Interviu cu eurodeputatul Dacian Cioloș, realizat la Strasbourg, pe durata celei mai recente sesiuni plenare a Parlamentului European

Cum vede europarlamentarul Dacian Cioloș, co-fondator al grupului politic REPER, fost prim-ministru în Guvernul României (în perioada când s-a interzis vânătoarea la trofeu), situația de acum din România din perspectiva problematicii urșilor? Am vrut să aflăm acest lucru personal de la acesta, așa că l-am abordat chiar la Strasbourg, în iulie, unde se afla pentru a participa la sesiunea plenară a Parlamentului European. Articolul face parte din demersul care a cuprins alte două interviuri pe tema urșilor în România, cu eurodeputații Vincze Loránt (UDMR) și Vlad Gheorghe (USR).

Cum vedeți acum problematica urșilor în România? Ce măsuri ar trebui luate pentru a evita ca urșii să ajungă în localități?

Pentru a putea fi luate decizii legate de gestionarea efectivelor era nevoie să avem acea evaluare a efectivelor. Ei, acum Ministerul Mediului are evaluarea respectivă. Pornind de acolo, ar trebui luate niște decizii legate de controlul efectivelor și de condițiile în care se fac extrageri atunci când e cazul sau alte tipuri de măsuri care să reducă presiunea aceasta asupra populației. Pentru că acuma, vedeți, lucrurile avansează în ambele sensuri: pe de o parte înțeleg că și efectivele de urși cresc, pe de altă parte, avansează și omul, prin activitatea sa economică, și mai mult, nu doar spre pădure, dar chiar în pădure, în spațiul care, până nu demult, era în exclusivitate al animalelor sălbatice. Acum ne suprapunem din ce în ce mai mult. Așa că trebuie luate în considerare ambele aspecte. Dar aici Ministerul Mediului, împreună cu Ministerul Agriculturii, cu autoritățile locale ar trebui să aibă un plan pe termen mediu, încă o dată, pornind de la realitatea din teren. Pentru că avem efectivele la nivel național și ar trebui să avem, în analizele respective, și efectivele regionale. Sunt zone care sunt mai mult sub presiune decât altele. Acolo ar trebui luate măsuri. Acum știu că cea mai discutată și la îndemână este vânătoarea, dar mai sunt și alte metode. Știu pentru că am mai auzit în discuție acest subiect și în alte state membre sau și în alte regiuni care au presiuni ale altor animale sălbatice, poate nu atât de mult a urșilor. Sunt tot felul de pârghii prin care să ții animalele sălbatice la distanță. Adică poți să intervii, până să ajungi la vânătoare.

De ce credeți că nu se poate face la noi o colaborare între organizațiile non-guvernamentale de protecția mediului, asociațiile de vânătoare, autoritățile locale și centrale? De ce nu există comunicarea? De unde pleacă problema?

Trebuie să ai mediatori care să fie capabili, cu credibilitate, să pună în jurul mesei oameni cu opinii diferite, dar care să aibă încredere, cu toții, în cel care mediază. Când tu, ca politician, ești perceput că iei partea foarte clar și puternic a unora, nu vei avea credibilitate în partea cealaltă. Și aici apar problemele și nu doar pe acest subiect, ci pe multe alte subiecte. Politicienii noștri, din păcate, sau chiar anumite partide, cu de-a-ntregul, câteodată, sunt percepute ca fiind agenții unor anumite categorii sociale, economice și așa mai departe, sau mai mult, ai unor oameni cu putere financiară și care evident au și interese. În momentul respectiv apare polarizarea în societate. Și noi acolo suntem, în momentul de față. E un grad de polarizare atât de ridicat, încât, iată, chiar și când un prim-ministru spune „voi face și voi drege” râde lumea, nu mai are încredere în el, pentru că a spus de atâtea ori, el sau predecesorii, că va face și drege și nu s-au întâmplat lucrurile, încât oamenii nu mai cred. În schimb, văd că pe lucruri care nu se discută apar totuși decizii cu consecințe pozitive pentru unii sau alții. Și de aici apar tot felul de suspiciuni. Asta e marea problemă a noastră în momentul de față, nu doar în România, dar la noi e mai accentuat: lipsa aceasta a încrederii populației în leadership-ul politic, cel care ar trebui să ia decizii în numele oamenilor.

S-a discutat și faptul că relocarea nu e soluție în momentul de față, mai ales în alte state ale Uniunii Europene, care refuză să primească exemplare de urs, deși nu mai au această specie. Ce părere aveți?

Nu vă pot detalia asta pentru că nu știu, nu mai urmăresc subiectul atât de în detaliu. Eu știu că sunt state membre care caută să repopuleze cu urși, altele care au făcut lucrul acesta și încep să aibă probleme cu agricultorii. Dar nu știu... Aici nu vă pot spune, pentru că sunt discuții pe care ar trebui să le purtați cu cei de la Ministerul Mediului.

Și că tot ați vorbit de agricultori, care ar fi mesajul pentru agricultorii din regiunea noastră, în momentul ăsta, în care au probleme cu agricultura pentru că intră ursul în recoltă și distruge?

Că, în mod clar, cei care au probleme, și care au pierderi mai ales, pentru că, sigur, aici e vorba și de riscul de pierdere de vieți umane, dar cei care au pierderi materiale, pierderi economice, Guvernul, deci ministerul Mediului, împreună cu Ministerul Agriculturii și, de ce nu, poate discuții purtate cu agenții de asigurări, ar trebui să gândească mecanisme prin care să compenseze fermierii care au astfel de pierderi. Cred că ar merita o discuție inclusiv pe fondurile de asigurarea unor riscuri care sunt prevăzute prin politica agricolă comună. Și acolo am putea avea în discuție să adaptăm regulamentele europene, în anii care vin, în așa fel încât și acele fonduri să poată fi utilizate pentru a asigura anumite fonduri de garantare ale unor pierderi cauzate și din astfel de motive.

În momentul de față, legislațiile din România și UE sunt suficiente pentru a proteja și oamenii, dar și animalele?

La nivel european nu există legislații pe acest lucru, pentru că Uniunea Europeană nu are, conform Tratatului European, competențe pe acest domeniu. Asta este de competența statelor membre. Ați văzut că la nivel european a venit o poziție politică a Parlamentului, printr-o rezoluție, Comisia Europeană poate să propună statelor membre o colaborare pe un astfel de subiect, dar deciziile legislative se iau la nivel național. La nivel european există anumite responsabilități ale statelor membre vizavi de menținerea biodiversității și la nivel european ursul este considerat o specie în pericol pentru că în mai multe state membre au dispărut complet efectivele de urși. Dar de asta subiectul trebuie tratat specific la nivelul României. Pentru că aici avem problema asta a presiunii mari a populației de urși.

Și totuși, pare că acolo nu se aude.

Poate că se aude, dar nu s-au găsit încă soluții.

Ce părere aveți, asociațiile de vânătoare sunt parte din soluție sau parte din problemă?

Eu nu văd cum poate fi rezolvată această situație fără implicarea asociațiilor de vânători. La fel cum cei care doresc să protejeze ursul au niște obiective, asociațiile de vânători ar trebui să fie și ele interesate să mențină un echilibru în populația de urși și în general în menținerea populațiilor de animale sălbatice. Deci nu văd cum asociațiile de vânători pot fi excluse. Dar aici sunt mai multe categorii socio-profesionale care au interese și care au poziții divergente, care trebuie puse la masă și discutate cu soluții concrete, nu doar cu poziții generale, politice, pentru că aici nu mai e vorba de o poziționare politică. De asta nici nu pot să vă răspund mai multe pentru că deja nivelul discuției se duce la un grad de detaliu unde trebuie puși la masă oamenii cu expertiză.

Masa asta cine trebuie să o așeze? Ministerul Mediului?

Ministerul Mediului, al Agriculturii și autoritățile locale. E vorba de populația locală din mediul rural, dar pagubele economice sunt în primul rând la fermieri. 

Și din urban, pentru că avem urși și în oraș.

Da, dar acolo mai degrabă sperie lumea, nu sunt pagube economice, dar la agricultori sunt pagube materiale. (...) Indiferent cum se decide gestionarea populației de urși și impactul asupra oamenilor, trebuie găsită o soluție pentru compensare.

În comunitățile noastre se discută că de vină este Uniunea Europeană și că toate problemele noastre pe această speță de aici au plecat.

Ursul e o specie protejată la nivel european și dacă vrei să iei astfel de măsuri (n.red. împușcare), trebuie să vii cu date. Dar până acum guvernul nu a venit. (...) Eu în 2016, când am fost prim-ministru și când a fost interzisă vânătoarea la urși pentru că se vânau pentru trofee, am lansat și un studiu. Am zis să întrerupem perioada de vânătoare la urși până când avem date despre efectivele de animale și atunci pornim de la realitatea concretă din teren, să pregătim niște decizii.

***

Vom reveni zilele viitoare cu cele mai recente statistici din județul Covasna în ceea ce privește pagubele produse de urși în primele 8 luni din 2023.