La Sfântu Gheorghe a fost inaugurată sâmbătă, 10 septembrie, în Piața Mihai Viteazul, o sculptură ce vorbește despre o tragedie care, la aproape 40 de ani de când s-a petrecut, încă provoacă durere și ridică semne de întrebare. Este vorba despre sculptura realizată în memoria lui Vaszi Jánoska, cel care astăzi​ ar fi fost un adult în vârstă de 50 de ani, dacă viața nu îi era curmată la doar 11 ani de o explozie petrecută la Grupul Statuar „Mihai Viteazul” pe 5 iunie 1984, ora 12:35. La evenimentul de sâmbătă, organizat de autoritățile locale, la care au luat parte zeci de persoane, a fost prezentă și sora victimei, Rápolti Éva.

La evenimentul de dezvelire a monumentului „In memoriam Vaszi Jánoska" din Piața Mihai Viteazul, au luat parte primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, reprezentantul Asociației Foștilor Deținuți Politici și co-organizator, Puskás Attila, și jurnalistul și inițiatorul realizării monumentului, Váry O. Péter. Pastorul reformat Dénes Előd, fost coleg de clasă al lui Vaszi Jánoska, a ținut, de asemenea, un discurs, iar protopopul romano-catolic Hajdú János a sfințit noua sculptură din oraș.

Monumentul este opera sculptorului Sárpátki Zoltán și are o simbolistică simplă, dar semnificativă. Mesajul sculptorului, prin creația sa – o floare cu petale căzute în jur, printre care a ascuns aerul, focul, pământul și crucea –, este că „s-a rupt o floare, s-a stins o lume”.

„Pe 5 iunie 1984 o bombă artizanală a explodat la Grupul Statuar Mihai Viteazul. Detonația a fost atât de puternică, încât a spart geamurile magazinelor din apropiere. Însă nu a provocat pagube însemnate statuilor - dar a dus la moartea unui băiețel de nici 12 ani, Vaszi Jánoska, aflat în apropiere. Cazul a fost cercetat de către Securitate, Serviciul Secret al Dictaturii Comuniste, dosarul fiind secretizat. Părinții lui Vaszi Jánoska, dispărut în condiții tragice, până la moartea lor, au jelit. Nu au aflat niciodată de ce a trebuit să moară fiul lor și nici cine a fost ucigașul. După explozie, conducătorii Ministerului de Interne din județul Covasna au fost destituiți, ca în anii următori, până la căderea regimului, Dictatura Național-Comunistă să asuprească și mai agresiv populația autohtonă prin diverse forme de intimidare”, este mesajul înscris pe monument.

În discursul său în limba română, primarul Antal Árpád a ținut să menționeze că ultimul lucru pe care și-l dorește „este ca această tragedie să ne despartă. Îmi doresc ca acest monument să fie unul care ne va uni, și nu unul care ne va dezbina”.

„Dragă Jánoska,

De oriunde ne-ai asculta astăzi, vreau să știi că suntem aici pentru tine. Am venit la tine, în fața ta...

Astăzi ai fi deja János, iar în curând nenea János, pentru că în câteva săptămâni ai fi împlinit 50 de ani - ai avea copii, poate chiar nepoți...

Ai avea în spatele tău o copilărie umbrită de regim, de uniforme, de marșuri, de aplauze, de ore întregi de stat la cozi și de articole de ziar îmbibate în propagandă.

Nu ai apucat să vezi, Jánoska, ceea ce și noi ne amintim adesea doar prin fotografii sau prin amintiri dureroase și adânc înrădăcinate: cum piese emblematice ale patrimoniului nostru au fost demolate pentru a fi înlocuite de rânduri reci de blocuri. Nu ai putut vedea nici cum oameni nevinovați au fost târâți și aruncați în închisori întunecate timp de ani de zile pentru că au îndrăznit să se opună dictaturii. Câte și câte mașini negre au circulat pe străzile Transilvaniei...

Nu ai putut vedea cum regimul a devenit din ce în ce mai dur și mai violent pe zi ce trece, cum oamenii au fost asupriți pentru credințele lor. Nu ai văzut cum niște tirani au încercat din răsputeri să distrugă identitatea și credința celor care îndrăzneau să li se opună. Și chiar dacă statuia lui Mihai Viteazul era deja în picioare, nu puteai să vezi, Jánoska, nu puteai să știi că în cutia de conserve de lângă statuie era o bombă...

Sunt multe lucruri pe care nu le-ai mai putut trăi, deși sunt sigur că, la fel ca mulți dintre noi aici, ți-ai fi amintit de decembrie 1989, când, pentru prima dată, oamenii au simțit că există speranță, că va exista, poate că într-adevăr va exista, un aer proaspăt pe care să-l respirăm cu toții.

A durat mai mult de treizeci de ani, iar treizeci de ani nu au fost suficienți pentru a-ți găsi ucigașul. Poate dacă ar fi căutat... Dar cineva a vrut să păstreze secretul, cineva nu a vrut și nu vrea nici azi să aflăm ce s-a întâmplat în ziua când viața unui copil de 11 ani a fost luată.

Iartă-ne, Jánoska, pentru întârzierea de aproape 40 de ani și pentru faptul că și azi am venit cu mâinile goale...

Dacă ne permiți, astăzi suntem aici pentru tine, am venit în fața ta. Ne amintim de tine și de toate victimele care au fost private de viață de această epocă rușinoasă.

Așadar, să lăsăm acest monument să stea aici ca o amintire eternă: să ne reamintească, dacă uităm, că opresiunea ucide orice suflet, îmbolnăvește orice suflet și, prin urmare, nu trebuie să permitem niciodată, NICIODATĂ, o repetare a ceea ce comuniștii ne-au făcut nouă, comunității noastre.

Odihnește-te în pace, Jánoska, Dumnezeu să te odihnească în pace”, a spus primarul în discursul său.

Evenimentul a început la ora 10:00, în sala de lectură a Bibliotecii Județene „Bod Péter”, unde Puskás Attila a prezentat rezultatele cercetărilor sale despre Vaszi Jánoska. A urmat, de la ora 11:00, dezvelirea monumentului „In memoriam Vaszi Jánoska". Programul a continuat cu ceremonia depunerii de coroane la mormântul său din cimitirul catolic, apoi, după-amiaza, cu proiecție de film la Cinematograful Arta: „În locul unui monument - în memoria lui Vaszi Jánoska", un documentar de Vörös T. Balázs și Filep Farkas.