SOCIAL 16 octombrie 2019

La bătrânețe, caută un loc al lor

de Iulia Drăghici - Taraș | 2151 vizualizări

Toată viața alergăm să ne căutăm un loc al nostru. Dar ce e de făcut când ne ajung bătrânețile neiertătoare din urmă și acest loc nu mai apare? Probabil ceea ce fac mulți dintre cei ajunși în această situație, pentru care singura soluție rămâne să bântuie străzile reci în așteptarea unui „mâine” mai generos, mai cald, mai binevoitor. Acesta este și cazul lui *Alexandru, bătrânelului a cărui poveste dorim să v-o împărtășim în rândurile care urmează. 

Are 79 de ani și dureri pe care nici el nu le mai știe. Trupești, dar și sufletești. Se mișcă greu, asemenea clipelor care trec pentru el în casa în care stă acum. O casă a groazei, pe care ar schimba-o într-o clipită, dacă ar putea. Și cu siguranță ar putea, pentru că din pensioara lui ar fi dispus chiar să plătească o chirie, dacă ar găsi un loc care să îndeplinească cele câteva condiții de nestrămutat ale bătrânului: o cameră, într-o casă care are curte, ori un spațiu, cu baie și curte. Nu sunt mofturi, ci condiții esențiale pentru acest vârstnic aflat în căutarea unui loc al lui. Al lui și al celui mai bun și fidel prieten al său. 

În urmă cu cinci ani, viața i-a zâmbit bătrânului, când în cale i-a scos un pui de cățel, pe care l-a adoptat de îndată, ca să își mai vindece singurătatea, acea rană amară care nu îi dădea pace. E de prisos să vă mai spunem că de atunci, cei doi sunt nedespărțiți. Între ei s-a înfiripat o relație greu de pus în cuvinte, dar ușor de înțeles de către cei care au animale de companie. 

Văzând devotamentul micului cățel, cineva i-a propus odată bătrânului să i-l cumpere. 

Nu îl dau pentru nimic în lume. 15 milioane (n.red. 1.500 de lei) mi-a zis cineva că îmi dă pe el. N-am vrut”, ne-a spus, cu un zâmbet furișat în colțul gurii, bătrânul. 

A rămas văduv în urmă cu aproape 25 de ani, iar singurul lui fiu muncește în străinătate. Are o pensie, câștigată în urma anilor grei de muncă, fără calificare, la una din fabricile din Sfântu Gheorghe, dar care acum se duce nejustificat pe o chirie cu condiții atât de grele, încât expresia „viață de câine” e prea blândă ca să descrie situația. Dar nu poate să plece de acolo, pentru că nu a găsit acel loc al lui. Al lui și al cățelului. 

Plecarea la fiu, adăpostul de noapte sau azilul nu sunt soluții pentru bătrânel în momentul de față pentru că dacă ar accepta ar însemna să renunțe la cățel. Ceea ce e exclus, după cum ne-a mai spus bătrânelul. „Dacă nu sunt cu el, ăsta nu mănâncă. Moare. Și eu nu pot să îl las să moară”, a punctat acesta. 

Așadar, dacă sunteți proprietari și oameni cu suflet mare și sunteți dispuși să oferiți o cameră, într-o casă care are curte ori un spațiu, cu baie și curte, care să permită bătrânului, cu probleme de mobilitate și cățelului său să trăiască în condiții decente, dați-ne de veste! 

Bătrânelul și cățelul lui vor să se mute și caută un loc al lor. Haideți să îi ajutăm!

*Povestea este reală, dar numele este schimbat din motive care țin de protecția datelor personale, așa că am ales că nu furnizăm în acest articol identitatea bărbatului. Cei interesați, care vor și pot să ajute, pot obține toate aceste date la redacția ziarului Observatorul de Covasna sau la numărul de telefon 0267/351.425. 

Vă mulțumim pentru înțelegere și vă mulțumim dacă alegeți să vă implicați! 

Distribuie articolul:  
|

SOCIAL

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.