De două zile încoace trăiesc o avalanşă de senzaţii periculoase pentru inimi sensibile. Duminică m-am revoltat, am plâns şi-am râs ca un paznic de far în pană de curent electric. Revolta faţă de tratamentul aplicat de nişte politicieni nesimţiţi sutelor de mii de români care au vrut să voteze în diaspora rămâne, amintirea umilinţei acestor oameni nu poate fi ştearsă atât de uşor. În rest, totul se transformă. Merită să iubeşti România, Ţara n-are nici o vină, şi merită să-i iubeşti pe români. Poate nu chiar în fiecare zi, pentru că de multe ori simţi nevoia să-i înjuri, de multe ori simţi că ţi-e ruşine cu ei. Dar eu, duminică, am fost mândru că sunt român şi i-am iubit pe români. Duminică seara am simţit că românii sunt mai inteligenţi, mai patrioţi şi mai curajoşi decât par, spre deosebire de cei care îi conduc – nişte farisei şi demagogi proşti, incapabili să-şi înţeleagă şi să-şi ajute poporul şi Ţara.

Duminică, poporul pe care Ţuţea, Cioran şi Brâncuşi nu dădeau doi bani a desăvârşit Revoluţia română începută în 1989. Ne-au trebuit 25 de ani, d-le Brucan, nu 20, ca să ne deşteptăm. Inerţia a fost uriaşă, dar pe 16 noiembrie ne-am eliberat definitiv de umilinţe dulci precum mierea din glonţul patriei. Ne-am recuperat Ţara furată de baroni, grofi, vechili şi alte vietăţi care brăzdează subpământul ca nişte submarine cu periscopul fixat pe ţintele duşmane. Ţinte uşor de identificat – tot ce mişcă şi produce profit într-o ţară în care întotdeauna mai este ceva de furat.

Vom avea suficient timp să dezbatem şi să analizăm rezultatele votului. Aş spune acum, la o primă impresie, că nici măcar maghiarii din Secuime nu l-au votat majoritar pe Victor Ponta. Ceea ce este formidabil, pentru că arată clar nesupunerea alegătorului de rând faţă cu indicaţiile de la „centru”. Maghiarii şi românii din Covasna au votat în proporţie covârşitoare pentru Iohannis, ceea ce înseamnă foarte mult pentru fiecare om cu mintea acasă. M-am simţit încă o dată bine citind rezultatele votului din Covasna.

Liviu Dragnea, unul din artizanii înfrângerii PSD, spunea luni că nu ştie a cui e vina. „A lui Dumnezeu”, încerca să ghicească baronul de Vlaşca şi Teleorman. Gura păcătosului, baroane, nici nu ştii cât adevăr grăieşte! Nu v-a folosit la absolut nimic „lipeala” cu Biserica Ortodoxă, uite că românii ortodocşi şi-au ales un preşedinte luteran... Până şi manipulaţii din Suceava, Iaşi şi Constanţa şi-au ales un preşedinte „străin de neam şi ţară”. Cum dracu, Doamne iartă-mă, să suporte BOR o asemenea imensă umilinţă?! Cred c-ar trebui să-şi dea demisia şi mult preafericitul Daniel, nu doar nesupusul român ortodox VV Ponta. Ştiu, nu există demisie la „înalţi” şi „preafericiţi”, dar mi-a plăcut cum sună...

Ce urmează? Păi, ca impresie pur personală, cred că Iohannis va avea de muncă, şi încă ce muncă, cu Parlamentul ostil, cu guvernul ostil, cu posibile mişcări de trupe din propriul PNL îmbogăţit cu PDL, dar şi cu dezertări interesate din tabăra politică adversă. Despre toate astea, însă, despre tot ce urmează vom mai vorbi şi vom mai scrie. Acum vreau să rămân la impresia din titlu: „Mulţumesc, România!”. Este sentimentul care mă stăpâneşte cu autoritate şi pe care, sunt sigur, l-a exprimat sau îl va exprima şi noul preşedinte ales. În mai puţine cuvinte, desigur, altfel n-ar mai fi neamţ...

Ca să închei glumeţ, aş zice că Iohannis şi alianţa care l-a sprijinit ar trebui să le mulţumească şi celor care, fără să vrea, le-au facilitat victoria: Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, consultanţii americani, Teodor Meleşcanu, Titus Corlăţean, preoţilor şi tuturor sfinţilor vânduţi PSD pe nişte arginţi nedemni. Şi, desigur, mândrului român ortodox Victor Viorel Ponta. Fără ei, fără gafele şi prostiile lor, românii din ţară şi din afară este posibil să nu se fi trezit.