenzi pentru nimic!!! Au construit case fără autorizație pe domeniul public, fură recoltele de pe câmp și vor fura lemne în continuare”, este un comentariu pe marginea știrii care ne-a atras în mod deosebit atenția. Și asta pentru că a fost scris de un ales al covăsnenilor, de consilierul județean Jănel Leaua. 

Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI), sublinia, într-un raport din 2019, că „percepția negativă a publicului față de romi este ceva normal în România”, unde se mai preciza: „Conform unui sondaj de opinie condus de CNCD în 2015, romii reprezintă al patrulea cel mai puțin acceptat grup de către populație (după persoanele cu HIV, dependenții de droguri și persoanele cu dizabilități)”. 

„Când un rom sau o familie de romi intră în magazin, toată lumea verifică telefoanele, poșetele”

Veres-Nagy Tímea este manager de proiect al Asociației „Grup de Acțiune Locală Sepsi” din Sfântu Gheorghe, o organizaţie nonprofit, înfiinţată cu scopul reducerii numărului de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, a îmbunătăţirii calității vieţii, a creşterii coeziunii sociale, a îmbunătăţirii condițiilor și a mediului de viață a populaţiei aflate în zonele marginalizate ale Municipiul Sfântu Gheorghe. Aceasta spune că discriminarea împotriva romilor este prezentă peste tot în societate, de la magazin și până la spital, iar aceste cazuri nu ajung întotdeauna la autorități. 

„La nivelul Asociației „Grup de Acțiune Locală Sepsi” nu există informații statistice sau documentate despre cazurile de rasism împotriva romilor din județul Covasna. Nu sunt sigură că aceste cazuri de rasism sunt sesizate fie la poliție, fie la CNCD, adică presupun că există mai multe cazuri de antițigănism decât ajung în statistică, dacă există o statistică județeană în acest fel. Din experiențele personale reies lucruri mărunte, totuși semnificative: când un rom sau o familie de romi intră în magazin, toată lumea verifică telefoanele, poșetele, vânzătoarele îi urmăresc tot timpul – cu toții presupunem că acestea vor fura ceva. Aproape în orice interacțiune între o persoană de etnie romă și una maghiară sau română, romii sunt tutuiți, ca semn de subordonare ierarhică între părțile vorbitoare. În spitale pacienții cer doctorilor și asistentelor ca nu cumva să-i pună în aceeași sală cu un pacient rom”, ne-a spus Veres-Nagy Tímea, pe care am contactat-o pentru a-i cerere părerea pe marginea acestui subiect, pe cât de dificil, pe atât de important. 

Responsabilitatea autorităților: un pilon important împotriva discriminării

Fie că vrem să recunoaștem, fie că nu, este cert faptul că nu doar cetățenii obișnuiți au tendința de a discrimina uneori, ci chiar și oamenii puși în slujba cetățenilor, indiferent de etnia lor. Managerul de proiect al GAL Sepsi Sfântu Gheorghe spune că, în acest caz, autoritățile au o responsabilitate mai mare. 

„Orice discurs care criminalizează o etnie, care asociază o anumită trăsătură inerentă a persoanei (culoarea pielii, etnia, limba, sexul etc.) cu cauza comportamentului său sau a problemelor cauzate în societate, este o abordare fundamental greșită și nu ar trebui să fie tolerată. În cazul autorităților și/sau persoanelor publice cu un grad mare de notorietate (de ex. cei care sunt votați în funcții), responsabilitatea este și mai mare, deoarece o convingere personală (dăunătoare sau nu) odată împărtășită în spațiul public devine parte din opinia publică”, este de părere Veres-Nagy Tímea.

Jănel Leaua: „Rezolvarea problemei romilor din județul Covasna se poate face într-un singur fel”

Jănel Leaua, consilier județean din partea PNL, pe care l-am citat și anterior, susține că discriminarea împotriva romilor ar dispărea dacă aceștia ar fi integrați, iar acest lucru este posibil dacă sunt ajutați să își câștige singuri existența. 

„Situația e în felul următor: rezolvarea problemei romilor din județul Covasna se poate face într-un singur fel, integrându-i. Nu-i putem integra decât ajutându-i să-și câștige singuri existența. Sunt UAT-uri (n. red. unități administrativ teritoriale – primării) în Covasna de unde putem învăța. De exemplu vă spun despre ceea ce am constatat și știu personal, este vorba de Comuna Dobârlău. Acum 5-6 ani în Dobârlău erau vreo 60 de țigani asistați social. Mai sunt vreo cinci, șase în ziua de azi, și sunt cei care efectiv nu pot să lucreze. Restul au fost integrați în programe, vin autobuzele, microbuzele și îi duc la muncă, pe platforma industrială de la Prejmer sau de la Brașov. Dar asta pentru că primarul și viceprimarul de acolo s-au implicat în situația asta și cunosc asta pentru că avem viceprimar de la PNL acolo și știu exact cum a fost și cum decurg lucrurile. Dacă modelul de la Dobârlău ar fi preluat de toate localitățile cu probleme în zona asta a romilor și ar aplica formula asta lucrurile s-ar rezolva de la sine”, a spus, pentru Observatorul de Covasna, Jănel Leaua, care a precizat că o astfel de soluție ține numai de Primării, căci „cei din comuna respectivă știu exact ce probleme au acolo, nu poate să vină cineva de pe stradă și să zică: „hai că am eu o soluție general valabilă”. Ești acolo, caută soluții! Eu așa văd lucrurile”. 

Consilierul județean spune că exemplul privind romii care își construiesc locuințe fără autorizație este unul constatat la nivel personal. 

„Am o experiență, sunt aproape de Vâlcele, Araci. E o zonă plină de țigani aici. Țiganii de aici asta fac: fură lemne din pădure, merg la cerșit, nu își duc copiii la școală, lasă mizerie peste tot pe unde se duc. Dacă cineva le dă haine să se îmbrace nu le spală, după ce le murdăresc le aruncă. E plină pădurea de zdrențe și de mizerii. N-ai ce să le faci, decât să le cauți un loc de muncă, să își câștige singuri existența, să își ducă copiii la școală, doar așa se poate rezolva. În rest… Ați văzut cum e: construiesc fără autorizație pe terenul oricui găsesc ei, deci n-au nicio logică, totul se face aiurea. Deci punctul meu de vedere ăsta e: dacă vrem să ajutăm comunitatea de romi să iasă din situația asta din care e putem să-i ajutăm doar integrându-i în programe care să le ofere un loc de muncă, să-și ducă copiii la școală și așa mai departe. În rest, nu ai ce să le faci. Soluția nu e să le duci de mâncare, să le duci haine, pentru că rezolvă o situație de moment, acum. Astăzi au de mâncare, mâine nu mai au. Astăzi au murdărit hainele, nu le spală țiganul. Le aruncă și iar nu au”, este de părere Jănel Leaua.

Zsolt Fekete:  „Experiența mea cu rasismul este deja obosită, fiind cu origine romă, secui, român”

Am abordat subiectul discriminării romilor și cu un reprezentant al acestei etnii. Actorul Zsolt Fekete din Sfântu Gheorghe spune că educația este soluția de viitor în rezolvarea acestei probleme. 

„Coincidența vieții este că joc într-un film care este bazat pe rasism. Experiența mea cu rasismul este deja obosită, fiind cu origine romă, secui, român. Rasismul este o problemă cu mai multe straturi. Eu cred că nu numai ca problemă aflată în viața cotidiană, ci în viața politică rasismul este o armă și o strategie clară. Autoritățile județene trebuie să ajungă la un alt punct de vedere, o altă mentalitate privind aceste subiecte. Eu sper că, încet-încet, se va schimba spre bine, dar nu cred că putem ajuta din afară. Trebuie sa se schimbe dinăuntru. Da, afirmația „este hoț că este rom” este foarte banală și amuzantă. Foarte mulți oameni fură și nu sunt de origine romă. Este absurd cum putem din reflex să stereotipizăm, este ceva care vine din cei șapte ani de acasă (…). Nu prea avem multă posibilitate în această societate haotică să transformăm mentalități, tot ce putem face este să învățăm tinerii și copiii de azi că nedreptățile sociale trebuie să fie afirmate și schimbate definitiv”, a spus, pentru Observatorul de Covasna,  Zsolt Fekete.

Ce putem face noi, ca oameni simpli 

Există soluții și la îndemna oamenilor simpli, nu doar a aleșilor locali și una dintre ele este să nu rămânem indiferenți, ne spune Veres-Nagy Tímea. 

„Noi, ca oameni simpli putem să fim atenți la ce e în jurul nostru și să nu alegem tăcerea când suntem martorii discriminării, să corectăm persoana care are o atitudine umilitoare față de un alt cetățean sau putem să fim de partea părții ofensate. Sau putem să învățăm de la alții cum trebuie să comunicăm cu și despre oameni care vin din medii socio-culturale total diferite de ale noastre într-un mod ca acesta să nu fie jignitor și umilitor. Reprezentanții presei pot învăța cum să scrie despre romi fără a cădea în capcana stereotipiilor, fără a-i criminaliza, respectiv pot atrage atenția cititorilor asupra limbajului abuziv încetățenit în vocabularul cotidian cum ar fi „asistații sociali”, „nu muncesc nimic”, „primesc totul gratuit” etc.”, ne-a mai explicat Veres-Nagy Tímea, care a precizat, totodată, că ura naște ură, sintagmă pe care o numește un clișeu, dar care transmite pe scurt că ura nu este soluția. 

Totuși, „cheia” spre un mediu mai incluziv, fără discriminare, există, însă implementarea ei ține mai degrabă de autorități, fie ele locale sau centrale.

„Există instrumente care contribuie la schimbarea atitudinilor și a mentalității, care ajută sensibilizarea, dialogul și abilitarea victimelor discriminării. Se pot înființa birouri de protejare a drepturilor fundamentale sau de antidiscriminare, se pot organiza prezentări și discuții în școli, se poate desegrega educația ca în fiecare clasă a fiecărei școli a fiecărei localități să fie înscriși copii romi. Se pot crea rețele de mentorat pentru familii marginalizate și se poate finanța sectorul social ca cei care lucrează zi de zi cu persoane care trăiesc în extremă sărăcie să se simtă sprijiniți și apreciați. Se pot organiza cursuri de comunicare antidiscriminativă în toate instituțiile statului, iar acestea să fie obligatorii pentru orice politician care ocupă o funcție publică. Se pot organiza astfel de cursuri pentru angajații sistemului sanitar, ai poliției și da, pentru jurnaliști”, explică managerul de proiect al GAL Sfântu Gheorghe, Veres-Nagy Tímea.

Am întrebat-o pe aceasta dacă există soluții pe termen scurt. Răspunsul ne-a dus cu gândul la o poveste frumoasă despre ce s-ar putea întâmpla, dar pentru care e greu să ai încredere că va deveni realitate. 

„La o problemă de sute de ani nu există soluții pe termen scurt. Soluția pe termen lung înseamnă o voință politică pe termen lung (adică cu mult peste un mandat), o grămadă de bani, o strategie cu intervenții concrete de minim 15 ani, implementate în mod consecvent, o echipă mare de experți, profesioniști în domeniu, și armonizarea anumitor legi. Asta, pe partea romilor. Pe cealaltă parte este nevoie de deschidere, curiozitate, înțelegere și combaterea, refuzul urii și al respingerii. Un exemplu concret și destul de aproape de noi este proiectul Serviciului de Ajutor Maltez din Ungaria, care a inițiat și desfășurat un program numit „Prezență” (un șir de intervenții în comunități segregate pentru o perioadă de 7-10 ani, cu mentoring și asistență post-program), care face acum parte din programul de guvernare a Ungariei, adică un proiect al unui ONG de specialitate a devenit un program politic și administrativ”, a mai explicat managerul de proiect al GAL Sfântu Gheorghe. 

Ura față de romi – o problemă a Uniunii Europene

Veres-Nagy Tímea citează un studiu din care reiese că nu doar în județul Covasna sau în România sunt cazuri de discriminare a romilor, ci în mai toate țările Uniunii Europene. 

„Conform unei cercetări efectuate în 2011 de către Comisia Europeană, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și UNDP, excluziunea romilor, prejudecățile și rasismul față de membrii acestei etnii, deci antițigănismul, funcționează aproape la fel în toate țările membre UE. Nu știu la alții cum este, dar la noi, pe meleagurile noastre, antițigănismul face parte din socializarea oricărui copil, deci din partea societății nu primim ajutor în a nu fi rasist, depinde de fiecare dintre noi când devine adult, cât de receptiv este de autoreflexie, autocontrol și schimbarea mentalității”, ne-a mai spus  Veres-Nagy Tímea.

Și Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) a subliniat, în raportul din 2019, că „în timp ce 25% din populația totală (n. red. a României) are venituri sub pragul minim de sărăcie, acest procent crește la 70% în cazul populației rome. În opinia ECRI, această diferență arată că romii o duc mai rău decât restul populației în multe aspecte ale vieții. Pe de altă parte, ECRI consideră că ignorarea dimensiunii discriminatorii a problemelor cu care se confruntă romii atrage un risc important de negare a problemei reale și, în cele din urmă, întărește anti-țigănismul adânc înrădăcinat la diferite nivele ale societății”.

România a depus eforturi pentru integrarea romilor, dar nu suficiente

Același raport al Uniunii Europene ne arată că România a cunoscut o evoluție la acest capitol în perioada 2014-2020. 

„România a depus eforturi semnificative pentru includerea romilor prin intermediul Strategiei pentru incluziunea cetățenilor români aparținând minorității rome (denumită în continuare Strategia) dintre 2014-2020 (ultima oară revizuită în 2015), care reprezintă cel mai recent document strategic. ECRI este mulțumită să constate că strategia acoperă în mod cuprinzător patru domenii cruciale – educația, locurile de muncă, sănătatea și locuințele – cât și alte domenii, precum serviciile sociale și cultura”, se arată în document.

Totuși, sunt consemnate și condițiile nedemne de secolul XXI în care semenii noștri sunt nevoiți să trăiască.

„ECRI notează că situația locuințelor pentru romi rămâne o chestiune îngrijorătoare. Cercetările au demonstrat că în 2016, un procent îngrijorător de mare din populația romă trăia fără apă curentă (68%) și fără o baie sau toaletă în interiorul locuinței (79%) (…). În plus, mai multe organisme care se ocupă de drepturile omului au menționat că romii, care trăiesc mai mult în așezări neregulate, nu au siguranța unei proprietăți stabile și astfel trăiesc în pericol de a fi evacuați forțat de către autorități, adesea către zone izolate”, precizează același document. 

În ianuarie 2021 președintele României a promulgat o lege care cuprinde măsuri pentru prevenirea şi combaterea antiţigănismului, inclusiv pedepse cu închisoarea pentru acţiuni de ură împotriva romilor. 

Teoria în sine există și este importantă, dar la practică este de lucru la nivelul fiecărui strat al societății și în viețile fiecăruia dintre noi. Poate viitorul va aduce empatie mai mare față de semenii noștri. Pentru că, până la urmă, nu poți alege cu ce etnie să te naști. Dar poți să alegi să nu judeci, ci doar să ajuți. 

A contribuit și Iulia Drăghici – Taraș