Casa de cultură a sindicatelor din Sfântu Gheorghe, în care nu se mai desfăşoară niciun fel de activitate de mai bine de doi ani de zile, se degradează pe zi ce trece, atenţionează primarul municipiului, Antal Arpad. El cere insistent sindicatelor şi Guvernului să accepte transferarea acestui imobil în proprietatea oraşului pentru a putea fi repus în circuitul cultural.

Antal Árpád a declarat că „sindicatele au demonstrat că nu au nici voinţa şi nici putinţa” de a administra acest imobil, şi, în timp ce această clădire stă nefolosită şi se degradează, instituţiile de cultură finanţate din bugetul local duc lipsă de spaţii.

„Cred că singura soluţie este ca această clădire să intre în domeniul public al oraşului. Suntem dispuşi să preluăm clădirea şi chiar să o cumpărăm. (...) Ne interesează să intre în patrimoniul nostru, nu doar să o administrăm, pentru că dacă nu intră în proprietatea oraşului, nu putem investi niciun ban şi nu putem depune proiecte europene pentru reabilitarea acestei clădiri. (...) Conform Cărţii funciare, Casa de cultură este acum în proprietatea statului român şi în folosinţa sindicatelor, statul poate retrage acest drept de folosinţă şi să o transfere în proprietatea publică a municipiului. (...) Se poate face acest lucru în patru paşi dacă există voinţă. (...) Trebuie ca sindicatele să fie de acord cu acest lucru şi atunci în doi ani o putem transforma într-o instituţie culturală de cinci stele”, a declarat primarul Antal Árpád.

Potrivit acestuia, Casa de cultură a sindicatelor are o datorie de 1,3 milioane de lei către bugetul local, iar în cazul în care proprietarii şi administratorii ar fi de acord cu acest transfer, autorităţile locale ar putea renunţa la litigiu.

„Există un proces pe rol, nu putem pune sechestru pe casa de cultură pentru că nu e în proprietatea sindicatelor, dar am putea face acest lucru asupra altor bunuri ale sindicatelor. Dacă ar fi de acord cu transferul, putem renunţa la acest litigiu”, a mai spus Antal Árpád.

Preşedintele filialei Covasna a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere (CNSLR) „Frăţia”, Vasile Neagovici, a declarat că susţine ideea repunerii în funcţiune a acestei clădiri şi este de acord cu asocierea cu Consiliul Local pentru o administrare comună, fără „pretenţii de niciun fel”.

El a mai spus că şi între sindicate existe numeroase dispute şi puncte de vedere cu privire la patrimoniu, prin urmare nu este suficient acordul său, e nevoie şi de al celorlalte confederaţii. „Eu nu mă opun, voi face o adresă scrisă şi voi trimite propunerea domnului primar şi celorlalte federaţii sindicale, dar e greu să se ajungă la un consens. Şi sindicatele au anumite interese. Ar fi foarte bine dacă s-ar clarifica aspectele juridice ale patrimoniului sindicatelor, dar legea zace de mult timp în Parlament”, a declarat Vasile Neagovici.

El şi-a exprimat, totodată, nemulţumirea în legătură cu modul în care a fost manageriată Casa de cultură a sindicatelor în ultimii 25 de ani.

După 1989, Casa de cultură a sindicatelor din Sfântu Gheorghe a intrat pe autofinanţare, iar majoritatea spaţiilor din incintă au fost închiriate unor instituţii ori firme private, printre care Ansamblul de dansuri populare maghiare „Háromszék” şi Universitatea „Spiru Haret”. Tot aici au funcţionat o vreme sediile unor posturi de radio şi redacţiile unor ziare.

Instituţia şi-a încetat activitatea în urmă cu mai bine de doi ani, după ce Primăria i-a blocat conturile pentru datorii.

Directorul Casei de cultură, Mircea Ştefan, a declarat în repetate rânduri că, dacă ar depinde de el, ar redeschide „chiar de mâine” Casa de cultură.

„Pentru că ni s-au blocat conturile, nu am mai avut bani să plătim utilităţile. Dacă ar fi după mine, şi mâine aş redeschide-o, dacă aş avea bani. (...) Nimeni n-o mai foloseşte, nici asociaţii, nici firme, nici artişti, nici trupe, nimeni. Se degradează pe zi ce trece, angajaţii au trebuit să-şi caute alte locuri de muncă. Era o instituţie care mergea de la sine. (...) Primăria a cerut recuperarea datoriilor, intrarea în insolvenţă, executarea silită. (...) Părerea mea e că ar fi putut să ne lase să funcţionăm până când instanţa dădea o soluţie definitivă în favoarea uneia dintre părţi. Aşa, Casa de cultură a fost închisă şi toată lumea a avut numai de pierdut”, a declarat Mircea Ştefan.