ACTUALITATE 31 iulie 2018

Cercetările arheologice la templele descoperite în cetatea dacică din Valea Zânelor au fost reluate

de Agerpres | 376 vizualizări

O echipă de arheologi, coordonată de dr. Viorica Crişan şi Paul Pupeză de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, a reluat cercetările la Cetatea dacică din Valea Zânelor-Covasna, unde de-a lungul timpului au fost găsite importante vestigii istorice.

Dr. Viorica Crişan a declarat pentru AGERPRES că obiectivul campaniei din acest an este de a aprofunda cercetarea celor două temple descoperite aici.

Potrivit acesteia, cetatea, ridicată în urmă cu aproape două mii de ani, este una dintre cele mai mari cetăţi dacice din afara Munţilor Orăştiei, fiind înconjurată de mai multe terase fortificate cu ziduri de piatră, foarte bine conservate, ce pot oferi detalii importante despre modul de organizare a defensivei dacice.

„Este al 20-lea an în care efectuăm cercetări la Cetatea Zânelor (...) Pentru mine este un an extrem de important, deoarece este anul în care am predat ştafeta unui coleg mai tânăr, Paul Pupeză, care are vârsta la care am început eu cercetarea la cetate (...) Studiem două temple dacice pe care le-am descoperit aici. De fapt, am descoperit gropile stâlpilor; iniţial am crezut că este vorba doar despre un singur templu, dar anul trecut am realizat că este vorba despre două temple alăturate, asemănătoare, oarecum, cu templele din Munţii Orăştiei, doar că erau cu stâlpi din lemn şi nu cu stâlpi de piatră. În acest an intenţia noastră este să lărgim cercetarea şi să cuprindem ambele temple“, a declarat dr. Viorica Crişan.

Arheologii spun că în jurul acestei cetăţi s-au ţesut de-a lungul timpului foarte multe legende.

„În primul rând trebuie să vă spun că orice legendă trebuie să aibă undeva un sâmbure de adevăr. Nu o să găsim chiar toate comorile care sunt menţionate în legende, pentru că de aceea sunt legende. Până la urmă, arheologia e mai puţin ca în filmele cu Indiana Jones, care la fiecare aventură găseşte câte ceva; noi trebuie să săpăm foarte mult şi, spre deosebire de ceea ce vedeţi prin filme, noi găsim tot felul de crâmpeie din viaţa de zi cu zi. Adică pe noi ne interesează ce au mâncat dacii, ce au băut dacii, cum au trăit ei. Ştim că aveau ateliere, că s-au luptat cu romanii. Toată lumea crede, când aude de cetate, că dacii au fost într-un continuu război. Nu este aşa. S-au luptat cu romanii o perioadă, au făcut şi comerţ cu ei, deci dacă tăiem, scoatem din ecuaţie efectiv luptele, ne rămâne o perioadă de 150 de ani în care a fost pace aici şi atunci cu siguranţă au avut foarte multe activităţi. Aşa că noi găsim de la oale până bijuterii. Nu foarte multe, recunosc, dar care spun povestea lor“, a declarat Paul Pupeză.

Acesta a mai spus că în acest an cercetările se realizează cu sprijinul Asociaţiei Cultural-Creştine Justinian Teculescu din staţiunea Covasna şi al unor sponsori locali.

Primele săpături în zona cetăţii s-au făcut în anii 1942-1943 de către arheologul clujean Alexandru Ferenczi şi au fost continuate în 1949 de prof. Constantin Daicoviciu, împreună cu alţi arheologi, iar în anul 1968 au fost reluate de Szekely Zoltan, de la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe.

În anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii din rădăcini şi a culcat pădurea la pământ, au ieşit la iveală o parte dintre zidurile cetăţii, iar în 1998 au început cercetările arheologice şi interdisciplinare sub egida Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Inventarul arheologic descoperit aici este de o mare varietate tipologică şi utilitară, de la ceramică, unelte şi ustensile, până la monede, accesorii vestimentare şi podoabe, cum ar fi fibule din bronz, fier şi argint, pandantive, cercei, brăţări şi colane din bronz, mărgele din sticlă şi chihlimbar.

Potrivit unei legende, cetatea de la Covasna ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, iar potrivit alteia, dacii ar fi ascuns aici o comoară importantă.

„Legendele care, sigur, s-au transmis de-a lungul celor două mii de ani (...) vorbesc despre Ileana Cosânzeana şi zânele care păzesc comorile. Se mai spune că uşa comorii este păzită de un cocoş care adoarme la şapte ani şi că există un spirit al cetăţii, care o apără şi care se încolăceşte în jurul acesteia ca un şarpe. Şarpele este, de fapt, zidul pe care oamenii l-au văzut de-a lungul sutelor de ani, pentru că el pare, într-adevăr, a se încolăci în jurul muntelui ca un şarpe“, a mai spus dr. Viorica Crişan.

În cadrul campaniei din acest an, pe 5 august, va fi organizată o zi a porţilor deschise pe şantierul arheologic de la cetatea dacică, prilej cu care vor putea fi văzute obiecte descoperite în timpul săpăturilor, vor fi organizate ateliere de olărit şi pictură pe vase ceramice, jocuri tradiţionale, cum ar fi ţurca, săpăliga sau ţăruşul şi vor fi prezentate filme istorice despre daci.

Foto arhivă

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.