Super- şi hypermarketurile se extind, dar nu cuceresc toți clienții

Unul dintre cele mai puternice simboluri ale capitalismului – supermarketul a pătruns rapid pe piața românească, anii din urmă aducându-l, inevitabil, și în județul nostru. De unde înainte ne consideram oarecum „la marginea civilizației” din lipsa mai multor elemente moderne, ne-am trezit înconjurați de magazine de tip super- şi hypermarket, ținând astfel pasul cu marile orașe. Astăzi, la ani buni de la venirea primelor supermarketuri, abia ne mai amintim cum era fără ele, în vreme ce cei mai tineri dintre noi nici nu-și pot imagina lipsa lor. Dincolo de aceste mari magazine însă, rămân magazinele de cartier, care după Revoluție au debutat ca „buticuri” și s-au transformat apoi în adevărate prăvălii, poziționate intim „la colțul străzii” sau la parterul blocului. A fost o vreme în care existența acestor mici magazine era pusă sub semnul întrebării – aveau ele să reziste invaziei supermarketurilor, strategiilor unei economii moderne care asimila totul, spre veșnica globalizare...? Temerile par să fi fost fondate şi nu prea, deoarece dacă unele mici magazinașe nu au rezistat tăvălugului, altele par să se fi ridicat din propria cenușă. Și asta pentru că, indiferent de câte oferte atrăgătoare ar avea marile magazine sau de strategiile lor de publicitate, magazinele mici, de cartier, rămân mereu prima opțiune a oamenilor – și nu doar pentru că ele sunt cele mai apropiate de casă, ci și pentru că acestea oferă căldura și posibilitatea de socializare pe care supermarketurile nu o vor avea niciodată.

Reduceri cât cuprinde, numai bani să fie

În marile magazine omul de obicei cumpără mai multe lucruri decât și-a propus de acasă. Cel puțin așa ne-a declarat Ildikó, o tânără din Sfântu Gheorghe.

„De obicei vânez promoțiile, iar în marile magazine găsești destule. Astfel, pe lângă lista de cumpărături stabilită acasă mai adaug tot felul de produse pe care le găsesc la preț bun. E avantajos într-un fel, însă trebuie să pregătesc un buget mai mare decât cel planificat inițial. Îmi place să cumpăr cantități mai mari de alimente de bază, cum ar fi ulei, zahăr, făină, pentru că acestea sunt destul de scumpe la magazinele mici” – spune tânăra.

De fapt aceasta este și politica de vânzare a hypermarketurilor: zeci de produse la promoție, care atrag clienții ca un magnet.

Domnul Alexandru, un pensionar din oraș, ne-a spus că merge o dată pe săptămână la un magazin mare, de unde însă nu reușește să cumpere toate cele necesare, astfel nu ocolește nici magazinul de la colțul blocului. „Primesc tot felul de pliante de la marile magazine, așadar aleg din timp ce voi cumpăra din acestea. Nu am unul preferat, merg în toate. Caut produsele ieftine, pensia nu este prea mare, așadar caut ce e mai ieftin, dar să fie cât de cât și bun” – povestește bărbatul.

Legume și fructe – mai puțin din hypermarket

Deși în marile magazine găsim legume și fructe, pe care clienții nu ezită să le cumpere, acestea de obicei nu sunt autohtone. Oamenii știu acest lucru, și admit că roșiile din hypermarket nu au nici pe departe gustul celor aduse de țărani de la Giurgiu, totuși, dacă sunt la magazin, cumpără.

„Știu că legumele și fructele de obicei nu sunt de aici, le aduc din Turcia, cartofii vin din Polonia sau Egipt, usturoiul este chinezesc. Îmi place să cumpăr de la piață, dar dacă vin aici, iau totul de la un loc, acesta fiind cel mai mare avantaj al acestor magazine. Adevărul e că îmi convine să nu colind prin zece magazine, ci să cumpăr totul de la un loc. Asta nu înseamnă că nu merg și în alte magazine. Îmi plac cele mici cu mezeluri, pâinea o iau zilnic de la brutărie. Dar tot ce ține de alimente de bază, detergenți, săpun, șampon, le iau de la hypermarket pentru că astfel fac economii” – ne-a declarat Maria, mamă a 3 copii.

Aceasta ne-a mărturisit că vine singură sau cu soțul la cumpărături pentru că este „riscant” să vină cu cei mici la magazin. „Tentația pentru copii este foarte mare, așadar aleg să vin fără ei, altfel aș pleca cu cardul golit. Sunt foarte multe dulciuri, jucării, pe care cei mici le doresc, însă nu ne permitem să cumpărăm jucării de fiecare dată. În această privință magazinele mici sunt mai bune pentru că nu găsești atâtea produse tentante pentru ei, însă totul are și o latură inversă. Astfel, pentru a evita plânsete în magazin, îmi las copiii acasă” – explică tânăra mamă.

Magazinele de cartier, mai aproape de oameni

Doamna Adriana este însă de altă părere. Femeia e pensionară și spune că abia de-a fost de câteva ori la supermarketuri.

„Am fost, dar nu m-au convins. Cred că reducerile sunt de fapt o păcăleală, dacă stai și calculezi îți dai seama că ce iei pe mere dai pe pere. Ca să ajung în zona marilor magazine trebuie să iau un taxi – că nu m-oi întoarce cu ditamai plasele pline dintr-un capăt al orașului în celălalt – și uite așa se duc „reducerile” de doi-trei lei. Plus că, de ce să nu recunosc? Am în cartierul meu câteva magazine de unde pot cumpăra de toate: de la unul carne proaspătă, de la altul fructe, dincolo pâine secuiască și tot așa. Cunosc vânzătoarele, ele îmi spun ce e proaspăt și ce nu, mai stau de vorbă, mai aflu câte ceva. Dacă mă duc la supermarket, cine stă de vorbă cu mine...? Nu-mi place aglomerația de acolo, fuga continuă, faptul că la cinci minute după ce am intrat mă pomenesc cu un coș plin de cumpărături, uitând ce am vrut să cumpăr inițial”, ne povestește doamna Adriana cu convingere.

Iar multe magazine mici, de cartier, merg tocmai pe această politică: cumpărătorii sunt mai mereu aceiași, vânzătoarele îi știu, mai povestesc de una-alta, iar oamenii se simt ca între prieteni. Tocmai de aceea, deseori se întâmplă să ajungă acasă inclusiv cu cumpărături pe care nu și le propuseseră când au pornit spre magazin.

„Unde mai pui și că, dacă suntem spre sfârșit de lună și nu mai prea avem bani, e un magazinaș care ne dă și „pe caiet”: o pâine, ouă, lapte, cele necesare. Vânzătoarele ne știu și au încredere, iar noi mergem cu plata imediat ce avem bani, ba mai cumpărăm și altele și uite așa ne descurcăm, nu moare nimeni de foame”, ne-a spus la rândul său Ludovic, în vârstă de 35 de ani, tatăl a doi copii.

În plus, oamenii spun că există produse perisabile precum lactatele, ouăle sau carnea pe care nu le-ar cumpăra nici în ruptul capului de la vreun supermarket, preferând magazinele de cartier: aici lumea te cunoaște și nu ți-ar vinde niciodată un produs expirat, pe când la magazinele mari s-a tot auzit de întâmplări din acestea.

Și-au făcut propriile strategii și mizează pe sentimentul apropierii

Magazinele de cartier au și ele strategiile proprii, iar pe lângă faptul că sunt apropiate de oameni sau dau marfă „pe caiet”, unele s-au modernizat și au introdus chiar și sisteme de plată a facturilor – în felul acesta îi țin și mai aproape pe clienții fideli, care sunt în general oameni mai comozi, nu prea dornici de a sta la cozi sau a colinda băncile pentru plata dărilor lunare. Și așa se face că, dacă magazinul de cartier are în spate un comerciant priceput, care a înțeles că chiar de nu poate face față prețurilor de la supermarket (de multe ori mai mici, e drept, decât cele de la alte magazine), trebuie să ofere ceva la schimb: adică o atmosferă caldă, cu vânzători vorbăreți care în timp învață preferințele fiecărui client.

Oricum ar fi, pe vreme de criză, supermarketurile continuă să fie pline ochi – mai ales la sfârșit de săptămână, când lumea iese să se „aprovizioneze”. În același timp, magazinele de cartier continuă și ele să funcționeze și încă bine. Care va fi finalul nu se știe încă, dar e cert că deși continuăm să ne plângem că nimic nu mai are gustul de pe vremuri, că fructele nu mai au miros natural sau că totul merge spre o globarizare ce ne va amputa din identitate, tot mai mulți dintre noi aleg marile magazine. Iar magazinele de cartier rămân o alegere firească doar pentru unii comozi sau nostalgici, în vreme ce restul, majoritatea, ajung să le calce pragul întâmplător sau așa, pe fugă. Și doar uneori, în treacăt, ne amintim de aceste magazine – simbol al unor ani trecuți, când supermarketurile nu erau chiar la fiecare pas și dădeam câte o fugă la magazinul „din colț” – un magazin care poate că ne va lipsi cândva, așa cum ne-au lipsit și marile magazine care ne-au pus „în rând cu lumea”.