STIREA ZILEI 15 martie 2019

Pianista nevăzătoare, povestea din lumea umbrelor

de Luca Daniela | 2046 vizualizări

Tânăra din Belin a câștigat recent finala concursului de talente pentru persoane cu dizabilități

Povestea lui Beatrice Borzoș, tânăra nevăzătoare din Belin, este una pe lângă care mulți trec adesea, fără măcar a bănui că în spatele ei se află o ființă firavă, dar mult mai puternică decât noi. E o tânără care în ciuda dizabilității, cântă dumnezeiește. Săptămâna trecută ea a câștigat finala concursului de talente muzicale de la Sfântu Gheorghe, iar în aprilie va pleca în Olanda, alături de mama și de profesorul de pian pentru a-și pune în valoare talentul care i-a adus marele premiu.  

În ciuda dizabilității, tânăra nevăzătoare de 18 ani din Belin este un adevărat exemplu de învingătoare, de temerar pe oceanele prejudecăților și nepăsărilor celor din jur. Dincolo de umbrele ce pătrund firav prin ochi spre suflet, atunci când lumea ei se ascunde în note muzicale, întreaga viață i se transformă într-o simfonie.  

Am vorbit cu ea la telefon ca să stabilim o întâlnire pentru a ne împărtăși cât mai multe despre experiența de la concurs, iar când am văzut-o în realitate am realizat că acelei voci dulci de la telefon nu i s-ar potrivi decât chipului ei.

Tremura de emoții, dar și așa, zâmbetul nu-i dispărea de pe față. Părul foarte lung împletit cu grijă, degete lungi care mângâiau clapele pianului într-un fel în care nu mai văzusem până acum, toate o făceau să pară  ruptă dintr-o poveste pe coperta căreia scrie: Ochii sufletului nu pot orbi niciodată.

Părinții și cei doi frățiori sunt îngerii ei păzitori

Beatrice Borzoș are o poveste uluitoare. Diagnosticul de atrofie a nervului optic i-a fost pus la vârsta de trei luni, iar din acea clipă părinții i-au devenit îngeri păzitori și o îndrumă de mână de fiecare dată când ea are nevoie.

„Pot să văd lumina și dacă mă uit de foarte aproape pot să văd ceva, dar foarte, foarte puțin”, ne-a spus Beatrice, adăugând că are doi frați, de 13 și de 7 ani, iar ei sunt niște mici călăuze ale ei peste tot unde merge.

„Îmi place pianul pentru că atunci când cânt, mă liniștește”

A studiat o perioadă la un centru pentru nevăzători din Brașov, însă acum stă acasă și își petrece zilele în fața instrumentului ei de suflet – pianul. Cântă cu vocea de mică, iar pianul l-a descoperit acum un an, când un profesor de muzică din Sfântu Gheorghe i-a propus să vină săptămânal la ea pentru a o îndruma în lumea muzicii. Mama ei spune că atât vocea ei, cât și auzul, sunt un dar de la Dumnezeu.

„Îmi place pianul pentru că atunci când cânt, mă liniștește. Consider că sunt încă la început și mai am multe de învățat, dar am reușit să avansez totuși. Nu aș putea să trăiesc fără muzică, adică probabil că aș putea, dar mi-ar fi foarte greu”, ne-a împărtășit tânăra.  

Deși este foarte timidă, ea spune că îi place să cunoască oameni noi, să călătorească, să-și facă prieteni și să petreacă mult timp în natură. Cu toate acestea, Biserica este locul unde se simte cel mai bine.

„Credința este cea mai importantă pentru mine, mă ajută în tot ceea ce fac. Îl simt pe Dumnezeu mereu aproape. Nu am învățat rugăciuni pe de rost, mă rog pur și simplu așa cum simt”, a mai spus Beatrice.

Victoria i-a asigurat un start în cariera muzicală

Un punct de cotitură în viața lui Beatrice a fost înscrierea la un concurs de talente muzicale, lansat în luna octombrie a anului trecut de Fundația „United by Music”. Înregistrată recent în România, fundația are un moto sugestiv, „Muzica este ceea ce ne unește și ne face pe toți la fel”. Acest concurs de talente este unic în România pentru că este dedicat exclusiv persoanelor cu dizabilități. Conceptul a fost preluat de la partenerii „United by Music“ din Olanda, care au format o mișcare la nivel mondial.

La preselecțiile care au avut loc în decembrie, tânăra a cântat o melodie la patru mâini împreună cu profesorul ei de pian. În finala care a avut loc pe 9 martie la Sfântu Gheorghe, ea a decis că poate să cânte singură, iar încrederea pe care a avut-o i-a asigurat marele premiu. Această victorie este una dintre cele mai mari reușite din viața ei, spune Beatrice.

„Pregătirea a luat câteva luni, din decembrie lucrez zi de zi la asta. Când am plecat de acasă la finală am plecat cu gândul că indiferent de orice va fi este important că voi participa, dar nu mă așteptam să câștig. Când mi-am auzit numele am avut emoții mari, dar eram și foarte fericită. Am ales pentru finală melodia „Irish Blessing” pentru că mie în place să cânt în general muzică creștină și asta mi s-a părut o melodie frumoasă. Am cunoscut oameni noi la concurs și sper că o să ținem legătura”, a mai adăugat pianista.

Muzica – o limbă universală

Beatrice, alături de alți doi finaliști ai concursului de talente, va pleca în aprilie în Olanda. Acolo tinerii talentați vor avea șansa de a cânta în fața unui public mare, dar și posibilitatea de a-și dezvolta cariera muzicală cu ajutorul unor mentori.

Beatrice va zbura pentru prima oară cu avionul. Nici asta nu o sperie, spune ea. Tânăra speră să se bucure din plin de această experiență și să rămână cu amintiri frumoase. Muzica este o limbă universală prin care sentimentele omenești pot fi comunicate, în același mod, în toate inimile, mărturisește Beatrice, așa să nu îi este frică nici că nu se va descurca într-o țară străină.  

Pentru că pianul profesorului pe care a învățat să cânte a rămas în sala de concurs la Sfântu Gheorghe, înainte de plecare, Beatrice ne-a cântat la o orgă electronică. Cu câteva atingeri ale clapelor, ea a reușit să ne teleporteze în lumea ei de refugiu, lume în care orice este posibil. Experiența pe care am trăit-o alături de Beatrice ne-a demonstrat din nou că talentul nu cunoaște dizabilitate. Deși știe că are un drum lung până să-și împlinească visul, ea nu încetează să spere că într-o zi va deveni o pianistă renumită.

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.