Simona Drecea şi Viorica Dragomir au aproape 40 de ani de experienţă în învăţământ şi 19 de lucru în aceeaşi formulă

Se spune că un învăţător desăvârşit este acela care aduce la un loc în inima sa dragostea pentru profesie şi cea pentru elevi. Fără îndoială în această categorie, a învăţătorilor desăvârşiţi, se încadrează Simona Drecea şi Viorica Dragomir, cadre didactice la Şcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” din Întorsura Buzăului, care de aproape 40 de ani se dedică trup şi suflet elevilor din zona Buzaielor. Dăruirea lor este apreciată de oamenii din comunitate şi mai ales de părinţii care „sufocă” listele pentru înscrieri când cea mai veche echipă de învăţători de la „Sadoveanu” se pregăteşte să pornească la drum cu câte o nouă generaţie.

De 39 de ani de activitate în învăţământul primar, respectiv 20 în cel tradiţional şi 19 de Step by Step, Simona Drecea şi Viorica Dragomir îi învaţă pe copii să scrie, să citească şi să calculeze. Dar nu numai atât. Doamnele îi mai învaţă să caute soluţii în orice situaţie, să fie deschişi, să nu le fie frică de necunoscut, iar prin puterea exemplului le arată că munca în echipă poate să ofere multe avantaje.

„Eu simt că mă completez cu Simona. Mie îmi plac ştiinţele exacte şi punctele forte ale Simonei sunt artele. Simona e mai tolerantă, eu sunt mai hotărâtă şi pun piciorul în prag. De asemenea, cea cu ideile este tot Simona şi eu o ajut cu punerea în practică”, ne-a spus Viorica Dragomir.

„Ne-am potrivit foarte bine. Ideile ne merg la un loc. (...) Noi suntem cea mai veche echipă din şcoală”, a completat-o Simona Drecea.

„Mi-ar plăcea să fi fost eu Creangă”

Când le întrebi despre copii, despre elevi şi despre şcoală, pe chipurile celor două învăţătoare se aşterne negreşit câte un zâmbet, amestecat cu dragoste în priviri şi poate chiar şi puţină nostalgie, de dragul celor aproape 10 generaţii cărora le-au dat un avânt spre viaţă.

„Mi-e foarte drag Ion Creangă. Când povestesc despre el, că a fost învăţător şi că a scris primul abecedar pentru copii, cu atâta dragoste o fac! Mi-ar plăcea să fi fost eu Creangă”, ne-a mărturisit Viorica Dragomir.

Şi poate că destinul lor este chiar acesta: să devină reprezentantele lui „Creangă” la Întorsura Buzăului, respectiv să devină modele de urmat pentru generaţiile care vin din urmă.

„Prin clasa a VIII-a m-am decis să mă fac învăţătoare pentru că am vrut să plec din Sărămaş (sat aparţinător comunei Barcani - n.red.), ca să mă fac o doamnă (râde). Nu ştiu dacă a fost influenţa unui profesor ca să iau această decizie, doar că o vedeam o meserie foarte sus pusă şi îmi plăceau foarte mult copiii. Am ajuns învăţătoare în 1978 şi sunt în al 39-lea an de activitate în aceeaşi şcoală. Energia mea a rămas la fel. Mă duc cu mare drag la şcoală şi chiar îmi place ceea ce fac. Am avut noroc să duc doar serii complete. Am avut câte 5 serii la tradiţional, adică 20 de ani şi acum suntem la a 5-a serie la Step”, ne-a povestit Viorica Dragomir.

Simona Drecea ne-a spus de asemenea că alegerea în carieră nu a fost întâmplătoare şi că părinţii au sprijinit-o când a ales acest drum, îndemnând-o tot timpul să ţintească sus. „Eu am vrut să fiu învăţătoare. Nu profesoară, ci învăţătoare (...) Încă mai sunt oameni buni în acest domeniu. Am văzut multe învăţătoare dăruite pe la cercurile pedagogice la care participăm, dar şi în zonă”, a precizat aceasta.

Pas cu pas către un nou sistem de învăţământ

Viorica Dragomir şi Simona Drecea, alături de alte două colege învăţătoare, Anca Găitan şi Andra Baciu, sunt cele care s-au „aventurat”, în anul 1998, să implementeze şi la Întorsura Buzăului sistemul alternativ de învăţământ „Step by Step”, care funcționa de numai doi ani la nivel național. Acum, acestea recunosc faptul că nu a fost deloc uşor, însă apreciază că decizia a fost una înţeleaptă.

„Dintr-o dată simţeam că facem altceva, un alt tip de învăţământ, mai pe înţelesul copiilor. Nu mai făceam nişte eforturi supranaturale să le băgăm în cap informaţiile. În mod miraculos ne dădeam seama că elevii ştiu. Şi acum e foarte spectaculos. (...) Mie îmi place foarte mult lucrul în echipă. Concurenţa neloială între copii este cumplită, chiar distructivă. Noi îi îndemnăm pe copii să se intereseze de la ceilalţi, să comunice şi să lucreze împreună cu colegii lor. (...) Fiecare copil este o minune. Important este ca cei mici să nu se lovească şi să nu se accidenteze. Că de învăţat tabla înmulţirii, se poate învăţa. (...) Cred că nouă ne permite timpul să facem mai multe lucruri şi mai multe activităţi extraşcolare”, ne-a explicat Simona Drecea.

Viorica Dragomir spune că sistemul de învăţământ pe care îl aplică este unul special mai ales pentru că ţine cont în primul rând de necesităţile elevilor. „Sistemul alternativ zice că activităţile se fac „după necesităţile elevului”. Poţi să faci un plan pentru o activitate, dar dacă se întâmplă câte un eveniment interesant, laşi baltă planul şi te pliezi. Într-adevăr, facem activităţi după necesitatea elevului şi ies lucruri foarte frumoase. (...) Eu am văzut că elevii reuşesc să înveţe prin joacă şi totul e mai uşor. Cred că îi pregătim mult mai bine pentru vremurile de azi. Viitorul adult trebuie să fie în stare să îşi schimbe profesia, să nu facă tragedie dacă îşi pierde locul de muncă. Cred că acest tip de învăţământ îl ajută să caute o altă rezolvare. Atâtea probleme ne aşteaptă în viaţa asta, astfel încât trebuie să fim capabili să găsim rezolvare la orice situaţie. (...) În plus, noi mizăm pe colaborare şi toţi suntem prieteni. Încă un lucru de care ţinem noi cont este să nu îi forţăm pe elevi. Dacă nu învaţă anul acesta tabla înmulţirii, sigur o va învăţa anul viitor pentru că orice copil are potenţial. Sunt elevi care se dezvoltă mai încet şi noi avem datoria de le respecta ritmul de dezvoltare individuală. (...) Eu cred cu adevărat în alternativă şi dacă simţi lucru acesta, atunci îl faci cu responsabilitate, cu plăcere şi satisfacţie”, a spus aceasta.

Cea mai mare temere a părinţilor şi a colegilor din învăţământ a fost, potrivit învăţătoarelor, aceea că „Step by Step” ar putea fi un sistem lipsit de rigurozitate. Timpul şi pasiunea celor două cadre le-a dovedit contrariul. „La început oamenii erau sceptici şi nemulţumiţi că nu e rigurozitate, că se mişcă elevii şi că vorbesc. Dar le explicam că acelaşi lucru se întâmplă la orice adunare de oameni. Chiar şi la şedinţele învăţătorilor”, a spus Simona Drecea.

„Ca să cooperezi trebuie să comunici. Ideal ar fi în şoaptă, dar uneori copiii se lasă purtaţi de val şi uită, iar dacă nu intervii, atunci se face gălăgie. Dar lucrurile se pun la punct”, a punctat Viorica Dragomir.

Învăţătoarele le recomandă şi acum părinţilor să se informeze despre fiecare sistem de învăţământ atunci când îşi înscriu copiii la şcoală şi să aleagă în funcţie de ceea ce consideră ei mai bun pentru aceştia. „Nici acum nu spunem că alternativa e cea mai bună. Fiecare părinte trebuie să se informeze şi să ştie ce anume îşi doreşte. Şi la tradiţional se face carte, slavă Domnului şi sunt oameni dăruiţi”, a îndemnat Simona Drecea.

Legat de relaţia cu părinţii care au acum copii sub îndrumarea lor, învăţătoarele spun că se dovedeşte a fi una specială, bazată pe încredere şi colaborare, mai ales că unii părinţi au fost la rândul lor chiar elevi ai învăţătoarelor. „Eu mă simt foarte respectată de părinţi, iar acest lucru este unul onorant. Uneori sunt chiar confidentul lor. (...) Am părinţi care mi-au fost elevi şi chiar simt acum că avem o relaţie specială”, spune Viorica Dragomir.

Sfaturi pentru părinţi

Atât experienţa de aproape 40 de ani de învăţământ, cât şi rolurile de mame şi bunici, le recomandă pe cele două învăţătoare să ofere sfaturi legate de educaţia copiilor, drept pentru care nu am ezitat să cer în numele celor interesaţi câteva sfaturi.

„Aveam o listă pe care le-am dat-o şi părinţilor referitor la cum trebuie să te porţi cu copiii. Acolo scria în primul rând să vadă în copiii lor o valoare, să nu fie critici. Un om care e criticat încontinuu nu are încredere în el, abandonează orice rezolvare. În general, părinţii sunt foarte critici, dar trebuie să înţelegem că nu suntem perfecţi”, ne-a spus Viorica Dragomir.

„O îmbrăţişare contează foarte mult. Copiii trebuie să se bucure de copilărie. Părinţii trebuie să se joace cu ei. Sunt mulţi părinţi care se plâng că cei mici stau prea mult la televizor şi laptop. Întrebarea este: ce faci tu ca părinte ca să îi ocupi timpul? Jucaţi-vă împreună, cântaţi, prostiţi-vă”, a recomandat Simona Drecea.