În fiecare an, patrioţii de serviciu din alte judeţe se agaţă de diverse pretexte pentru a năvăli în Secuime, unde chipurile sărbătoresc mari evenimente istorice. Aşa s-a întîmplat şi recent, în 4 iunie, cînd la Sfîntu Gheorghe au venit tradiţionalele grupuri de patrioţi de paradă, iar ceea ce au făcut aici nu a fost sărbătoare, ci o bătătorită operaţiune de sfidare şi instigare a oamenilor locului, pe care au încercat să-i învrăjbească prin lozinci precum „Lăsaţi frustrările deoparte, Trianon este dreptate” sau „Asta-i ţara noastră, noi nu stăm în gazdă!”. 

Indiferent de etnie, dacă eşti un om onest şi cu un dram de inteligenţă, ştii că, mai ales cînd e vorba de dispute pe teme naţionale, dreptatea depinde de criteriile după care a fost stabilită într-un anumit context istoric. Iar la sfîrşitul Primului Război Mondial, criteriul după care s-a făcut reorganizarea politică şi naţională a Europei, inclusiv criteriul după care s-a semnat Tratatul de la Trianon NU a fost un drept istoric, ci realitatea demografică a momentului de atunci, realitate conform căreia românii erau majoritari în Transilvania. O majoritate cu puţin peste 50%, majoritate care în regimul comunist a fost mărită programat şi forţat, dar care niciodată nu le dă dreptul românilor de a urla că doar ei sînt acasă, iar restul minorităţilor stau în gazdă. Căci toate minorităţile din România – respectiv din Transilvania, inclusiv şi mai ales maghiarii – sînt şi ele acasă. 

De fiecare dată, cînd patrioţii de serviciu năvălesc la Sfîntu Gheorghe, oamenii locului –  secui,  români şi alte etnii – sînt cei care fac diferenţa dintre patriotismul autentic şi cel de paradă/naţionalismul, care te somează să dispreţuieşti şi să urăşti alte neamuri, pentru a demonstra că-ţi iubeşti propriul popor. Mai precis, locuitorii din Secuime, care au aici rădăcini de secole sau care au prins aici rădăcini doar de cîteva decenii sau cîţiva ani, nu au răspuns la instigări şi nu au strigat că vreo etnie stă în gazdă sau că alt neam ar fi stăpîn peste altul. Mă bucur să văd că românii cu rădăcini mai vechi sau mai noi în Secuime refuză să cînte că ei sînt aici stăpîni, încercînd să afle ce trebuie să facem împreună, ca pămîntul ăsta să fie al tuturor celor ce-l locuim, cu toată diversitatea noastră etnică şi culturală. Un astfel de român al locului, de la care eu am învăţat foarte multe despre cum se construieşte o relaţie onestă cu istoria Ţinutului Secuiesc, este  Maria Movilă. Zilele acestea, pe facebook, am dat peste un patriot de serviciu, care semna Publik Francisc şi care o pocnea pe Maria Movilă cu întrebarea: „Movila Maria, ai deschis vreodata o carte? de istorie?”. Este una dintre întrebările-clişeu ale patrioţilor de paradă, prin care vor să se impună drept mari cunoscători ai istoriei. Dar ştiţi ce se întîmplă,  dacă mergeţi pe urmele cărţilor de istorie cu care patrioţii de paradă umblă-n dinţi? Ajungeţi să călcaţi în... în cea mai mizerabilă ideologie, cea care face din trecut un instrument de manipulare a prezentului, pretinzînd că interpretarea realităţilor istorice prin prisma unei ideologii dominante/la putere coincide cu adevărul absolut. Or istoria nu este o ştiinţă care bate în cuie adevăruri absolute, ci este o disciplină care lucrează cu interpretări documentate ale trecutului. De pildă, românii consideră Tratatul de la Trianon un exemplu de dreptate indiscutabilă şi absolută, dar ignoră realitatea că pentru maghiari a fost o adevărată traumă, aşa cum o numeşte istoricul Lucian Boia, care nu conteneşte a-i îndemna pe români la exerciţii de empatie, pentru a înţelege că şi maghiarii au dreptatea lor: „E clar că Trianonul a fost ceva foarte bun și favorabil națiunii române, dar în același timp a creat o situație foarte neplăcută pentru Ungaria, pentru că o mulțime de maghiari au rămas în afara teritoriului țării lor. Ungaria a fost redusă substanțial pe baza Tratatului de la Trianon. Deci ceea ce i-a bucurat pe români, nu avea cum să-i bucure și pe unguri, trebuie să înțelegem acest lucru. Și trebuie să privim lucrurile dintr-o perspectivă europeană mai largă: românii au avut dreptatea lor, avînd și majoritatea populației din Transilvania. Nu e vorba despre o dreptate istorică, nu contează aici Dacia antică, fiindcă aceste lucruri țin de mitologie. Pur și simplu, avînd majoritatea populației în Ardeal, potrivit principiul autodeterminării, enunțat de președintele Woodrow Wilson al Statelor Unite, Transilvania a devenit românească. Pe de altă parte, trebuie să-i înțelegem și pe maghiari care au pierdut enorm la Trianon: ce-au cîștigat românii, au pierdut ungurii.” (interviu cu Lucian Boia, Europa Liberă, 3 iunie 2020) 

Este vorba de un efort de înţelegere la care te provoacă orice carte de istorie ce nu face din trecut un instrument de manipulare a prezentului. Numai pe astfel de cărţi se poate forma o cultură istorică, care te poate feri de căderea în fanatism şi extremism.

Nina Ţînţar