Criză sau nu, pâinea pare mai dulce peste hotare

Potrivit datelor oficiale naționale, peste trei milioane de români lucrează în afara țării, fiecare în speranța unui câștig mai bun decât în țară și din dorința construirii unui trai decent. Exodul românilor spre țările europene sau chiar pe alte continente s-a făcut simțit în ultimii ani și în județul Covasna, însă în vreme ce în anii trecuți au plecat la muncă peste hotare în special cei trecuți de 40 de ani, în ultima perioadă aleg să plece tinerii.

Unele dintre zonele județului din care s-a plecat cu precădere în Spania și Italia sunt Covasna-Voinești și Întorsura Buzăului, aici fiind cunoscut faptul că oamenii, cu ocupații tradiționale de ciobani, și-au găsit locuri de muncă fie în agricultură, fie în construcții. Așa se face că gospodăriile întorsurene și cele covăsnene au înflorit în ultimii ani, la fiecare poartă fiind parcate, măcar de două ori pe an -vara și de Crăciun, mașini dintre cele mai impresionante. În plus, cei plecați la muncă în străinătate au trimis bani importanți în județ și chiar dacă nu i-au investit în afaceri mari care să creeze locuri de muncă numeroase, i-au investit în mici afaceri de familie, pentru a-și asigura măcar anii de mai târziu, când vor decide să revină de tot acasă.

Aici intervin schimbările și există o situație paradoxală între ceea ce spun cei cu experiența muncii afară și faptul că oricum tot mai mulți tineri aleg să plece. Chiar dacă vremurile s-au schimbat și viața în afara țării nu mai e tocmai lapte și miere, covăsnenii preferă să se întoarcă la locurile de muncă de acolo decât să-și găsească ceva acasă.

Banii de afară, investiţi în case și mici afaceri de familie

Alina are 25 de ani și este din Floroaia, Întorsura Buzăului. E plecată la muncă în Italia de mai bine de cinci ani și, din câte știe ea, cam toți prietenii săi din copilărie, cu care a bătut aceleași văi întorsurene, și-au făcut câte un rost în afara țării. Tânăra spune că la început a câștigat bine, având diverse joburi - de la menajeră la îngrijitoare de bătrâni, iar așa a reușit să pună bani deoparte, să trimită acasă părinților și să realizeze ceva.

”Când am plecat nu aveam nimic, iar părinții mei abia se descurcau din munca la câmp. Recunosc, n-a fost ușor, dar pe vremea aia îți găseai de muncă și salariul era bun - erau luni în care câștigam mai mult de 1.500 de euro, fără să plătesc chirie, așa că bună parte din bani îmi rămâneau, am trimis acasă, ai mei au renovat gospodăria, au mai ridicat un etaj la vechea casă, au cumpărat niște animale și acum se descurcă decent”, spune Alina.

Ea recunoaște însă că ultimul an a fost unul mai greu și că banii nu mai sunt atât de mulți ca la început, însă spune că nu prea vede de ce ar reveni în țară și ce opțiuni ar avea aici, drept urmare nu are nicio intenție să se întoarcă definitiv, cel puțin nu în anii care urmează.

„Asta e, mai trebuie şi sacrificii”

Aurelia are 50 de ani și a lucrat zeci de ani la Textila Oltul, în Sfântu-Gheorghe. Singură și cu o fată de crescut, femeia își amintește că s-a chinuit mult timp dintr-un salariu pe care doar ea știe cum reușea să-l gestioneze pentru plata facturilor și pentru a pune ceva pe masă copilului. Când fiica sa a ajuns însă la vârsta liceului, Aurelia a decis să-și dea demisia și să plece din țară. Avea pe atunci 42 de ani, însă știa că afară nu avea cum să fie mai greu decât în țară. A riscat să-și lase singură fiica adolescentă, căreia i-a trimis bani lunar pentru a avea cele necesare.

”Am plecat în Israel și am lucrat, ca orice femeie de vârsta mea, în domeniul îngrijirii vârstnicilor. Prima oară a fost un șoc - cultură diferită, oameni diferiți și o zonă periculoasă, dar am strâns bani, mi-am pus la punct apartamentul, mi-am ajutat fata să urmeze o facultate bună și mi-am făcut economii pentru anii pe care-i mai am până la pensie. Eu zic că a fost o ”afacere” bună, deși poate că pe de altă parte am pierdut în sensul că nu am fost alături de copilul meu în perioade importante ale vieții sale - Bacalaureat sau admitere la facultate... dar până la urmă asta e, mai trebuie şi sacrificii”, spune Aurelia, acum întoarsă definitiv în țară.

Liliana a plecat din țară pe când avea 45 de ani și a ales Italia, unde a făcut curățenie în mai multe case. Și-a lăsat la Sfântu- Gheorghe casa și bărbatul, însă are satisfacția că și-a urmat fiica în străinătate, reușind să trimită bani acasă. Cu banii primiți, soțul Lilianei a renovat casa și a deschis un mic magazinaș de cartier, din care reușește să se întrețină și să-l mai ajute pe celălalt copil al lor, aflat la facultate.

Ca ei, mai sunt mulți, răspândiți în tot județul. Dacă în anii trecuți acești oameni se întorceau însă cu bani de concedii și portbagaje pline, în acest an criza și-a spus cuvântul. Covăsnenii care s-au întors în țară în această vară, pentru a-și vedea familiile, spun că nici afară treaba nu mai e cum a fost, însă ce au găsit acasă i-a speriat și mai mult: scumpete la tot pasul și lipsă de perspective. 

Copii crescuţi fără părinţi

Dincolo de aceste realități însă, cei trecuți de prima tinerețe care au ales să plece la muncă în străinătate au un regret comun: acela de a nu-și fă văzut copiii în timp ce creșteau, majoritatea lăsându-i în țară în grija celuilalt părinte, a bunicilor sau a rudelor. La rândul lor, copiii rămași acasă spun că lipsa părinților nu a putut fi suplinită de siguranța financiară sau de lucrurile scumpe pe care și le-au permis în acești ani.

”Plecarea mamei m-a marcat din punct de vedere emoțional deoarece eram relativ micuță - eram doar o adolescentă, când aveam cea mai mare nevoie de ea şi de sfaturile ei. Da, e adevarat că vorbeam prin telefon destul de mult, dar prin telefon se pierd multe amănunte. Deși eram mică, am conștientizat că pleacă cu un scop, ca sa ne ajute pe noi, copiii ei, dar cu toate astea a fost destul de greu şi de multe ori, fără să vreau, o judec pentru asta, pentru că a lipsit de la multe evenimente din viețile noastre, făcându-ne să ne maturizăm foarte rapid”, ne-a spus Oana, o tânără de 21 de ani, a cărei mamă a ales să plece la muncă în Italia în urmă cu 7 ani.

Tinerii dobândesc alte pretenţii odată plecaţi

Plecați din țară de câteva luni sau chiar ani întregi, tinerii nici nu se gândesc să revină vreodată pentru a-și construi aici un viitor.

Arpad are 29 de ani și înainte de a pleca în Anglia a fost angajat al unui serviciu din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la Sfântu-Gheorghe. Spune că ceea ce l-a determinat să plece a fost lipsa banilor, iar la acel moment era convins că va strânge ceva bani și va reveni pentru a-și deschide o afacere în țară. După mai bine de trei ani de locuit în Londra, însă, viziunea i s-a schimbat.

”Dintr-un anume motiv, noi românii vrem să fim ca vecinul nostru - dacă el lucrează afară, are bani și mașină, atunci vrem și noi... așa că plecăm, plănuind să ne întoarcem cu o mică avere de care să ne bucurăm acasă. În cazul meu însă, stilul de viață din străinătate, liniștea din toate punctele de vedere, civilizaţia - sunt motivele pentru care nu cred sau cel puțin nu vreau să mă mai întorc în țară definitiv. Pentru mine nu mai contează acum să strâng bani pentru că nu am de ce să adun și să investesc într-o Românie moartă. Mai bine cheltui tot ce câștig și în felul acesta trăiesc viața pe care mi-o doream mereu. Sunt situații diferite, cei mai în vârstă își fac planuri de revenit acasă, dar prietenii mei care sunt plecați, după cum am văzut, chiar dacă revin în România nu pot sta mai mult de două luni și pleacă din nou”, spune Arpad.

Locurile natale nu mai sunt atractive

De aceeași părere este și Răzvan, un câștigător al Loteriei Vizelor, care a plecat în Statele Unite ale Americii. La 30 de ani, tânărul spune că situația sa din țară nu era neapărat una disperată, dar pur și simplu a realizat la un moment dat că foarte multe nu va reuși să facă aici.

”Pentru că nu e în natura mea să "dau în cap" altora, nici măcar simbolic, am decis să încep o altă viață decentă în altă parte. Nicăieri în România bagajul meu de cunoștințe și calificări nu va fi în veci recunoscut la adevărata valoare. De ce am făcut o facultate? De ce am 12 diplome recunoscute mondial în informatică? Ca să ajung să vând în Piața Rușilor din Sfântu-Gheorghe?  Îmi pare rău de România, dar în altă parte sunt văzut și valorificat cu alți ochi. Planuri de întors ? Niciodată definitiv, nu aș investi în țară, unde sistemul este atât de bolnav încât te lasă amețit și vlăguit”, explică Răzvan.

Majoritatea tinerilor plecați în țări străine spun că au ales să lucreze afară dorindu-și să facă ceva în țară - iar planurile, la plecare, au inclus în primul rând dorința de a-și putea construi acasă o viață decentă - cumpărarea unui apartament și deschiderea unei afaceri proprii se aflau pe lista celor mai mulți. Cu timpul însă, timpul petrecut în străinătate le-a dovedit că aceste lucruri sunt posibile și acolo, plus un trai civilizat.

”Viața în afara țării mi-a deschis foarte multe orizonturi și am acumulat o experiență pe care nu cred că acasă aș fi dobândit-o. Am învățat să mă descurc în situații limită, printre străini, am învățat să fiu mai puternică și să fac față unor provocări, departe de casă, familie și prieteni, pe cont propriu. Încă mă mai bate gândul de a mă întoarce, de a-mi cumpăra un apartament în Sfântu-Gheorghe, dar nu mai e atât de pregnant ca atunci când am plecat și poate că îmi va trece de-a binelea în câtva timp”, spune la rândul său Anca, de 26 de ani, plecată în Franța în toamna anului trecut. Revenită în țară, tânăra mărturisește că a rămas șocată în primul rând de prețurile ridicate de aici și crede că cu greu s-ar mai putea adapta unui loc de muncă plătit cu cel mult 1.500 de lei.

Între august 2009 şi august 2010, românii plecați la muncă peste hotare au economisit aproape 12 miliarde de euro, din care au trimis în ţară doar 2,8 miliarde. Restul de peste 9 miliarde de euro a fost depus în băncile de acolo, existând o tendință a tinerilor în special de a nu mai reveni în țară.

La nivelul județului nostru nu se cunosc date exacte despre cei care lucrează afară, însă diferența între numărul de salariați ai județului și procentul scăzut de șomaj arată faptul că, pe lângă cei care se află în unele baze de date ca ”salariați europeni” mai sunt mulți și cei care au ales să plece fără a lăsa ”urme” oficiale. Cei de la Direcția Generală a Finanțelor Publice spun că nu există niciun control oficial al banilor care ajung în județ de la cei care muncesc în străinătate, iar la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Covasna există doar date despre cele câteva sute de covăsneni plecați la muncă prin sistemul EURES - în general, aici este vorba despre munci agricole sau de îngrijire în țări precum Ungaria, Germania sau Anglia.