În Sfântu Gheorghe trăiesc aproximativ 50 de persoane fără adăpost

Oricât de mare ar fi lumea, există oameni care nu își găsesc locul în ea. Și îi trecem cu vederea când îi zărim pe drum, dar deseori îi judecăm și privim cu dispreț pentru că sunt...diferiți. Vorbim despre oamenii fără adăpost, cei mai mulți bărbați în toată firea, pierduți într-o lume în care nu și-au găsit un locușor. Ne aducem aminte că și ei există atunci când îi vedem, cu colțul ochiului, pe stradă sau, mai rău, când ne ajung la urechi povești despre moartea lor, provocată de alcool, frig și singurătate.

În Sfântu Gheorghe trăiesc „în derivă” aproximativ 50 de persoane, fără adăpost, fără familie, fără vreun scop în viață. Asta ne spun evidențele Adăpostul de noapte din reședința județului Covasna, administrat încă din 2012 de Serviciul de Ajutor Maltez. Sunt în majoritate bărbați, doar trei fiind femei, și au vârste pornind chiar de la 20 și ceva de ani și până la 82 de ani. Toți se cunosc între ei și chiar dacă familia sau cunoscuții poate nu le știu traiul, angajații adăpostului de noapte cu siguranță îl cunosc.   

Îl știau bine și pe cel al bărbatul care și-a găsit sfârșitul vineri noaptea, din cauza frigului și alcoolului, în Parcul Central din Sfântu Gheorghe. La fel și pe ceilalți trei sau patru „camarazi” ai săi, care, din cauza problemelor cu băutura sunt duși frecvent la urgențe, fiind mereu găsiți căzuți sau în cine știe ce alte circumstanțe.  

„Domnul Antal a fost beneficiarul nostru. Chiar am lucrat foarte mult cu el, pentru ajutor social, pentru ajutor de handicap, pe care am reușit să le obținem. Doar că trebuia să meargă în fiecare an la comisie, iar anul trecut nu s-a mai dus. Îi știm pe toți. Chiar putem să zicem că nu există vreo persoană fără adăpost pe care să nu o cunoaștem și nu ținem legătura”, ne-a spus administratorul adăpostului de noapte din Sfântu Gheorghe, Székely Róbert.

Suflete sufocate de viața însăși

„Cum de ajung oameni în toată firea, capabili de muncă, într-o stare așa deplorabilă”, l-am întrebat pe administratorul adăpostului de noapte din Sfântu Gheorghe, care ne-a spus că nu există un răspuns standard, dar și că ideea că principala cauză este alcoolismul ar fi greșită.

„Nu pot să spun cauze concrete. E foarte diversificat. (...) Fiecare caz e diferit. Toată lumea spune că de vină e alcoolul, că încep să bea, familia nu îi mai suportă și așa mai departe. Nu asta e cauza principală. Sunt persoane care nu au fost căsătorite, nu au avut copii. Sunt alții care nu avut copii, dar s-au căsătorit cu  persoane care aveau, au trăit împreună 10 ani, totul a fost în regulă, dar după ce doamna sau domnul a murit, copiii au spus că vor să vândă casa și să plece că nu au legături. Sunt cazuri chiar unde mafia, dacă pot să spun așa, a lucrat foarte mult, în special în zona Ciucului. O femeie frumoasă, tânără, s-a dus la un domn mai în vârstă, a stat vreo 2, 3 săptămâni cu el, iar după o petrecere cu băuturi s-a făcut contract, semnat, vândut și gata. Momentan mai avem vreo trei persoane în adăpost din cauza asta, pentru că restul au vrut să lucreze și i-am reintegrat. (...) Sunt cazuri, bineînțeles, și în care putem să spunem că băutura este de vină. (...) Sunt și tineri care ies din casele de copii și nu au pe nimeni, chiar pe nimeni. Dacă nu găsesc loc de muncă, chirie, ajung la noi. Și, din păcate, sunt foarte mulți”, ne-a mai explicat Székely Róbert.

Ajutorul care de fapt înrăutățește situația

Banii dați de pomană acestor oameni fac mai mult rău decât bine, a punctat Székely Róbert, care ne-a oferit și o explicație.

„Un leu de persoană, de la trei oameni deja ajunge pentru un spirt medicinal. (...) Ideea ar fi că da, acești oameni, sigur, trebuie ajutați, nu spunem că nu, dar nu cu bani, ci cu mâncare, cu orice. Dar nu cu bani pentru că 3 lei și ceva costă o jumătate de litru de alcool sanitar. Problema este că ei asta beau (...). Acești oameni despre care discutăm nu mai simt foamea pentru că beau încontinuu. Cad pe stradă, oamenii îi văd, sună la salvare, ajung la spital, le dau perfuzii și apoi își revin și merg iar și beau”, a subliniat administratorul adăpostului de noapte din Sfântu Gheorghe.  

E o vorbă care spune că „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă”. Cu alte cuvinte, dacă tu însuți nu vrei să te ajuți, atunci nimeni și nimic nu o poate face în locul tău. Acesta este și situația la Adăpostul de noapte, care primește oamenii de seara până dimineața, atât timp cât aceștia nu sunt în stare de ebrietate. Regula, care e respectată cu strictețe vara, iarna primește derogări, însă nu totale. Ceea ce înseamnă că cei sub vaporii alcoolului sunt primiți în adăpost, însă nu beneficiază de un pat, ci doar de un loc care să îi scape de frigul de afară.

Au renăscut din propria cenușă

Totuși, cu ajutorul primit și prin voința proprie, unele povești seamănă mai degrabă cu cea a păsării Phoenix, care a renăscut din propria cenușă. Din 2012, de când Serviciul de Ajutor Maltez a preluat managementul adăpostului de noapte, viețile a 32 de persoane, care puteau sfârși mizerabil și trist asemenea celei domnului Antal, s-au schimbat complet.

„Știm exact numărul pentru că ținem evidența și muncim să fie cât mai mulți”, ne-a mai spus administratorul, care a precizat că la Adăpost, pe lângă cazare, mic-dejun, posibilitatea de a face duș sau de a avea haine curate, beneficiarii serviciilor mai primesc și posibilitatea de a sta de vorbă cu un psiholog, de a fi văzuți de un medic și de un asistent social.

„Pe lângă asta mai avem și un program de reintegrare în societate prin care chiar dorim să găsim o soluție pentru ei. Noi nu vrem ca oamenii să rămână aici în adăpost, ci chiar vrem să iasă de aici, să fie din nou în folosul comunității, cu loc de muncă și așa mai departe. Noi lucrăm pe trei piloni. În primul rând căutăm un loc de muncă. După ce au găsit loc de muncă îi ajutăm să învețe cum să cheltuiască banii, la ce să aibă grijă, cum să plătească facturile pentru că ei până acum nu au avut astfel de griji. (...) Pe lângă asta, dorim să le găsim familia. Dacă au copii, dacă au frați, dacă au părinți și așa mai departe să și găsim o soluție, adică să vedem care a fost problema și, dacă putem, să îi facem să se împace. Pe de altă parte, cel mai greu este să găsim o instituție, un cămin de bătrâni care să îi primească pe cei bătrâni și bolnavi, care nu mai pot lucra, nu au nici familie, nu mai au pe nimeni”, ne-a mai explicat administratorul.

Planuri de mutare

Prezentul adăpost, „gura de aer curat” pentru multe suflete sufocate de însăși viața poate găzdui în prezent 60 de persoane cu loc în paturi curate, iar în caz de nevoie chiar 70, pe saltele. De întreținerea spațiului se ocupă 5 persoane angajate cu normă întreagă, dar și un asistent social și un psiholog plătit pentru 2 ore pe zi, respectiv o mulțime de voluntari sufletiști.

„Săptămânal, voluntarii vin și organizează club de film pentru ei, club de jocuri de societate. Pe lângă asta, voluntarii țin cursuri sau activități de formare pentru beneficiarii noștri care învață să folosească calculatoarele. Am câștigat un mic proiect prin care am reușit să câștigăm niște calculatoare, prin care reușim să îi învățăm pe acești oameni să scrie un CV și chiar să folosească Facebook-ul, cu ajutorul căruia foarte mulți dintre ei așa și-au găsit familia”, a mai spus Székely Róbert.

Adăpostul de noapte, locul de unde atât de multe persoane au primit noi șanse în viață deși totul părea pierdut, ar putea avea parte de o dezvoltare, și cu un centru de zi. Însă, pentru acest proiect îndrăzneț, dar necesar, nu se întrevede o perspectivă în timp. Există totuși un plan și o dorință mare.

„Dorim, chiar căutăm posibilități de a depune un proiect prin care putem să găsim un alt imobil, pentru a dezvolta serviciile. Ne dorim să deschidem și un centru de zi pentru oamenii fără adăpost. Credem că asta este o necesitate foarte mare și chiar ar fi de ajutor pentru oamenii ăștia. (...) Dar nu văd în momentul de față când s-ar putea întâmpla asta. Se poate că mâine o să găsim o soluție și ne mutăm, dar nu avem ceva concret. Nu vedem în momentul de față, dar poate ne sună cineva mâine și ne zice că are un imobil și vrea să ne ajute. Nu știu, dar nu este nimic concret”, a încheiat Székely Róbert.