19 persoane cu handicap din judeţul Covasna, angajate în cadrul unei unităţi protejate din subordinea Fundaţiei creştine Diakonia din Sfântu Gheorghe, au fost disponibilizate la începutul acestei luni, după intrarea în vigoare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă 60/2017.

Directorul executiv al fundaţiei, preotul Makkai Peter, a declarat pentru AGERPRES că această ordonanţă, care modifică Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, elimină mecanismul prin care firmele care nu angajau persoane cu handicap erau scutite de taxa către stat în cazul în care cumpărau produse sau servicii realizate de unităţile protejate.

„Din păcate, ordonanţa a desfiinţat piaţa pentru unităţile protejate. Noi, la Casa Irisz (unitate protejată - n.r.), din Sfântu Gheorghe, am avut 26 de angajaţi, dintre care 21 de persoane cu dizabilităţi, dar, din păcate, de la 1 septembrie am fost nevoiţi să îi disponibilizăm aproape pe toţi. Au mai rămas doar doi asistenţi şi două persoane cu handicap, ceilalţi 19 oameni cu dizabilităţi au fost restructuraţi. Unii intră în şomaj, alţii rămân cu mica lor pensie de boală“, a afirmat Makkai Peter.

Aceste persoane au lucrat în diferite ateliere, în construcţii, la repararea unităţilor de învăţământ, precum şi la întreţinerea spaţiilor verzi, în baza unor contracte încheiate cu autorităţile locale sau diferite societăţi comerciale.

Makkai Peter a mai spus că nu exclude posibilitatea ca în ţară să fi existat persoane care au făcut abuzuri în baza Legii 448/2006, însă consideră nefiresc ca din cauza lor să aibă de suferit şi unităţile protejate care au lucrat cinstit.

„Este foarte, foarte grav ce se întâmplă. (...) Pentru aceste persoane cu dizabilităţi a fost primul lor loc de muncă şi poate ultimul. (...) Va fi foarte greu să le găsim alte locuri de muncă, pentru că, asta e realitatea, majoritatea angajatorilor nu îi vor“, a mai spus Makkai Peter.

Ministerul Muncii a precizat luna trecută, într-un comunicat de presă remis AGERPRES, că Ordonanţa de urgenţă nr. 60/2017 urmăreşte „dinamizarea procesului de integrare în muncă a persoanelor cu dizabilităţi prin eliminarea opţiunii angajatorilor de a achiziţiona produse şi servicii de la unităţile protejate în detrimentul angajării persoanelor cu dizabilităţi, dar şi o creştere a responsabilităţii angajatorilor publici şi privaţi prin mărirea obligaţiei de plată pentru neangajarea persoanei cu dizabilităţi la nivelul salariului minim brut pe ţară".

Reprezentanţii Ministerului Muncii semnalau că în România există 732 de unităţi protejate, dintre care 181 au un singur angajat cu dizabilităţi iar 172 au mai puţin de trei. Mai mult, majoritatea persoanelor cu dizabilităţi au o normă de lucru de cinci ore pe săptămână (din 40 posibile), adică o oră pe zi. Implicit, salariul este aferent numărului de ore lucrate, de unde rezultă că societăţile i-au angajat doar pentru a deveni unităţi protejate şi a avea un regim preferenţial.

De asemenea, arătau că unităţile protejate ca formă de muncă pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi beneficiau de acces la o nişă de piaţă prin contracte rezervate cu statul şi mediul privat, această nişă fiind constituită din obligaţia angajatorilor cu peste 50 de salariaţi de a angaja persoane cu dizabilităţi, ceea ce a condus la dezvoltarea unui număr semnificativ de unităţi protejate, însă un număr relativ mic de persoane cu dizabilităţi angajate în muncă.