Județul Covasna este, potrivit statisticilor, în rândul celor cu cele mai mari incidențe de suicid din România 

Unde este viață, este și moarte. Aceasta este o certitudine a existenței noastre. Dar în vreme ce unii ar face orice să mai câștige câteva zile, ore, minute în plus alături de cei dragi, sunt alții care renunță la viață. Județul Covasna, alături de Harghita sau Satu Mare, este în rândul județelor cu cel mai mare număr de persoane, raportat la 100.000 de locuitori, care își iau zilele. Iar răspunsul la întrebarea „De ce?” este încă neclar. Totuși, sunt multe alte întrebări care au răspuns. Sunt și multe feluri în care putem ajuta, dacă suntem suficient de deschiși să vedem ceea ce se petrece în jurul nostru. Psihologul clinician specialist expert în psihologie clinică judiciară, Consuela Banciu, ne-a confirmat acest lucru. Și ne ajută să înțelegem, pentru ca la rândul nostru să putem ajuta, mai ales în această perioadă, atât de marcată de distanțare, durere și suferință.

Datele statistice înregistrate la Direcția de Sănătate Publică (DSP) a județului Covasna arată că în 2020, până la jumătatea lunii decembrie, erau înregistrate 33 de decese cauzate de suicid. Cele mai multe, 22, la bărbați. Pe grupe de vârstă, datele arată astfel: două persoane cu vârste între 10 – 20 ani, două persoane cu vârste între 31 – 40 de ani, cinci persoane între 41 – 50 de ani, șase la persoane între 51 – 60 de ani, șase persoane între 61 – 70 de ani, șapte persoane cu vârste între 71 – 80 de ani, respectiv cinci, între 81 și 90 de ani.  

În 2019, și-au găsit sfârșitul prin suicid 43 de persoane din județul Covasna. Potrivit datelor oficiale publicate în raportul asupra activității rețelei de medicină legală în anul 2019, publicat în mai 2020 de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, Covasna se regăsește printre județele cu cele mai mari incidențe de suicid raportat la 100.000 de locuitori (20,84 sinucideri / 100.000 de locuitori). Cu alte cuvinte, din 100.000 de covăsneni, mai bine 20 au ales în 2019 să își pună capăt zilelor. În același document se arată că Harghita este pe primul loc pe țară, cu 23,94/ 100.000 de locuitori. Satu Mare a înregistrat o incidență a deceselor cauzate de suicid de 23,80/100.000 de locuitori, Iași, 22,79, după care urmează Covasna și apoi Ilfov, cu 20,36. Media națională a fost 10,82.

Informațiile oficiale mai arată și că în 2018, incidența privind suicidul a fost 27,18/100.000 de locuitori în Covasna, pe locul doi național, după Harghita (42,12), în condițiile în care media națională a fost de 11,85. Atunci 56 de persoane și-au luat viața.

În 2017, în județul Covasna au fost înregistrate 43 de sinucideri din 2.242 cazuri de cazuri la nivel național  în 2016, au fost 41 de morți cauzate de sinucidere în județ, din 2.459 la nivel național, 2015 – 48 din 2.247, iar în 2014 – 49 din 2.552. Celei mai multe prin spânzurare.

Rapoartele INML mai arată și că din perioada 2000 – 2019 cele mai multe cazuri de suicid au fost înregistrate în anul 2000, când au fost aproape 4.000 de cazuri. De atunci, cu câteva excepții, numărul sinuciderilor la nivel național a continuat să scadă. Una dintre excepții a fost în 2018, când au fost înregistrate 2.451 de morți prin suicid, iar în 2017 au fost 2.244.

Numerele, chiar dacă la o primă vedere indică unele scăderi, ne arată că nu este niciodată prea devreme să începem să vorbim, sau să reluăm discuțiile despre această problemă, care este între noi, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19.

Psihologul clinician specialist expert în psihologie clinică judiciară, Consuela Banciu, ne-a răspuns, pe larg, în rândurile următoare, la 5 întrebări despre suicid: Se poate face ceva pentru a preveni suicidul? Sunt afecțiuni psihice care duc la acest gest sau nu neapărat? Cum ne putem da seama că o persoană are astfel de gânduri? Și, mai ales cum, o putem ajuta? Există vreo explicație care poate la baza faptului că județe ca Harghita și Covasna sau Satu Mare sunt anual printre cele care se înregistrează cele mai mari rate de sinucidere (raportat la 100.000 de locuitori) din țară?

Se poate face ceva pentru a preveni suicidul?

Pentru a avea rezultate demne de luat în seamă în prevenirea suicidului, ca parte a strategiilor de prevenire putem aminti tratamentul tulburărilor mentale, medicația specifică, terapii comportamentale, intervenții la nivelul școlilor prin instruire de personal calificat pentru a identifica riscul suicidar la elevi, intervenţii de specialitate post tentativă sinucidere, etc.

Se ştie că un număr relativ important de sinucideri este cauzat de tulburările mentale sau de  afecțiunile psihice.  Prin urmare este necesar ca ele să fie detectate cât mai rapid cu putință şi să se administreze tratamentul adecvat pentru a preveni sinuciderea, mai ales în tulburările de stare emoţională, dependenţa de alcool şi droguri, patologii psihiatrice şi unele tipuri de tulburări de personalitate.

Menționam mai sus programe de formare a personalului din şcoli în vederea pregătirii acestora pentru a putea repera și identifica persoanele cu risc suicidar şi a le îndruma spre serviciile de sănătate mentală competente. De altfel, dezvoltarea unor programe educative nu este utilă doar în şcoli, ci și la locurile de muncă, în diverse cadre comunitare, cu scopul prevenirii comportamentelor suicidare. Prin urmare este nevoie de investiţii importante în formarea de personal, cât şi în instituirea unor măsuri de prevenire. Eforturile pe termen scurt pot fi benefice și ajută la înţelegerea oamenilor care au tentative de suicid și la descoperirea unor măsuri de prevenire.

Psihoterapia comportamentală, în direcția unei analize a comportamentului propriu și ca strategie de rezolvare de probleme, ajută la pacienţii cu tulburări de personalitate la limită, disfuncţionalităţi comportamentale multiple, tulburări mentale majore şi la persoanele cu numeroase tentative de sinucidere. 

Cred că și medicii de familie au un rol semnificativ în identificarea unui comportament de tip suicidar sau în observarea unor posibile ideații de tip suicidar în rândul pacienților.

Sunt afecțiuni psihice care duc la acest gest sau nu neapărat?

Factorii de risc suicidar sunt complecși, ei pot fi psihiatrici, biologici, de mediu, sociali, dar şi individuali, precum și cumulativi, cu trăsături ce se pot regăsi în fiecare din factorii enumerați. Pentru a avea o reprezentare corectă asupra actului suicidar, e nevoie să cunoaștem ce reprezintă mai concret.

Sinuciderea este descrisă a fi un act cu intenție, voluntar-deliberat, legat de un motiv exogen, adică unul sau mai mulți factori externi (sociali sau psiho-sociali) şi de o motivaţie endogenă, adică factor intern (psihologic sau psihopatologic), deci de boală. Pentru fiecare individ în parte, factorii pot avea rezonanţă psihică și emoțională asupra personalităţii sale, declanşând pulsiuni, acte autoagresive prin schimbarea atitudinii morale faţă de sine şi faţă de lume și cu privire la viață şi având ca finalitate întreruperea cursului firesc al vieţii printr-un proces de traumatizare al propriului corp.

Această definiţie a suicidului permite atât o explicație de etiologie pur patologică a acestuia, precum şi reprezentarea unei atitudini motivată de interese morale ale persoanei respective, absolut nepatologică. 

În cazul suicidului, întreruperea cursului vieţii nu trebuie automat privită ca un caz  psihiatric ori drept o expresie a unei boli sau tulburări psihice, neapărat. Ea nu este doar anularea instinctului de conservare, ci totodată, şi dorinţa simbolică de a ieşi, prin moarte, dintr-o existență sau suferință percepută drept o constrângere inacceptabilă, refuzată prin recurgerea la un gest suicidar.

Există o serie de cauze și factori, putem spune, ai comportamentului suicidar. Factorii care expun o persoană la riscul de a se sinucide sunt deosebit de complecși şi mai ales sunt strâns legaţi unii de alţii. 

Ceea ce se ştie, în general, despre riscul suicidar provine din cercetări în cadrul cărora specialiştii au intervievat  rude sau prieteni pentru a afla care sunt simptomele psihiatrice sau de altă natură specifice care s-au manifestat în viaţa unei persoane care s-a sinucis. Această abordare poate ajuta la demonstrarea faptului că un număr însemnat de adulţi care se sinucid prezintă de-a lungul timpului, anterior decesului lor, semne diferite sau simptomatologii (indicatori) ale tulburărilor psihice. Acestea pot fi: depresii majore, tulburări de natură afectivă, tulburări de comportament, impulsivitate ridicată, etc. Depresia pare, după studiile de specialitate, că ar avea un rol major în sinucidere şi se estimează că ea este responsabilă de aproximativ până la 90 la sută din sinuciderile cu patologii psihiatrice. Riscul este cu atât mai mare la pacienții cu patologii și cei depresivi, cu cât aceştia încetează să mai ia medicaţia sau nici nu se prezintă la medicul psihiatru, din diverse motive sau din cauza unui sentiment de jenă ori de teama de a nu fi stigmatizați.  

La copii şi la tineri, natura depresiei diferă de cea întâlnită la adulţi. Manifestările lor comportamentale sunt diferite, pot deveni violenţi, pot consuma alcool sau droguri, au tendinţa de a mânca şi a dormi mult, se izolează, iar  în unele cazuri nici nu ne dăm seama că ceva e schimbat în atitudinea lor. În acest caz ne putem referi la o depresie „mascată”, cum o numim noi, specialiștii în sănătate mentală. Uneori, la persoanele tinere de sex feminin, poate apărea şi un comportament anorexic sau tulburări grave de alimentaţie, care se pot asocia unui risc de sinucidere crescut.

Schizofrenia este o altă patologie psihiatrică puternic asociată sinuciderii. Apoi, mai este alcoolismul, iar consumul excesiv de alcool şi toxicomania sunt considerate şi ele ca având un rol important în sinucidere.

Mai aducem în prim plan o altă cauză posibilă, marker puternic al riscului crescut de suicid, acesta fiind un istoric familial cu antecedente de sinucidere. Unii cercetători cred că există și o caracteristică genetică, factorii biologici putând să joace un rol major în unele comportamente suicidare. 

Cum ne putem da seama că o persoană are astfel de gânduri? Și, mai ales, cum o putem ajuta?

Oamenii care încearcă să se sinucidă nu neapărat își doresc, de fapt, să moară, ci să-și curme suferința și durerea pe care le resimt. Nevăzând nicio perspectivă a viitorului, singura soluție fiind pentru ei, în acest caz, actul suicidar.

Este important să fim atenți la semne care avertizează suicidul. Cum ar fi: discuții despre sinucidere, moarte, autovătămare, precum și comportamente care ies din comun, precum izolare, retragere socială, expresii de genul  „era mai bine să nu mă fi născut”, „mi-ar fi mai bine mort” etc. De asemenea, să fim atenți la schimbările de comportament, la lucrurile care înainte îi făceau plăcere unei persoane și care nu o mai bucură, la schimbările de atitudine, la rutina zilnică, la evenimente în viața unei persoane care poate avea impact emoțional negativ puternic, un stresor puternic sau care persistă timp îndelungat în viața sa, un accident, boală, decesul unei rude, etc. Toate cele enumerate sunt potențiali indicatori.  

Mulți fac afirmații nepotrivite, într-un acces de furie sau în momente de deprimare folosesc expresii neadecvate, dar comportamentul unui individ ne poate da semnale că ceva este în neregulă, neobișnuit cu el. Orice afirmație care este urmată și de un anumit comportament sau emoție concordantă cu cele declarate, ar trebui să fie luată în serios, deoarece există tot felul de mituri, cum ar fi că cel care vrea să se sinucidă nu vorbește despre asta sau invers, precum și altele. 

Alți indicatori pot fi: preocuparea față de moarte, atenție neobișnuită acordată asupra morții, scrierea de scrisori, poezii despre moarte, orice nu are legătură cu felul în care era înainte persoana respectivă, afirmații, convingeri lipsite de speranță, sentiment de neputință, de inutilitate, lipsa sentimentului de speranță.

Dacă, de exemplu, realizăm că cineva are sentimentul că este într-o situație fără soluții, e indicat să fim atenți dacă observam faptul că se izolează, că se retrage din viața socială, sau dacă refuză un timp îndelungat sau chiar redus comunicarea și contactul cu familia, prietenii, colegii, pierderea interesului față de activitățile de zi cu zi, față de serviciu, familie, hobby-uri șamd.

De asemenea, e important să identificăm respectul de sine extrem de diminuat, autodevalorizarea excesivă, sentimentul de vinovăție, sentimentul de rușine ori faptul că o persoană se simte ca o povară. Neglijarea aspectului personal, precum și schimbarea obiceiurilor alimentare și de somn, un comportament violent rebel și conflictual exagerat pot fi semnale demne de luat în seamă. 

E bine să fim atenți și la căutarea mijloacelor letale, pastile, obiecte care ar putea fi utilizate într-o tentativă de sinucidere. 

Este foarte important să manifestăm și să exersăm empatia, să ascultăm cu atenție ceea ce ne spune și mai ales să luăm persoana în serios. Să-i oferim suport emoțional și cel mai important să solicităm ajutorul specialiștilor, dacă observăm că situația se transformă într-o criză sau este o urgență.

Există vreo explicație care poate sta la baza faptului că județe ca Harghita și Covasna sau Satu Mare sunt anual printre cele în care se înregistrează cele mai mari rate de sinucidere (raportat la 100.000 de locuitori) din țară?

Nu am o explicaţie fundamentată ştiinţific pentru numărul mare de sinucideri din județele menționate, ca atare nu mă pot hazarda în afirmații și supoziții.

În altă ordine de idei, pentru noi, ca specialiști este nevoie nu doar să cunoaștem despre aceste cazuri, ceea ce statisticile reliefează, ci ar fi necesară o descriere a unui anumit număr de caracteristici specifice, legate strict de comportamentul suicidar. În afara factorilor de esenţă precum vârstă, sex, stare civilă și statut socio-economic, trebuie luaţi în calcul factorii psihiatrici, biologici şi de mediu, dar şi cei legaţi de viaţa persoanelor care au comis suicid.

Se impune o analiză acurată pentru emiterea unor opinii de specialist și se recomandă prudență în evaluarea acestor sinucideri și a ratei crescute, care variază de la o zonă la alta. 

Sursa foto: Unsplash.com.