Deşi Primăria Chichiş depune an de an proiecte de modernizare a infrastructurii din Băcel, acestea sunt ignorate mereu de autorităţi

La o simplă căutare a satului Băcel pe Google, oricine poate observa că dincolo de prezentarea satului cu date demografice, coordonate geografice și alte asemenea informații, motorul de căutare oferă ca rezultate cu precădere știri despre problemele cu care se confruntă mica localitate. Cea mai veche știre de acest gen datează din 2011, când primarul municipiului Târgu Mureș, Dorin Florea, trăgea un semnal de alarmă în privința faptului că în localitate nu există un sistem de iluminare publică. „Este revoltător ca într-un areal înscris pe traseul civilizației și modernității, să existe, la început de secol XXI, această discrepanță uriașă între comună și un sat aparținător, ai cărui locuitori au ajuns în situația de a strânge bani pentru a cumpăra balastul necesar pietruirii drumului” – spunea Dorin Florea în urmă cu patru ani.

În prezent, satul Băcel nu pare să fi făcut mari progrese. Aflat la confluența râurilor Negru și Târlung și la granița dintre județele Brașov și Covasna, foarte aproape de un drum național, satul Băcel continuă să-și ducă existența într-o ignorare fățișă și greu de explicat din partea autorităților – nu doar locale, ci și județene și naționale. „Suntem uitați. Satul ăsta, Băcel, nu e nici pe hartă, nu e nicăieri. Nicăieri nu apare. Așa că cine să țină cont de noi?” – ne-a spus cu amărăciune Gheorghe Macănș, un localnic născut și crescut în acest spațiu, care ne-a mai declarat că este convins că nu va apuca să mai trăiască până când în satul lui vor începe să apară schimbări.

Și pe bună dreptate, când pătrunzi în Băcel, pe un drum devenit de curând practicabil, nu poți să nu observi că pe lângă peisajul idilic al caselor frumos îngrijite de localnici, fiecare după posibilități, singura clădire instituțională ușor de remarcat peste celelalte este biserica, a cărei clădire se înalță somptuos peste celelalte.

La pol opus, într-o clădire dărăpănată, cu țigle care amenință să se prăbușească de pe acoperiș, cu pereții vizibil deteriorați și crăpați, cu hornurile aproape măcinate, 14 copii și o educatoare își desfășoară zilnic activitatea, încercând din răsputeri să depășească dificultățile generate de lipsa condițiilor. În interior, sala de clasă este încălzită, pereții sunt curați și tapetați cu fel de fel de desene specifice copilăriei, iar atmosfera este primitoare. Ajutată de părinți, educatoarea a reușit să transforme în interior clădirea într-un spațiu agreabil, cu toalete și chiuvete, cu jucării și mobilier, astfel încât cei mici să se poată simți bine la grădiniță. „Ne străduim să le oferim copiilor un climat educativ cât mai potrivit. Într-adevăr nu arătăm ca și când am fi o grădiniță frumoasă. Exteriorul este foarte degradat și ceea ce ne doare cel mai mult, pe mine ca și educatoare, este că trebuie să ne jucăm cât mai mult în aer liber” – ne-a povestit educatoarea Marin Carmen, pentru care cel mai mare regret este acela că cei mici nu se pot bucura de jocuri în aer liber într-un spațiu amenajat ca în curtea oricărei grădinițe normale.

Deși clădirea școlii, care datează cel puțin de la începutul secolului XX, arată mai bine și pe dinafară și pe dinăuntru, și aici se simte nevoia unor îmbunătățiri generale, dar mai ales a unor reparații ale tavanelor crăpate. În școala din Băcel învață în total 49 de elevi. Cu excepția clasei a VII-a, atât elevii din învățământul primar, cât și cei din cel gimnazial învață în sistem de predare simultană. De altfel, unii părinți optează pentru școli din afara localității, ducându-și copiii la școlile din Lunca Câlnicului sau Sfântu Gheorghe.

De patru ani nu mai e medic în sat

Clădirea grădiniței adăpostea pe vremuri și dispensarul satului, dar și căminul cultural. Acum, aceste spații sunt părăsite și arată dezolant. Încăperea în care odinioară funcționa un cabinet medical seamănă cu o cameră de muzeu abandonat. Mese de consultație, dulapuri de medicamente, un cântar pentru măsurarea greutății corporale și alte corpuri de mobilier zac în camere lâncede în care domină umiditatea, mirosul de mucegai și amintirea vagă a unor vremuri mai bune. „Nu poate să vină un medic, o doctoriță, cum stătea până acum. Nu mai are unde să stea că dacă stă pe scaun, plafonul îi vine în jos. Cam de patru ani nu mai avem medic în sat” – ne-a spus resemnat unul dintre localnici. Întrebați ce fac când se îmbolnăvesc, locuitorii din Băcel au spus că se descurcă cum pot. „Mergem la Chichiș. Care cu mașina, care pe jos sau cu bicicleta, care cum poate” – au spus ei.

Căminul cultural, doar o amintire...

Ușa de lângă intrarea în grădiniță deschide accesul către un alt spațiu care e lăsat pradă degradării. Cândva, așa cum își amintesc oamenii satului, aici funcționa căminul cultural. Acum, încăperea rece, cu bănci din lemn prăfuite, cu o scenă învechită și cu niște draperii vădit cusute după tiparele vremurilor comuniste, fostul cămin cultural lasă impresia unei întoarceri în timp.

Unul dintre motivele pentru care clădirea în care coexistă grădinița cu fostul dispensar și cu fostul cămin cultural este acela că ea este obiectul unui litigiu pe care încă instanța nu l-a soluționat. „Eu știu că această clădire aparține comunității. Parohia este proprietar doar pe acte, dar încă nu s-a dovedit. Știu că s-a înaintat un proces de revendicare, dar nu s-a soluționat încă. Din moment ce actele nu sunt soluționate și nu ești proprietar, nici nu poți să faci ceva” – ne-a spus educatoarea Carmen Marin.

Cea mai mare problemă – lipsa asfaltului

Dar satul Băcel are de departe multe alte nevoi decât cele deja amintite. Problema care îi frământă cel mai tare pe localnici este aceea că șoseaua satului nu este asfaltată. Urmează la rând problema iluminatului public, a cablurilor de alimentare cu energie electrică, a lipsei de canalizări de scurgere și a alimentării cu apă curentă. Și, ca și cum toate acestea nu erau de ajuns, apa pe care o au la dispoziție este plină de nitriți, ceea ce înseamnă că fiecare gospodărie a trebuit să găsească o variantă de a se aproviziona cu apă potabilă.

„Problema este cu iluminatul public pentru că, acum vreo doi ani, s-au schimbat contoarele, s-au scos la poartă, și din păcate am rămas cu atât. Normal trebuie să schimbe în totalitate și să se pună becuri și s-arate civilizat. Când mergem la compania care ar trebui să ne schimbe, ne spun că n-au fonduri, dar între timp, fondurile se văd în comune învecinate sau mai îndepărtate. Avem cablurile din anii ’60 și nu mai conduc la fel de bine curentul” – ne-a informat Ioan Floroiu.

„Apa cred că e o problemă generală în zonă. E plină de nitriți. Avem o zonă aici, cum îi zicem dincolo de pod (așa îi spunem); acolo tot timpul sunt probleme. Suntem la confluența a două râuri, Râul Negru și Târlung, și acolo când se umflă e dezastru. Avem depuse vreo trei plângeri la Apele Române și acolo sunt niște uluci, cum le zic sătenii, care trebuiau schimbate, dar ei spun că n-au fonduri... se eschivează” – ne-a spus consilierul local Gheorghe Hurghi, care spune că a pledat mereu despre problemele satului Băcel la Primăria Chichiș.

Soluții există, dar autoritățile nu se implică destul

Oamenii, care se autogospodăresc și fac tot posibilul să ducă o viață normală chiar și în condițiile date, sunt convinși că soluții există, dar că autoritățile nu se implică destul. „Având în vedere că suntem în Uniunea Europeană și sunt o grămadă de proiecte și fonduri europene care se pot accesa, eu zic că s-ar putea găsi o soluție. Dacă se merge la nesfârșit așa o să fim nevoiți să părăsim satul. Vorbim acuma prin prisma faptului că suntem în secolul XXI. Noi ne facem pe banii noștri canalizările fiecare cum poate, dar apa colectată ajunge unde nu trebuie” – a mai spus Ioan Floroiu.

Drumul pietruit nu satisface nevoile oamenilor. Pe lângă faptul că nu durează mult timp și se formează rapid gropi, când trec mașini se ridică praf, ceea ce creează mari disconforturi pentru săteni. Aceștia spun că pe lângă nevoile stringente, le-ar prinde bine și satisfacerea unor necesități cum de pildă este un hidrant. „Noi aici am cerut un hidrant. Pompierii dacă vin nu au unde să alimenteze o mașină. Trebuie să meargă înapoi la Sfântu și ce facem?” – a ridicat problema un localnic.

Principalul responsabil de aceste neajunsuri cu care se confruntă este, în opinia sătenilor din Băcel, primarul comunei Chichiș, Sánta Gyula, comună de care aparține satul lor. Oamenii sunt convinși că un mai mare interes din partea edilului ar putea soluționa o bună parte din problemele lor. Ei spun că primarul a dat dovadă de competență prin transformările remarcabile pe care le-a adus localității Chichiș, care arată ca o localitate rurală cu adevărat europeană. „Eu chiar îl întreb pe domnul primar: cum s-a putut face atât de mult la Chichiș și atât de puțin într-un sat pe care îl are?” – a spus Doina Bădițoiu, o doamna care a revenit la pensie în Băcel și care a fost informată că principala motivație a lipsei de investiții în Băcel a fost aceea că nu sunt fonduri suficiente.

Proiecte depuse în fiecare an pentru Băcel

Primarul comunei Chichiș, Sánta Gyula, a precizat că, de-a lungul timpului, a depus de mai multe ori proiecte de finanțare pentru satul Băcel și continuă să o facă. „Acum nouă ani s-a depus un proiect pentru Chichiș și unul pentru Băcel. A câștigat proiectul pentru Chichiș și așa a ajuns localitatea să fie asfaltată și modernizată” – a spus edilul, care a adăugat că el depune în fiecare an proiecte pentru Băcel, dar nu s-a concretizat încă nimic, tot astfel cum nici dialogul cu sătenii nu a depășit niciodată faza de discuții. El a mai precizat însă că este deschis spre dialog și colaborare și că oricine dorește îi poate semnala problemele astfel încât să se găsească o soluție. În privința pasului următor pe care intenționează să îl facă, Sánta a completat spunând: „Aștept să se deschidă linia de finanțare pentru dezvoltare rurală, care se va deschide în semestrul III al acestui an și vedem atunci ce putem obține.”

În căutarea vinovatului, sătenii din Băcel sunt conştienţi că ei înșiși împart vina cu primarul, cu autoritățile județene și cu cele naționale pentru că nu sunt uniți și nu se reprezintă cum trebuie. Deși au patru consilieri locali la Primărie, numai unul singur, respectiv Gheorghe Hurghi, îi reprezintă constant, doi dintre aceștia fiind plecați din țară. „Suntem și răi. Adevărul ăsta e. Dacă unul zice „Hai, mă, să facem ceva!”, eu zic: „Du-te, mă!! Oh, s-a găsit și ăla! La noi în sat, la o mână de oameni, erau șapte partide și oamenii își văd interesul personal nu pe cel al comunității” – a fost concluzia desprinsă de Gheorghe Neagu, cunoscut în sat ca Poștașul.