Tânărul Carmil Bejan din Sfântu Gheorghe a înființat în urmă cu trei ani, împreună cu doi foști colegi de facultate, o firmă de peisagistică. Practic se ocupă de amenajări exterioare, de parcuri sau grădini, dar acceptă și proiecte de amenajări interioare. Cum e să fii începător în această meserie și ce greutăți întâmpină cei trei, ne-a povestit Carmil, care ne-a dat și câteva sfaturi în materie de amenajări, dar a vorbit și despre trendurile anului 2014.

– Carmil, spune-ne mai întâi unde ai studiat și de ce ai ales această meserie?

– Am terminat facultatea la București, specializarea peisagistică, după care m-am întors în Sfântu Gheorghe, care este orașul meu natal, și am încercat să mă descurc aici. Împreună cu doi colegi am înființat o firmă și ne-am apucat de treabă. Proiectăm practic parcuri și grădini, dar nu refuzăm nici un proiect de amenajare interioară. Am ales această meserie pentru că ai ocazia să vinzi vise. Vine un om la tine și îți spune că vrea o grădină, sau un parc. El are câteva idei, iar eu încerc să îmbin aceste idei în așa fel încât să aibă și gust. Să nu fie de exemplu doar plante aruncate aiurea, ci un tablou prin care te poți plimba.

– De ce crezi că ar fi bine ca oamenii să apeleze la specialiști în amenajări?

– Pentru că românul are prostul obicei de a face treaba de la cap la coadă. Se duce și cumpără tot felul de materiale și se apucă să amenajeze, dar în cap nu are nicio idee, concepție. Astfel la urmă se trezește că a realizat un kitsch. Oamenii în general nu dau bani pe hârtie, pe proiectare, pe muncă intelectuală. În orice țară civilizată este exact invers. Chemi un designer, îi spui cam ce ai vrea, ce idei ai, apoi specialistul îți recomandă anumite lucruri în funcție și de interior, că nu poți face chiar orice. Românul merge direct la meșter. Cumpără mobilă, aragaz, hotă, tot ce vrea de la magazin, zugrăvește, pune faianța, gresia, apoi spune că ce frumos i-a ieșit, dar de fapt în spatele amenajării nu e niciun concept. Un specialist îți spune ce culoare să alegi, ce mobilă, pentru a avea la sfârșit o încăpere cu gust.

– Cine solicită în general ajutorul vostru? Ce fel de oameni sunt?

– Am lucrat cu oameni mai descuiați la minte, care au înțeles că munca designerului este o muncă importantă, care trebuie și ea plătită. Mi s-a întâmplat să merg la un potențial beneficiar și am fost tratat de parcă eu le-aș fi datorat ceva. În general însă cei cu care am lucrat sunt persoane care au fost în străinătate și au înțeles că se lucrează de la cap la coadă, și nu invers. Bogații de carton însă spun mereu hai repede, să facem, plătesc, dar de fapt nu e așa. Ni s-a întâmplat ca noi să le dăm soluția, după care au spus că s-au răzgândit și nu mai vor nimic. De fapt tot după schița noastră făceau. Asta a fost la început, apoi ne-am învățat și noi minte.

– Dacă ar fi să refaceți voi centrul orașului Sfântu Gheorghe, ce ai schimba?

– În Sfântu Gheorghe lumea este foarte tradiționalistă. De exemplu stâlpii de iluminat nu îmi plac. Aceste forme mai tradiționale – fier forjat – se potrivesc la Sighișoara, un oraș medieval, dar în Sfântu Gheorghe cred că ar fi trebuit să ne orientăm mai spre viitor. Ce aș schimba? În Piața Mihai Viteazul aș sparge totul pentru că e gândit prost. Eu aș face acolo o zonă pentru tineri, pentru skateri, pentru că lor le place să se adune, aș face o zonă de picnic urban puțin mai lateral, nu chiar lângă statuie, desigur... aș renunța la bazin și țâșnitori care nu au nicio valoare, este o chestie comunistă, și care e și costisitoare. Dacă ar fi să fac ceva cu apă, aș face un bazin doar cu apă care stă, atât. Cât despre Parcul Central… acesta are multe alei, mai ales în zona din spate, pe care nu calci niciodată. În pozele vechi se vede că era o zonă liberă, în care puteai să circuli pe unde voiai, apoi le-au delimitat într-un stil clasic amestecat cu liber francez. Varianta originală mi-a plăcut.

– Care sunt trendurile în materie de amenajări interioare?

– Și în arhitectură și în peisagistică și în designul interior trendul este simplificarea. De exemplu, foarte la modă este descompunerea formelor în forme geometrice. Se pune mai mult accent pe formă decât pe funcție. În materie de culori se merge pe fonduri neutre, se folosește albul, grâul şi se pun detalii colorate. Se lucrează mai mult pe accente colorate. Acum un an se mergea mult pe detalii din Orient, cu mozaicuri, dar s-a renunțat, acum e la modă stilul studio.

– Care sunt acele greșeli pe care le fac oamenii în general, din necunoaștere?

– O să dau un exemplu care pe mine mă deranjează enorm. Lumea își pune la blocuri jaluzele de birou. Acestea se potrivesc într-o clădire de birouri, dar în casă mai bine lași perdelele de 100 de ani. Un alt trend este acela că lumea își face mobilă la comandă. Înțeleg că e mai practic și mai ieftin, că e scump să faci mobilă din lemn masiv, dar se găsesc piese foarte frumoase la anticariatele de mobilă. Acestea au mai multă personalitate decât cele moderne. Omul este în așa fel construit încât vrea mereu să schimbe, să bricoleze. Nu e nimic rău în asta atâta timp cât ai în cap o imagine, o viziune, un concept.

– Ce crezi despre figurinele din grădini, gen pitici?

– Sunt un kitsch sinistru. Această modă a piticilor a pornit din Germania, unde apoi s-a format un curent care și-a propus să scape de ei, și ai cărui membri mergeau noaptea, adunau piticii și îi duceau în pădure. Apoi s-a format un alt curent, de această dată de salvare a piticilor, oamenii mergeau în pădure și îi duceau acasă. Eu cred că este un kitsch, și nu are ce căuta într-o grădină. Doar dacă… sunt atât de mulți încât urâtul să devină frumos, adică să aduni foarte mulți pitici la un loc, și ăsta să fie de fapt lucrul care te atrage, că sunt foarte mulți.

– Ce le recomanzi, de exemplu, proprietarilor de apartamente la bloc care nu au prea mult spațiu, dar și-ar dori un balcon frumos?

– Le recomand o grădină verticală, care se poate face ușor de către oricine. Atenție însă la ce plante alegem, pentru că trebuie alese soiuri rezistente la secetă. Nu poți pune foarte mult pământ în balcon, și poate mai uiți să le uzi, așadar niște plante rezistente sunt perfecte pentru un balcon.

– Cum se câștigă din această meserie?

– Ne descurcăm greu, suntem mai mult pe pierdere, dar ne salvează pasiunea. Dacă prindem o lucrare mai mare, dintr-un singur proiect putem trăi aproape un an de zile. Dar dacă nu prindem un proiect mare, ne chinuim cu cele mici, pentru particulari, care nu sunt așa de bine plătite, și poate fi mereu o țeapă. Poți să te asiguri și cu şapte avocați, dacă omul nu vrea să plătească, nu plătește. Eu unul mă gândesc să plec în Anglia. Am un coleg care a terminat facultatea odată cu mine, care a plecat la Paris. El câștigă 3.000 de euro pe lună şi nu muncește atât de mult ca mine, se ocupă doar de partea de proiectare. Nu știu cât voi mai rezista, deocamdată merg înainte, dar așa cum am spus, s-ar putea să plec și eu.