Foștii angajați își cer drepturile, iar bișnițarii au pus deja ochii pe fierul vechi din fabrică

În jur de 50 de foști angajați ai fabricii de pâine Mopaco s-au adunat ieri în curtea societății pentru a-și exprima nemulțumirile. Ei le cer șefilor să le plătească salariile restante și să le dea hârtiile necesare pentru a intra în șomaj. În timp ce protestatarii își cereau drepturile, la fabrică era doar un paznic care nu a vrut să spună mai nimic.

Concediu prelungit

Foștii angajați ne-au povestit că pe data de 25 martie a fost ultima lor zi de muncă. „Pe data de 26 martie când ne-am dus la lucru, ni s-a spus că nu trebuie să muncim, toată lumea pleacă în concediu timp de 5 zile, după care fabrica va fi închisă. După aceea de la 1 aprilie am primit preavize de 20 de zile, și ni s-a spus că pe 1 mai ni se vor desface contractele de muncă. Azi este 7 mai și nu avem deciziile de desfacere a contractelor de muncă. De asemenea ne vrem banii. Nu am primit lichidarea pe martie, și niciun ban pe aprilie. Suntem duși cu vorba, nu înțeleg de ce nu ni se spune clar să venim pe 10 mai, de exemplu, și să nu ne plimbe inutil că azi ne dă, mâine ne dă” – spune o reprezentantă a foștilor angajați.

În stradă după o viață de muncă

Un bărbat ne-a povestit că a lucrat la fabrică din 1977. El este supărat pentru că nimeni nu i-a spus din timp să meargă să își caute altceva de lucru. „Unii dintre șefi nici nu au fost născuți pe vremea când am început eu să lucrez la fabrică. Totul s-a dus de râpă pentru că societatea nu a avut un management adecvat. Conducerea știa foarte bine că Mopaco se va închide. După o viață de muncă aici, cred că am fi meritat să ni se spună din timp să mergem și să ne căutăm de lucru. Fabrica a fost o societate care a mers bine, din care nu a mai rămas nimic. Numai din banii pe care i-au luat din fierul vechi vândut ne puteau plăti salariile” – ne-a declarat un fost angajat.

Nu există sindicat

Protestatarii ne-au spus că la Mopaco nu există sindicat de mult. „Pe vremea când am fost 1.000 de angajați, am avut și sindicat. Acum nu mai e nimic pentru că nimeni nu are curajul să vorbească. Dacă cineva a încercat să spună ceva ce nu le convenea șefilor, era dat afară. Au pățit-o mai mulți. Așadar nici nu știm care ne sunt drepturile și nu știm nici ce avem de făcut. Suntem în aer, cum ar veni, și încercăm să găsim răspunsuri pe care nimeni nu le dă” – spune o femeie.

Plângeri la ITM

Reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Covasna spun că le este cunoscută situația de la Mopaco, pentru că mai mulți foști angajați au depus plângeri la ei. Directorul instituției, Ördög Lajos, spune că ITM Covasna a contactat firma care se ocupă de lichidarea societății. „Ne-au spus că sunt bani pentru plata salariilor restante, și vor semna și actele necesare foștilor angajați pentru a beneficia de ajutorul de șomaj. Vom verifica însă motivul pentru care întârzie procedurile administrative” – a declarat Ördög Lajos.

AJOFM nu înțelege motivul protestelor

Directorul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Covasna, Kelemen Tibor, spune că nu știe cum de muncitorii disponibilizați de la Mopaco au ajuns să protesteze, mai ales în condițiile în care Agenția a organizat, la finele lunii trecute, întâlniri informative la care au participat atât oamenii cât și angajatorul.

„Am avut întâlniri cu cei de la Mopaco, unde le-am explicat clar care sunt pașii ce trebuie făcuți odată cu disponibilizările. Contractele de muncă au fost desfăcute cu data de 1 mai, iar în principiu oamenii au la dispoziție zece zile pentru depunerea actelor pentru a intra în drepturile ulterioare. Noi le-am explicat oamenilor, însă probabil cum nu s-a lucrat până pe 7 mai, nici ei nu au insistat la angajator pentru aceste acte, nici angajatorul nu a mers către ei în acest sens. Adevărul e, probabil, undeva la mijloc. Dar Agenția și Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) și-au făcut datoria, le-am explicat clar ce pași au de urmat” – a spus Kelemen Tibor.

Riscă să piardă șomajul

Potrivit directorului AJOFM Covasna, disponibilizații de la Mopaco trebuie să întocmească un dosar la care au nevoie de două adeverințe de la angajator: una care să adeverească faptul că au fost salariați în ultimele 12 luni și alta care să ateste vechimea în câmpul muncii (document ce înlocuiește practic vechile cărți de muncă). Dacă oamenii nu vor depune dosarele conținând aceste acte până pe 10 mai, ei nu își vor pierde dreptul la șomaj, ci acesta se va naște ulterior depunerii actelor. Ceea ce se va pierde va fi însă retroactivitatea, plus că s-ar putea ivi cazuri în care unii ar putea avea adevărate probleme în dobândirea altor drepturi.

„Dacă o viitoare mamă nu-și depune dosarul până pe 10 mai ci cu câteva zile întârziere, vor fi probleme la intrarea în plată pentru concediul de creșterea copilului – acolo contează și o zi de întrerupere, de exemplu”, a explicat Kelemen, sfătuindu-i pe oameni să intre cât mai repede în posesia documentelor și să le depună urgent la AJOFM. În plus, Kelemen a ținut să sublinieze că angajatorul nu poate refuza eliberarea documentelor respective.

Ce a fost și ce a devenit Mopaco?

Odată forfotind de activitate, cu porțile larg deschise și cu mașini plecând încărcate cu pâine și produse de panificație în tot județul, fosta Fabrică de Pâine Mopaco din Sfântu Gheorghe a ajuns azi o ruină. Imaginea pe care o oferă acum e una dezolantă: geamuri sparte, garduri dărâmate și ruginite, mașini de transport abandonate aiurea în soare și o curte pustie, plină de praf. Pe poarta principală nu se poate intra, aceasta fiind încuiată. Dar o poartă mai mică e deschisă oricărui nepoftit: sistemul de încuietoare – de tipul celor de la bicicletă, se vede că a fost forțat și rupt, așa că accesul e destul de liber. În baraca de lângă poarta principală își face programul un paznic care pare să nu vadă că are în grijă o intrare aflată la câțiva metri de el. Paznicului, un tânăr de vreo 25 de ani, îi ține de urât un câine slab și neîngrijit.

„Nu e nimeni aici, numai eu. Nici n-a fost azi nimeni, nu prea vine nimeni”, spune paznicul, nu prea dornic de vorbă.

Fabrică de prestigiu vândută la fier vechi

Își îndreaptă atenția către un autoturism alb, care tocmai ce-a tras în fața porții principale. Din el coboară doi romi masivi, care spun că au venit să cumpere „ceva fier vechi”. Paznicul spune că nu are idee despre ce e vorba, romii spun că au găsit un anunț pe Internet în acest sens și se uită sugestiv peste gard, în curtea fabricii, unde tronează o Dacie veche, cu roțile sparte, probabil numai bună de dus la fier vechi. La vederea unei mașini de Poliție care oprește și ea lângă mașina lor, romii pleacă dezamăgiți, dar spun că se vor interesa mai bine, că ei au nevoie de fierul vechi care oricum stă acolo, sub nasul paznicului morocănos. Paznicul discută puțin cu un polițist, după care se retrage în baraca sa. „Nu am ce spune, eu doar stau de pază… am auzit că oamenii sunt nemulțumiți, unii zic că ar putea lucra, dar nu-i treaba mea”.

Doar câinele mai rămâne în curtea inundată de soare. Urmele fostei activități de aici par proaspete, însă probabil asta e în memoria celor care își amintesc de anii de glorie; căci acum, tot ce-a rămas e un morman de lăzi, utilaje și mașini abandonate parcă la întâmplare. Și un portar morocănos care nici nu știe dacă păzește ceva.