EDITORIAL. Analfabeţii care ne hotărăsc soarta
Nu va fi vorba, aici, despre analfabeţii care ne conduc şi care fac parte din cel mai penal şi mai lipsit de valoare guvern post-decembrist pe care l-a avut ţara asta, de Guvernul Ponta e vorba, ci despre analfabeţii care votează, care merg în turmă la cabinele de vot şi pun ştampila pe cine le spune primarul, sau „tovul de la judeţ”, sau şefuţul din teritoriu al partidului care-i la Putere. Dar iată ce argumente îmi oferă datele ultimului recensământ, cel din 2011, despre chestiunea în discuţie:
Ţărişoara noastră frumoasă şi bogată numără exact 245.387 persoane analfabete, dar daţi-mi voie să mă îndoiesc că asta-i cifra reală, nu cred că toţi analfabeţii s-au declarat analfabeţi – de ruşine, din prostie, de-ai dracu’... Cred că, în realitate, sunt mult mai mulţi, dar hai să lucrăm cu cifrele pe care ni le pune INS la dispoziţie. Oricum sunt mulţi, pentru că alegerile prezidenţiale, de pildă, se câştigă şi la diferenţe de 70.000 de voturi şi chiar mai puţin.
Din ăştia 245.000 de analfabeţi, vreo 9.000 sunt maghiari, 67.500 sunt ţigani şi 153.000 sunt români. Raportat la populaţie, asta înseamnă că 1% din români, 0,8% din maghiari şi 14% din romi nu ştiu să citească şi să scrie. Pe de altă parte, 86.000 din analfabeţi sunt pensionari şi 30.500 sunt casnice. Ăsta mi se pare singurul lucru bun din toată statistica asta, pentru că nu se adună analfabeţii cu pensionarii, ci se scad unii din alţii, ceea ce oferă o dâră de lumină când vine vorba de calculat cine cu cine şi de ce votează.
Cei mai mulţi analfabeţi se înregistrează, aţi ghicit, în sudul ţării – Teleormanul şi Dragnea să trăiască! Vin la rând Moldova şi Dobrogea, unde ştiutorii de carte Oprişan şi Mazăre sunt semizei. Cei mai puţini analfabeţi sunt în Bucureşti, judeţul Ilfov, vestul şi centrul ţării, Ardealul adică.
Aşadar: dacă analfabeţii şi pensionarii sunt cei care votează cu două mâini, ca să zic aşa, iar intelectualii şi oamenii cu şcoală sunt prea preţioşi ca să se ducă la vot, rezultă că analfabeţii şi pensionarii din România ne hotărăsc soarta la alegeri. Simplu, clar, fără dubii, fără filozofie şi metafore. Trebuie, totuşi, să vă aduc aminte că analfabeţii şi pensionarii sunt votanţii cei mai preţioşi ai PSD. Asta ca să ştiţi şi cum va arăta soarta României la orizontul anilor 2014-2016 dacă „preţioşii”, cei care nu se amestecă în mocirla electorală, stau acasă şi privesc „vulgul” la televizor. N-ar fi rău dacă aceştia ar privi din când în când „plimbarea paşnică” de la Cotroceni, cu focus pe feţele analfabeţilor, fanaticilor şi pensionarilor (se pot lua şi 3 în 1...) care au sărit în apărarea puşcăriaşului Voiculescu şi a Antenelor sale.
Ar mai fi ceva de spus. Conform ziarului „Românul” din Arad, pe la 1914 în acea parte a ţării se cerea un examen de inteligenţă din partea celor care aveau intenţia să voteze. Nu era mare lucru, dar era totuşi ceva: omul trebuia să citească cinci rânduri dintr-un manual de clasa a V-a şi să scrie câteva rânduri după dictare. E clar, democraţia noastră atât de participativă nu mai permite niciun fel de discriminări, când e vorba de drepturi şi libertăţi suntem campionii campionilor, dar nu mă pot opri să constat ce bună ar fi o asemenea selecţie printre votanţii anului 2014! Bună de tot, potrivită şi benefică pentru România, chiar dacă de-atunci au trecut 100 de ani. Secol în care se presupune că am evoluat...
Despre pensionari, numai de bine, m-am lămurit definitiv că timpul le rezolvă pe toate... Din păcate, chiar dacă nu m-am obişnuit cu situaţia, sunt unul dintre ei! Dincolo de asta, e trist să constaţi că e nevoie să dispară nişte generaţii pentru ca soarta ţării tale să fie alta. Iar dacă mă uit la noile generaţii care inundă catacombele partidelor politice, parcă mă părăseşte şi umbra de speranţă motivată de vârstă.