Abandonul reprezintă cea mai gravă formă de neglijare și abuz asupra unui copil, iar numărul micuţilor abandonaţi imediat dupa naştere creşte de la un an la altul.

Mici și lipsiți de apărare, fără a putea face nimic altceva decât să plângă, copiii abandonați sunt ai nimănui și așteaptă în saloanele spitalelor să le decidă cineva soarta. De cele mai multe ori, provin din familii dezorganizate sau au mame minore, incapabile să-și asume responsabilitatea unei alte vieți, așa că ajung să fie tratați ca o problemă; în vreme ce mamele fug la propriu de ei, strecurându-se pe lângă personalul medical la numai câteva ore după ce i-au născut, ei stau în pătuțurile lor simțind încă din primele ore de viață lipsa afecțiunii materne. Așa ajung, unii dintre ei, să nu aibă nici măcar un certificat de naștere și să fie botezați în spitale, de către asistente. Ei sunt copiii care nu sunt ținuți în brațe atunci când plâng, care mănâncă din biberoane la ore fixe și care nu părăsesc salonul de spital săptămâni întregi, pentru că nimeni nu are timp să-i scoată la plimbare sau să se joace cu ei.

Părăsiţi încă de la naștere

Abandonul reprezintă cea mai gravă formă de neglijare și abuz asupra unui copil, și chiar dacă județul Covasna nu se confruntă cu problemele sociale numeroase ale altor județe, copiii nimănui, lăsați prin spitale, marchează și aici o statistică nedorită și mereu în creștere de la un an la altul și, contrar părerii generale, nu doar romii își lasă de izbeliște copiii. Spre deosebire de alte spitale din țară, însă, spitalele covăsnene au meritul de a veghea asupra acestor copii, în sensul în care nu poți ajunge la ei foarte ușor și nici fără a fi observat.

La Spitalul Județean de Urgențe (SJU) Sfântu Gheorghe se află în acest moment șase copii abandonați. Patru dintre ei la Secția de Neonatologie și alți doi la Pediatrie. Unii dintre ei vor petrece, probabil, Crăciunul și Anul Nou acolo, în saloanele de spital.

La Neonatologie, copiii abandonați sunt toți în același salon, în pătuțuri de nou-născuți. În salon e cald, ușa e deschisă în permanență pentru ca ei să poată fi zăriți de către asistente și medici, însă pentru că secția este una destul de mare, nimeni nu are timp să fie mereu lângă ei, astfel încât să-i aline atunci când plâng. De altfel, micuții nici nu prea plâng – în salon e semiîntuneric și adorm aproape imediat după ce-și primesc biberoanele cu lapte praf. Abia veniți pe lume, nici nu au ochișorii complet deschiși, dar simt când cineva îi privește și se bucură natural de o mângâiere.

Muncă în plus pentru identificarea mamelor

De copiii abandonați imediat după naștere se ocupă asistentul social Imre Dalma, care ne spune că cei patru bebeluși care au doar câteva zile de viață au fost părăsiți în ultima săptămână. Femeia își exprimă speranța că doi dintre ei vor fi însă recuperați de către părinți în curând, căci toate mămicile care nasc primesc consiliere, se discută cu ele și se cam știe despre fiecare ce intenționează să facă. Astfel aflăm că mamele nu spun atunci când au în gând să-și abandoneze nou-născutul, dar apoi profită de orele de vizită și de neatenția personalului și dispar pur și simplu; altele nici măcar nu-și dau numele real.  Unele se întorc după copii, altele niciodată.

În astfel de cazuri, personalul medical trebuie să întocmească un dosar al copilului, dosar care ajunge la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Covasna, însă aici se implică și Poliția sau medicii de familie, prin care se încearcă identificarea mamei și plasarea copilului în familia naturală. E greu de spus ce anume le determină pe mame să facă pasul acesta, dar de multe ori gestul nu poate fi evitat, căci ele dispar. Sunt și mame care odată identificate spun clar că nu le trebuie copilul, moment de la care se începe procedura spre trimitere în plasament. Spre deosebire de situația din spitalele mari din țară, la SJU micuții nu ajung să stea cu anii și nici măcar cu lunile, astfel că în general la cel mult cinci-șase luni ei sunt preluați de către DGASPC și trimiși în centrele de plasament. Asta e situația de acum, căci cu ani în urmă s-a întâmplat ca bebelușii să ajungă să crească și un an sau mai mult și să nu fi părăsit încă Spitalul. Aici contribuie, pe lângă buna colaborare cu DGASPC, faptul că nașterile s-au înjumătățit ca număr față de perioada de dinainte de 1989; atunci se nășteau la SJU în jur de 2.500 de copii, acum avem 1.000-1.200 de nașteri anual.

Lipsa afectivităţii materne lasă urme

Potrivit medicului neonatolog Vasile Furcovici, minusurile cu care pornesc în viață copiii abandonați nu sunt neapărat cele legate de hrănirea artificială cu lapte praf cât cele legate de afectivitate și apoi, de la trei luni în sus, de dezvoltarea psiho-motorie: pentru că nu au pe cineva care să se ocupe de ei în particular, acești micuți pot deveni întârziați la rostirea silabelor, mers și alte lucruri specifice vârstei lor.

La Pediatrie, cei doi copii abandonați urmează să fie și ei preluați de către DGASPC, iar asistentele spun că nici aici nu este cazul ca astfel de micuți să crească practic pe secție, deoarece nu se permite așa ceva.

„Nu suntem în regim de hotel, nu avem spațiu și nici nu ar fi normal să-i ținem aici. De obicei se lucrează alert, astfel încât copiii aduși și uitați aici de către părinți să fie integrați sau trimiși în plasament”, ne spune o asistentă.

Potrivit lui Imre Dalma, în acest an au fost abandonați în Secția de Neonatologie a SJU 12 copii, în vreme ce 80 de minore au născut aici, printre care și una de 13 ani. Medicii de aici cunosc însă și cazul unei tinere care până la 26 de ani a născut deja șapte copii; dintre aceștia, doar unul este crescut de către mamă – restul au fost abandonați.

Statul nu prevede fonduri speciale pentru copiii abandonați, iar dacă problema laptelui praf e rezolvată pentru că acesta există pe Secție pentru restul nou-născuților, scutecele și hăinuțele vin fie din mila asistentelor, fie din mila altor mămici aflate în Secția de Neonatologie.

Abandonuri relative la Târgu-Secuiesc

La Târgu-Secuiesc, anul acesta au fost abandonați șase copii, iar potrivit medicului Kelemen Dora, trei dintre ei au fost luați în cele din urmă acasă de către familiile naturale. Numărul copiilor abandonați a crescut aici față de 2011, când au fost părăsiți patru copii, plus că tot aici a născut și o minoră în vârstă de 12 ani care și-a luat însă copilul acasă.

„Lucrăm foarte bine cu Direcția în cazul abandonurilor, colaborând cu Poliția și medicii de familie pentru a evita ca un copil să petreacă foarte mult timp în spital și insistând pe plasarea acestuia, tocmai pentru a-l scuti de traume. Dincolo de cele care pleacă din spital pe furiș, mai sunt și cazuri sociale grave, în care mama ne dă declarație că renunță la copil, nedorind să-l ia acasă”, a explicat Kelemen Dora.

Niciun abandon la Covasna și Baraolt

La Covasna și Baraolt, în acest an nu s-a înregistrat niciun caz de abandon, tentativele fiind stopate de către pesonalul medical, spitalele de aici având avantajul de a funcționa în comunități mici și relativ unite, în care nu e foarte ușor să dispari după ce ai dat viață unui copil. Foarte determinați în direcția stopării abandonului sunt cei de la Spitalul orășenesc Baraolt, care spun că în acest an nu au avut niciun copil abandonat tocmai pentru că lucrează mult în acest sens, inclusiv cu consiliere asupra mamelor.

„De aici nu se pleacă fără copil. De câte ori intuim că o mamă ar avea astfel de gânduri, vorbim cu ea și-i explicăm că nu e creștinește să-ți abandonezi copilul și nici în firea lucrurilor nu stă un astfel de gest. În cazul în care mama este într-o situație gravă, sesizăm DGASPC, tocmai pentru a-i veni în ajutor, cu mențiunea că suntem mereu pentru integrarea copilului în familia sa nativă. Mai sunt mame cu idei din acestea, dar aici vorbim despre o comunitate mică, în care Direcția, Poliția și medicii de familie sunt în contact cu noi, astfel că nu prea se poate să fugă pur și simplu din spital și să ne lase copilul aici”, ne-a declarat medicul Huszár Hajnalka, de la Spitalul din Baraolt.

Proceduri numeroase în cazul abandonului

Directorul adjunct al DGASPC Covasna, Szász Katalin, spune la rândul său că situația din județul Covasna nu atinge nicicum gravitatea situațiilor din alte județe, tocmai pentru că spitalele colaborează cu Direcția, în sensul în care-și iau în serios obligația de a anunța, telefonic și în scris, abandonul unui copil.

„Direcția are un angajat specialist pe această problemă, iar procedurile sunt clare în lege: la momentul sesizării, se caută un asistent maternal pentru copil și în paralel se ia legătura cu mama și se verifică intenția acesteia. Dacă mama declară că abandonează copilul se înaintează dosarul în instanță pentru a putea fi încredințat copilul către asistentul maternal și abia după ce mama renunță la copil pot fi începute procedurile de adopție. Ceea ce trebuie să se știe este faptul că nu toți copiii abandonați în maternități ajung la asistenții maternali, pentru că de multe ori mamele revin după copii”, a explicat Szász Katalin.

În ceea ce privește mamele care își abandonează copiii, medicii spun clar că cele mai multe provin din medii sărace, fără studii și exemple pozitive în jur. Acesta este și cazul lui Enikő, o tânără din Sfântu Gheorghe, care a rămas însărcinată la 16 ani. Crescută doar de către mama sa, Enikő și-a părăsit băiețelul în spital atunci când l-a născut, tocmai ca să nu mai aibă certuri acasă cu mama, care-i reproșa că a făcut un copil atât de tânără.

„Am ieșit din spital foarte simplu, când erau ore de vizită, a doua zi după ce am născut. Acum nu știu cum am avut curaj, dar atunci mi s-a părut cea mai bună decizie deși sufeream. Norocul meu a fost că prietenul meu, tatăl copilului, a venit și m-a luat de la mama și, după o săptămână, ne-am dus să ne luăm băiețelul acasă. Poate că dacă aș fi fost singură nu aș fi avut curaj să cresc copilul”, spune Enikő, care acum locuiește într-un apartament cu două camere, alături de noua sa familie care implică și alte rude de-ale prietenului său.

Legătura între abandon și adopție este însă aproape firească pentru familiile care nu pot avea un copil. Statisticile arată clar că cele mai multe familii declarate adoptabile caută copii de vârste cât mai fragede, tocmai pentru a le putea insufla propriile valori dar și pentru a putea parcurge cât mai multe etape din procesul creșterii copilului. Procedurile destul de greoaie, care presupun în primul rând acordul ambilor părinți pentru ca un copil să poată deveni adoptabil, îi fac pe mulți să renunțe, ceea ce duce la situații în care un copil abandonat ajunge să crească în plasament, decât în sânul unei familii.