Despre compartimentele de psihologie și rolul lor, dar și situația de la nivelul IPJ, IJJ și ISU Covasna  

Chiar dacă încă există reticență în ceea ce privește mersul la psiholog, este cunoscut faptul că există instituții care au în organigramă astfel de compartimente, care să se ocupe de sănătatea mintală a angajaților. Este cazul, de exemplu, instituțiilor din MAI: poliție, pompieri, jandarmi. Fără îndoială, acestea sunt foarte necesare. Dar care este rolul lor, cum funcționează de fapt și cum ar fi ideal să se întâmple acest lucru, ca să nu fie doar prezente cu numele? 

Luna trecută, un polițist, care avea doar 24 de ani, a fost găsit de colegi într-o cameră din sediul poliției din orașul Baraolt împușcat în cap. Primele cercetări au indicat faptul că ar fi fost vorba de suicid. De acolo, poate că ar fi fost mai util dacă discuția în spațiul public ar fi plecat nu de la  „cine a fost tânărul?”, întrebare pe care am auzit-o de nenumărate ori, ci mai degrabă „ce suferințe a avut, ca să îl fi determinat să recurgă la un astfel de gest?”, „cine putea să îl ajute?”. Doar că suferințele nu sunt scrise pe frunte și uneori nici cei mai apropiați nu își dau seama că ele există. Mergând mai departe de acest fir, poate alte întrebări care ar avea nevoie de răspunsuri ar fi „ce rol au departamentele de psihologie din instituții?” sau „cum ar putea să fie prevenite astfel de tragedii?”. Sunt întrebări valide pentru că instituțiile din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au departamente de psihologie, în general în subordinea directă a inspectorului șef, potrivit organigramei. 

Acesta este cazul, de exemplu, și la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, Inspectoratul de Jandarmi Județean Covasna, dar și la Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Covasna, instituții de la care am cerut mai multe informații pentru a documenta acest subiect. 

Am încercat să aflăm, așadar, cum funcționează aceste compartimente de psihologie, ce roluri au, cine are acces la ele și cum. Iar în context, pentru că a fost foarte dificil să intrăm în legătură directă cu un angajat într-un astfel de departament, am vorbit și cu psihologul clinician Consuela Banciu, colaborator al ziarului nostru, să vorbească despre această latură a meseriei. 

IPJ Covasna: atribuțiile compartimentului psihologic, „secret de serviciu” 

Din răspunsul la solicitarea trimisă, de la Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna am aflat că aici  „este organizat Compartimentul Psihologic, prevăzut cu un post de ofițer de poliție, care în prezent este ocupat”, deci nu sunt posturi vacante și nici intenții de a mai aduce angajați în acest departament. Cât despre atribuțiile acestui angajat, IPJ ne-a spus că acestea sunt „prevăzute în Regulamentul de Organizare și Funcționare al I.P.J. Covasna, document care este clasificat «secret de serviciu»”. Până la un punct, acest aspect este de înțeles, pentru că oricum ar trebui să fie valabil și principiul confidențialității. 

Totuși, e cunoscut faptul că psihologul se ocupă de: „evaluarea psihologică în cadrul procedurilor de resurse umane – (spre exemplu admiterea candidaţilor în instituţiile de învăţământ care realizează formarea iniţială pentru nevoile M.A.I./ încadrarea directă ca poliţişti), cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuţii şi misiuni în condiţii de solicitare psihică intensă (de exemplu participarea la misiuni internaționale/îndeplinirea funcțiilor de reprezentare externă) sau în cadrul asistenței psihologice, se realizează la solicitarea șefilor de unităţi potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane; susţinerea de către personalul MAI a evaluării psihologice periodice, în situaţii speciale, la reluarea activităţii precum şi participarea la activităţile de monitorizare psihologică sunt obligatorii”. 

De asemenea, atunci când este cazul, psihologul acordă „serviciile de intervenţie psihologică primară şi la solicitarea directă a beneficiarilor”, mai arată răspunsul IPJ Covasna.

Un aspect interesant aflat de la IPJ Covasna, este că de serviciile psihologului de aici poate beneficia nu doar personalul MAI aflat în activitate sau cel pensionat, ba chiar soţul, soţia, copiii şi părinţii aflaţi în întreținerea legală a acestora, respectiv și persoanele private de libertate încarcerate în spaţiile administrate de M.A.I., potrivit art. 25 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 23 din 9 martie 2015 privind activitatea de psihologie în Ministerul Afacerilor Interne. 

Am reușit să aflăm de la IPJ Covasna și că psihologul de aici are program de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, „stabilit în conformitate cu art.39 de Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege și cu prevederile Ordinului MAI nr. 577/2008 privind programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal”. 

Cât despre raportul de activitate al Compartimentului Psihologic, din informațiile primite am aflat că acesta „cuprinde date referitoare la principalele componente ale activităţii de psihologie: evaluare psihologică, asistenţă psihologică profilactică şi primară, diagnoză organizaţională, activităţi de analiză a posturilor, activităţi de cercetare/studii”. 

IJJ: angajații au acces la psiholog prin relaționare directă 

Nici Inspectoratul de Jandarmi Județean „Gheorghe Doja” Covasna nu are posturi vacante la compartimentul de Psihologie, dar aici nu știm dacă sunt prevăzute și ocupate un post sau mai multe, pentru că acestea nu sunt informații publice. 

Știm doar că „ofițerul psiholog  planifică, organizează, coordonează şi execută activităţi de evaluare psihologică, asistenţă psihologică, diagnoză organizaţională şi cercetare ştiinţifică la nivelul unităţii, în temeiul prevederilor legale şi în concordanţă cu obiectivele organizaţionale, în vederea îndeplinirii misiunilor specifice de către personalul unităţii, reprezentării şi apărării intereselor unităţii în faţa autorităţilor”, potrivit răspunsului furnizat de instituție. 

Pe de altă parte, de la IJJ aflăm că „postul de ofițer psiholog este prevăzut exclusiv pentru îndeplinirea activităților specifice pe linie de psihologie pentru angajații unității”. 

Este important de menționat și că „angajații unității au acces la serviciile acestui compartiment prin relaționare directă”. 

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește raportul de activitate pe anul 2020 al Compartimentului de Psihologie de la IJJ, aceasta „s-a materializat în acordarea suportului psihologic pe timpul misiunilor, pregătire psihologică, interviuri psihologice, evaluări psihologice periodice, avizări psihologice, intervenții psihologice primare ce au vizat următoarele aspecte: stres datorat unor factori psihosociali la locul de muncă, toleranță scăzută la frustrare manifestată prin reacții inadecvate, probleme familiale, etc.”, potrivit răspunsului furnizat de Instituție. 

ISU nu are încadrat postul, dar vine un psiholog din Argeș 

Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mihai Viteazul” al județului Covasna ne-a transmis că la momentul actual „nu are încadrat postul de psiholog, însă activitatea este preluată prin desemnare de către psihologul ISU Argeș, în vederea continuității activității pe linie psihologică”. 

Singurul post de psiholog de la ISU Covasna este, așadar, vacant, dar deducem că nu se știe când va fi scos la concurs, pentru că în răspuns se arată că „ocuparea posturilor vacante se face cu aprobarea eșaloanelor superioare, respectându-se procedurile operaționale ce țin de managementul resurselor umane”. 

Totuși, reprezentanții ISU Covasna ne spun că personalul instituției „poate contacta telefonic psihologul, când situația o impune, sau poate beneficia direct de asistență psihologică, respectându-se confidențialitatea actului psihologic, în perioada când psihologul desfășoară activități în cadrul ISU Covasna”. 

Știm că programul psihologului este de luni până vineri, 8:00 – 16:00, „dar având în vedere caracterul de operativitate al instituției, psihologul este disponibil permanent pentru angajații instituției, în funcție de situația operativă, distanță și urgență”. 

Cât despre atribuțiile psihologului de la ISU, acestea sunt în mare măsură aceleași ca ale celor de la IPJ și IJJ, dar mai prevede, printre altele și „elaborarea de programe de profilaxie psihologică și de măsuri pentru combaterea factorilor morbigenetici”, „observarea conduitei tuturor cadrelor în diverse situații”, „participarea la manifestările profesionale în vederea acumulării numărului de credite necesare menținerii atestatului de liberă practică (cursuri de specializare, training-uri, manifestări științifice, simpozioane, workshop-uri și conferințe), care se desfășoară atât în țară, cât și în străinătate, în condițiile impuse de Colegiul Psihologilor” sau „participarea la convocările de specialitate organizate de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Centrul de Psihosociologie al MAI”. 

Diferența dintre „evaluare psihologică clinică” și „testare psihologică”

Este util de menționat din start că acele testări psihologice obligatorii, pe care trebuie să le „treacă” orice om care intră într-un astfel de sistem nu sunt același lucru cu o evaluare psihologică clinică. Adică psihologul nu își poate da seama din aceste teste dacă un om suferă de depresie, stres sau alte tulburări, ci mai degrabă, cel mult, dacă are abilități pentru postul pe care urmează să îl ocupe. 

„Există o diferență semnificativă între o evaluare psihologică clinică ce poate depista un psihodiagnostic sau o psihopatologie și o testare psihologică ce urmărește exclusiv identificarea unor aptitudini ale unui individ care trebuie să corespundă unui post anume. Instituțiile, structurile statului au anumite criterii de selecție a personalului și în funcție de acestea se realizează testările psihologice în cadrul lor.  Dacă pentru un angajat oarecare dintr-o structură oarecare e nevoie de un raționament  logico-matematic, gândire logică pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru altul, dintr-o altă structură a statului, diferită,  poate instituția nu are nevoie de el pentru a avea performanță cu privire la achiziția aceleiași competențe, ci o anumită structură comportamentală specifică postului ocupat. Poate se urmărește o bună capacitate de relaționare, aptitudinea de a interveni rapid în anumite situații cu potențial pericol, autocontrol sau capacitatea de a lucra sub presiune etc. Evaluarea psihologică se realizează, prin urmare, în funcție de ceea ce trebuie să servească scopului instituțional. 

De aceea, testarea psihologică în cadrul instituțiilor,  spre exemplu militarii sau polițiștii, nu vizează evaluarea psihologică clinică și nu se urmăresc decât strict acele criterii care îi fac să corespundă postului la care acced sau pe care deja îl ocupă.

Testele psihologice sunt instrumente profesionale cu validitate științifică mare, riguroase ale căror rezultate pot fi de încredere, însă cele la care sunt supuși angajații diverselor structuri sau instituții nu identifică tulburări psihice sau psihodiagnostice. În cadrul evaluărilor psihologice periodice sunt utilizate baterii de testare psihologică stabilite și recomandate de Colegiul Psihologilor din România. Acestea sunt standardizate, validate, etalonate la nivel național, însă sunt total diferite de cele care scot în evidență psihopatologii, psihodiagnostice clinice, un sindrom depresiv sau anxios, o tulburare de personalitate etc. Cele din urmă sunt de competența psihologului clinician și sunt folosite în cabinete de psihologie și în spitale de psihiatrie. Verificările psihologice periodice vizează identificarea capacității de a exercita atribuțiile ce corespund anumitor posturi și de a determina angajaților din unitățile respective psiho-aptitudinile care să le permită să își exercite meseria. Totodată, testele psihologice utilizate în asemenea contexte nu reliefează decât anumite particularități, interviul clinic are un timp mai redus, întâlnirile cu angajații sunt mai rare și au o durată de timp limitată față de un interviu clinic realizat în cadrul unei evaluări psihologice clinice. În comparație, evaluarea psihologică clinică cuprinde mai multe ședințe și sunt individuale, iar printre alte metode de evaluare și investigare psihologică, procedura implică un interviu clinic și anamneză complexe, mai multe probe proiective, teste de personalitate etc.”, ne-a explicat psihologul clinician Consuela Banciu. 

Tot aceasta a precizat și că nu este de ignorat nici bugetul pe care îl au aceste compartimente, pentru că bateriile de testare nu sunt gratuite, ba din contră, cele mai noi și performante au prețuri pe măsură.  

„Psihologia se află în continuă dezvoltare, apar noi baterii de testare și teste de investigare și e nevoie de investiții financiare din partea instituțiilor pentru a avea acces la cele mai noi instrumente psihologice. Instrumentele psihologice performante, testele sunt foarte numeroase și diverse, ele se achiziționează cu licență de utilizare de către psiholog și multe din ele sunt costisitoare, necesitând investiții financiare semnificative”, a mai spus Consuela Banciu. 

Un singur psiholog la sute, poate mii de angajați 

Un aspect important de luat în calcul este volumul de muncă pe care îl are un psiholog dintr-o astfel de instituție și consecințele pe care îl are numărul limitat de posturi din aceste departamente, mai ales în ceea ce privește eficiența lor. 

„Nu trebuie trecut cu vederea un aspect important, anume că debitul de muncă este foarte mare pentru psihologii care activează in unități, instituții și structuri ale statului, un singur psiholog fiind nevoit, deseori, să asiste sute sau chiar mii de angajați, după caz, iar numărul angajaților psihologi în multe dintre instituții este redus. E necesar un buget mare de timp pentru o evaluare psihologică, iar pentru consiliere psihologică și mai mare”, spune psihologul clinician specialist, Consuela Banciu. 

Aceasta spune că ideal ar fi să existe cabinete sau echipe multidisciplinare din care să facă parte psihologi clinicieni cu competență și în psihoterapie, adică să existe puncte de sprijin pentru sănătate mintală.

„Astfel, angajații ar putea avea acces facil, oricând este necesar, s-ar putea prezenta din proprie inițiativă la cabinetul psihologic sau în cazul în care li se recomandă acest lucru. Ei ar putea, în cazul în care își doresc, să aibă acces la ședințe de psihoterapie/consiliere psihologică de durată în cadrul instituției, în care să li se asigure un mediu securizant, confortabil și mai cu seamă confidențial, unde să se elibereze de povara psihică și emoțională acumulată și să își poată accesa resursele. Unele contexte la locul de muncă sunt copleșitoare și pot avea impact emoțional puternic pe termen mediu sau lung. Ar putea beneficia, în felul acesta, de servicii de sănătate mintală și totodată de suport psiho-emoțional potrivit nevoilor lor, nefiind nevoiți să apeleze la cabinete de psihologie private, deoarece mulți nu își pot permite acest lucru din motive financiare. Benefic ar fi pentru ambele părți, atât pentru angajați cât și pentru psihologi, pentru că, în acest fel, aceștia din urmă ar putea fi mai aproape de personalul angajat și ar putea avea interacțiuni mai frecvente”, spune Consuela Banciu. 

De altfel, o evaluare psihologică mai atentă, cu o abordare particulară a personalului, atunci când e necesar, ar evita ori diminua riscul „ca în structuri și unități să se strecoare personalități cu disfuncționalități severe sau cu dezechilibre emoționale. Mai cu seamă pentru că evaluarea psihologică clinică, după cum am spus, nu face obiectul verificării periodice a angajaților sau selecției de personal. Și un psiholog care activează în cadrul unei structuri trebuie să țină cont de cadrul legal și de competențele profesionale care îi permit să apeleze la anumite tehnici de investigare psihologică”, subliniază aceasta.

Reticența cu privire la mersul la psiholog 

Psihologul mai atrage atenția și asupra faptului că „încă există, din nefericire, o reticență cu privire la mersul la psiholog, oamenii, mai ales cei cu profesii ce implică uzură psihică și emoțională intensă nu iau suficient în serios faptul că ar avea nevoie de consiliere psihologică, decât atunci când clachează”, dar și că stresul la locul de muncă, cumulat cu cel de acasă sau cu problemele financiare pot avea consecințe grave. 

„Unele profesii presupun activități în care e nevoie de confruntare în mod constant cu situații realmente stresante, frustrante, riscante, iar angajații pot fi afectați emoțional. Stresul la locul de muncă se poate cumula cu probleme familiale, situații financiare dificile, contexte de viață dificile de gestionat și oamenii nu realizează că tot ceea ce se acumulează pe termen mediu sau lung, poate erupe la un moment dat și poate avea impact psiho-emoțional negativ sau consecințe grave asupra sănătății lor mintale și fizice. Din acest motiv, cred că ar fi nevoie de susținere certă a personalului angajat și de existența punctelor de sprijin psihologic instituite ca parte integrantă în unele instituții”, încheie psiholog clinician specialist Consuela Banciu. 

Nu știm dacă o mai bună organizare a compartimentelor de psihologie sau o atenție mai mare spre acest domeniu ar fi putut salva viața tânărului polițist, al cărui caz l-am prezentat la începutul materialului, sau a altora ca el, pentru că pe lângă un departament funcțional, eficient și pus la punct, trebuie să existe și voință din partea oamenilor de a se adresa specialiștilor. Totuși, nu e de prisos să vorbim despre acestea, pentru că este clar că e loc de mai bine.