Ghinion este un cuvânt care n-ar trebui acceptat în politică. În politică totul se cheamă strategie, tactică, vizionarism, calcul rece, obiectiv. N-ai treabă cu întâmplarea, sentimentele, ceasul rău şi pisica neagră. La noi lucrurile sunt lăsate oarecum în voia sorţii. L-am auzit aseară la televizor pe liderul democrat-liberal Gheorghe Falcă, unul dintre primarii cercetaţi şi nedovediţi de organe. L-a întrebat Robert Turcescu ce se face marea Alianţă Creştin Liberală PNL-PDL dacă, în toiul alegerilor, candidatul dreptei Klaus Iohannis este scos din joc de o decizie judecătorească, urmare a procesului cu Agenţia Naţională de Integritate, aflat acum la Înalta Curte. O întrebare absolut pertinentă, care cerea un răspuns pe măsură. Răspuns care n-a venit. Falcă a bâlbâit nişte asigurări că „echipa noastră de campanie va analiza şi va lua măsuri”...

Ţi se face rău când vezi atâta amatorism în al 25-lea an al libertăţii şi democraţiei noastre. Şi Falcă ăsta nu-i un oarecare, e primar vechi, târât prin tribunale, cu oarecare experienţă şi pricepere de a vorbi, nu-i un mut cum pare a fi Iohannis. Aşa or fi toţi „talentaţii” din echipa de campanie a PNL-PDL?! Dacă aşa sunt, ne putem lua de pe acum rămas-bun de la victoria candidatului dreptei în alegerile prezidenţiale.

Mă gândesc însă că doar Falcă o fi prost, poate nu citise omul presa şi nu aflase că Iohannis are un proces pe rol cu ANI, proces care-i poate fi fatal dacă judecătorii de la Înalta Curte vor considera că s-a făcut vinovat de conflict de interese pe când era primar al Sibiului şi membru în CA al unei societăţi subordonate Primăriei. Poate ceilalţi jurişti pricepuţi din anturajul candidatului Iohannis ştiu ce grenadă amorsată are neamţul între picioare. Nu cred că Iohannis trebuie să abdice, zic doar că e nevoie de o coordonare perfectă între raţiune şi sentiment, între ce crezi tu, membru fidel al partidului, că există şi ce există în realitate. Altfel ne minţim unii pe alţii fără niciun rost.

Oricât de optimist încerc să fiu în legătură cu candidatura asta, abia aştept o precizare clară, la obiect din partea lui Iohannis, vizând problema cu conflictul de interese. Şi mai aştept un plan de rezervă, care să asigure votanţii de dreapta că nu vor sta în case la alegerile prezidenţiale din toamnă. Altfel, ferească Sfântul, te trezeşti cu Victor Viorel preşedinte al României, ceea ce ar oferi o dată pentru totdeauna un răspuns eternei întrebări mioritice: cine sunt românii şi ce vrea ei?

Dincolo de orice încercare de glumă, problema procesului Iohannis-ANI este una serioasă, căreia liderii dreptei ar trebui să-i acorde maximă atenţie. Nu în ultimul rând, pentru că adversarii politici de la USD vor face tot ce ştiu ei mai bine (şi ştiu multe...) pentru ca Justiţia să se pronunţe în această chestiune în defavoarea lui Iohannis. Nu vreau să spun că Justiţia e la cheremul Puterii, pentru că nu este. Dar de ce să stai cu frica-n sân că un judecător de la o instanţă superioară interpretează în mod diferit un text de lege care, într-o instanţă inferioară, ţi-a fost favorabil? Nu-i bine să te joci cu focul când la mijloc sunt interesele ţării. E chiar condamnabil.

Nu-mi dau seama de ce – de fapt ştiu, dar abia aştept să fiu contrazis... – dar cred că Alianţa Creştin Liberală PNL-PDL a pornit la drum cu un handicap de imagine. Handicap pe care l-aş vedea mai degrabă la candidatul Ponta, după doi ani de minciuni şi neîmpliniri guvernamentale. N-am însă deloc încredere în liberul arbitru şi educaţia electoratului român, cu atât mai mult cu cât 74% dintre votanţii lui Victor Ponta sunt oameni fără şcoală. De unde să afle ei despre „isprăvile” premierului când primarii PSD (mulţi câtă frunză şi iarbă...) le-au fixat televizoarele pe Antena 3 şi România TV?!