Energie, poftă de viață și forță de nedescris, într-un corp micuț 

Nyikó Anetta s-a născut acum 24 de ani în localitatea covăsneană Doboșeni. Diagnosticul de acondroplazie, boala oamenilor mici, i-a fost pus de la o vârstă foarte fragedă. Deși este țintuită într-un scaun rulant, tânăra este o dovadă vie a faptului că orice necaz te poate face mai puternic și mai determinat dacă înveți să privești doar partea bună a lucrurilor. Anetta este mai independentă decât mulți tineri de vârsta ei, cântă la pian și cu vocea, scrie poezii, iar recent a terminat un master și este angajată în domeniul IT.

Nu este prima oară când relatăm poveștile unor oameni cu dizabilități a căror vieți ne inspiră și ne fac să privim lumea altfel. În fața lor te simți atât de mic, încât ți-e rușine pentru fiecare dată în care te-ai plâns că viața e nedreaptă și că nu mai există nicio speranță. 

Din dorința de a fi „la înălțime” unora dinte ei le cresc aripi care-i înalță deasupra tuturor greutăților, deasupra prejudecăților și a piedicilor cu care se întâlnesc atunci când pur și simplu vor să fie în rând cu toată lumea. 

Muzica, medicament împotriva durerii 

Este și cazul lui Anetta, tânăra micuță și plăpândă a cărei poveste ne-am dorit să o împărtășim. Pasiunea pentru cântat și-a dezvoltat-o de mică, pe vremea când voia să mai diminueze din durerea care venea odată cu exercițiile de recuperare, iar muzica a urmărit-o pe parcursul tuturor etapelor vieții, spune tânăra. 

„În copilărie era obligatoriu să fac gimnastică în fiecare zi și țin minte că mă durea foarte tare și astfel am dezvoltat cu  mama acest mic ritual în care cântam în timpul exercițiilor ca să mai scad durerea. Dacă sunt nervoasă, dacă sunt supărată sau dacă pur și simplu nu am ce să fac, eu cânt. E un fel de terapie sau medicament pentru mine. Când eram copil, nu puteam să merg afară cu alți copii și aveam nevoie să fac ceva și de aceea am făcut lecții de pian”, ne-a spus Anetta. 

Și-a petrecut copilăria la Doboșeni, unde a și terminat școala generală. Apoi a urmat liceul. Tânăra a absolvit liceul tehnologic Baróti Szabó Dávid din Baraolt, specializarea matematică-informatică, cu rezultate remarcabile și a fost mereu printre cei mai buni elevi la învățătură. 

Independența, un vis împlinit

Odată cu finalizarea studiilor liceale, sosise momentul să ia o decizie importantă, își amintește Anetta. Știa prea bine ce este mai bine pentru ea. Își dorea să devină independentă, să demonstreze familiei, dar și ei însăși că se poate descurca de una singură într-un oraș mare. Astfel, la 19 ani, ea s-a mutat la Târgu Mureș, orașul ei de suflet și a ales să studieze informatica la facultatea Sapientia. 

„A fost o alegere destul de grea. A trebuit să aleg o facultate și o meserie pe care să o pot face fără dificultăți. Îmi place să lucrez pe calculator, mă pricep la asta. Și aici la Târgu Mureș la Sapientia căminul este lângă facultate și pentru mine este foarte ușor să ajung și nu trebuie să merg cu mașina, cum ar fi dacă aș învăța la Brașov”, ne-a mai spus tânăra. 

Nu s-a oprit aici cu studiile și a urmat și un master în domeniul dezvoltare software la aceeași facultate. În anii în care a fost studentă a locuit la cămin, unde și-a legat relații strânse de prietenie, ne-a împărtășit tânăra. 

„Perioada de care îmi amintesc cu mare plăcere este facultatea. La master nu prea aveam timp de nimic. Nu a fost mai greu, dar în acele puține clipe libere învățam și nici nu prea aveam timp să merg acasă la părinți”, ne-a mai spus Anetta. 

„E mai ușor pentru ei dacă știu că mă pot descurca și singură”

La începutul anului trecut s-a angajat ca programator, cu normă întreagă, iar recent s-a mutat în chirie cu două prietene din facultate cu care se simte ca în sânul familiei. Ea spune că și-a dorit neapărat să muncească, nu doar pentru a deveni independentă din punct de vedere financiar, ci și pentru că astfel s-ar fi simțit completă. 

 „Când am mers la studii, părinții mi-au spus că dacă pot să lucrez, să o fac. M-au încurajat să îmi trăiesc viața. E mai ușor pentru ei dacă știu că mă pot descurca și singură și nici nu vreau să fiu o povară pentru sora mea mai mare care e la Brașov. Momentan nu vreau să mă întorc acasă. Îmi place aici și am mulți prieteni, lucrez la birou. Informatica nu e o pasiune de a mea, e o meserie. Am vrut să învăț muzică și la facultate și să îmi fac o cariera muzicală, dar ar fi prea solicitant pentru mine, luând în considerare că sunt o persoană cu mobilitate redusă. La locul de muncă sunt tratată ca pe orice alt muncitor pentru că ei mă cunosc cine sunt și ce pot. Mă întreabă mereu dacă am nevoie de ajutor și dacă nu, mă lasă să fac totul singură”, ne-a mai spus ea.

Talent Show-ul pentru persoane cu dizabilități, o șansă unică pentru tânăra pasionată de muzică 

Deși a ales să muncească în domeniul IT, Anetta n-a uitat nicio secundă de ceea ce îi aduce cea mai mare satisfacție: muzica. La sfârșitul anului trecut a văzut un anunț cum că se caută persoane cu talent muzical pentru a participa la un Talent Show, însă nu s-a grăbit să se înscrie. 

„Am văzut undeva anunțul că se fac preselecții și m-am gândit mult timp dacă să merg sau nu. Cred că mi-a fost frică, dar nu de oameni, pentru că eu merg și țin cursuri despre viața cu o dizabilitate în fața multor oameni. Nu îmi era frică de public, dar de viața care vine după o astfel de experiență. Nu voiam să fiu chemată undeva să cânt și eu să fiu ocupată cu munca de exemplu și să nu pot să merg. Prietenii mi-au zis că este o posibilitate foarte bună și nu trebuie să o ratez”, își amintește Anetta. 

A mers pe principiul că e mai bine să faci și să regreți, decât să nu faci și să regreți, iar decizia asta nu a regretat-o niciodată. Vocea dulce și blândă a ajutat-o să ajungă în finala concursului de talente care s-a desfășurat în luna martie la Sfântu Gheorghe. 

„Aveam emoții mari la finală pentru că am fost fericită, nici nu pot să exprim în cuvinte. M-am bucurat mult să văd că sunt atâția oameni cu dizabilități care au astfel de talente. Unii cântau cu vocea foarte frumos, alții știau să cânte la instrumente. Mi-a plăcut să văd că nu stau în case și totuși ies în lume și demonstrează că nu le este frică de judecata celor din jur”, a mai spus ea, adăugând totodată că ar vrea în continuare să combine jobul și pasiunea pentru muzică pentru că asta este ceea ce o face cu adevărat fericită.

Premiul pentru locurile I, II și III la concursul de talente a fost o excursie de o săptămână în Olanda, cu posibilitatea de a cânta în fața unui public numeros. 

„Aici nu pot să merg cu scaunul rulant până la magazin să îmi iau pâine, iar acolo puteam să ies în oraș fără ajutor”

Anetta, alături de ceilalți câștigători, a beneficiat de educație muzicală cu ajutorul unor mentori profesioniști, iar excursia în Olanda a fost o ocazie potrivită pentru a vedea cum trăiesc peroanele cu dizabilități dincolo de granițele României. 

„A fost prima dată în viață când am zburat cu avionul și mi-a plăcut foarte mult. Ce m-a surprins a fost mentalitatea oamenilor din Olanda care este foarte diferită de ceea ce e la noi. Totul este foarte accesibil pentru noi. Aici nu pot să merg cu scaunul rulant până la magazin să îmi iau pâine, iar acolo puteam să ies în oraș fără ajutor. Nu am însoțitor aici și nici acasă. Am grad accentuat și comisia a spus că nu am nevoie de însoțitor așa că mă descurc cum pot”, ne-a mai împărtășit Anetta. 

O parte din sufletul ei, oferită celor care vor să o primească 

Pentru Anetta, un alt mod de a se exprima este și poezia. Este pasionată de poeziile slam, o formă de literatură orală provenită din Statele Unite prin care poetul își recită textele în fața publicului. Astfel, ea își împarte propriile trăiri, sentimente, deziluzii și oferă prin vers o părticică mică din ființa și personalitatea sa. Tema în jurul căreia se învârt toate poeziile este integrarea și viața celor cu dizabilități, și, deși sunt scrise în limba maghiară, Anetta intenționează să le traducă și în alte limbi. 

Cu toate că este destul de ocupată și cu greu își împarte timpul între muncă și hobby-uri, ea își face timp și pentru a împărtăși cu alții învățămintele pe care le-a însușit până acum. 

„Merg să vorbesc cu oamenii despre dizabilitate acolo unde am posibilitatea. Vorbesc cu persoanele valide ca să îi ajut să accepte persoanele cu dizabilități. Văd adesea că oamenilor le este frică de noi. Există foarte multe stereotipuri legate de noi. Vreau să lupt cu ele. Vreau să fim acceptați altfel”, a încheiat Anetta. 

Micuța luptătoare fost înzestrată cu atâta determinare și energie pozitivă, încât orice s-ar apuca, îi iese  bine, iar oricine are ocazie să discute cu ea, este molipsit de poftă de viață și de iubire. Aura ei de luptătoare a ajutat-o să obțină tot ce și-a pus în cap până acum și la cum se vede, nu are de gând să se oprească aici. Poate că altă dată ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a spune că ceva este imposibil. Poate că ar trebui să ne lăsăm inspirați mai des de astfel de oameni-lumină.