Scrierea pe care o parcurgeţi este încă o durere dintr-un Decembre bacovian, pe care o fac publică pentru că mă îneacă prea multe sentimente contradictorii în această iarnă şi nu ştiu care dintre ele ar trebui să mă facă să plâng mai mult: ticăloşia partidelor politice aflate la Putere, din rândul cărora UDMR face parte integrantă? Micimea politică a „tovarăşilor” udemerişti, cei care sunt în stare să facă orice compromis care îi ajută etnic fără să se gândească o clipă măcar la viitorul demn al acestei ţări? Discursul dublu, triplu, cvadruplu pe care îl au liderii maghiari după cum bate vântul pe „centura” politicii pe axa Bucureşti-Budapesta-Moscova? 

Am în faţă textul unei conferinţe de presă şi nu pot să nu mă opresc asupra unor idei. Spune, de pildă, dl. primar Antal Arpad că „majoritatea politică dă de multe ori semne că nu este capabilă să guverneze această ţară”. Ohohoho, abia acum să-şi fi dat seama primarul nostru ce talente dezvoltă majoritatea politică?! Bun, să zicem că nu-i niciodată prea târziu pentru o introspecţie constructivă, dar mi-e greu să cred că nu ştie cine formează majoritatea politică. Adică ce partide susţin PSD-ALDE, formând cea mai nenorocită alianţă guvernamentală de care a avut parte România după Revoluţie. Nu, nu e una „forever”, e una conjuncturală: când simt domnii Kelemen şi Marton că-i groasă cu DNA şi DIICOT, pac, votează UDMR după cum le dictează „conştiinţa” etnică, aia care are mare grijă de penalii proprii, dar şi de cei aparţinând majorităţii parlamentare. Şi-atunci, normal, vine şi-un bonus din partea d-lor Dragnea şi Tăriceanu: un liceu teologic la Tg. Mureş, refuzat cu încăpăţânare de Justiţia românească, scăderea pragului pentru utilizarea limbii maghiare în instituţiile publice (s-au antamat ambele iniţiative în negocieri tripartite PSD-ALDE-UDMR, urmează să se voteze în primăvară). Şi câte-or mai fi, că  are balta peşte.

Aş vrea să fiu bine înţeles: nu mă deranjează iniţiativele în sine, nici  privilegiile etnice pe care maghiarii le pot obţine în România. N-am apăsări de genul ăsta, nu mă deranjează nici liceele maghiare cu profil catolic, nici limba maghiară care oricum se vorbeşte peste tot în HarCov, pentru că este la ea acasă. Pe mine şi pe mulţi alţii ca mine îi deranjează, însă, şantajul politic exercitat permanent din 1989 încoace de către liderii UDMR în folosul iluzoriu al maghiarilor, dar în defavoarea poporului român în întregul său. Şantaj asupra oricărui partid politic aflat la guvernare în aceşti ani. Şantaj care, practic, i-a făcut pe liderii PSD, PDL, PNL, ALDE şi UDMR „fraţi de cruce” ai tuturor guvernărilor post-decembriste şi care a adus România acolo unde este astăzi: nicăieri!

Şi-atunci, cum sună să spui că n-ai drepturi destule într-o Românie pe care partidul tău a guvernat-o, într-o formă sau alta – adică nu doar prin decizii directe, când a fost la guvernare, ci şi prin „trocuri” politice atunci când n-a fost – mai bine de-un sfert de veac?! Păi cine formează majoritatea asta politică? Poate nu ştie, poate nu şi-a dat seama, o să-i spun eu cine îngroapă Justiţia, cine distruge mediul privat, educaţia şi sănătatea acestei Românii votând iresponsabil legi care ne vor scoate curând din Europa civilizată: PSD, ALDE, UDMR. Nu-i greu de ţinut minte, este? Uneori îi mai ajută PMP, alteori li se mai alătură PNL, dar în esenţă acesta este trioletul guvernării. Ce crede dl. Antal că s-ar întâmpla dacă UDMR s-ar retrage din această coaliţie toxică, servind astfel interesul major al României europene?! Ce-ar pierde şi ce-ar câştiga maghiarii dacă UDMR ar face o politică în favoarea României, nu în folosul penalilor PSD-ALDE-UDMR?! Nu aşteaptă nimeni un răspuns de la Marton şi Kelemen, pentru simplul motiv că el, răspunsul, se află la Budapesta, nu la UDMR.

Nici măcar nu ştiu dacă merită să mai pun o întrebare, oricum va rămâne retorică: cum i s-a părut d-lui primar Antal Arpad alegaţia eternului deputat UDMR Marton Arpad, cel care crede că protestatarii din Piaţa Victoriei 2017 sunt aidoma minerilor care au acţionat „paşnic” în Bucureştii anului 1990, la chemarea lui Ion Iliescu?! Ştiu, e greu să găseşti vorbele potrivite, te ia gura pe dinainte şi nu-ţi mai dai seama cum vor fi ele citite şi interpretate. M-ar bucura să fie vorba de acest gen de disfuncţionalitate, şi nu de ceva mult mai grav – iar aici mă gândesc nu atât la primarul Antal, cât mai ales la Marton Arpad, deputatul care reprezintă cât se poate de fidel o alianţă profund toxică aflată la cârma României. „Alesul” UDMR vorbeşte cu detaşare despre Mineriada din 1990, comparând-o cu protestele care au scos în stradă milioane de români şi maghiari în decursul anului 2017. Şi face asta fără să se simtă deloc vinovat, fără ca susţinerea acestei majorităţi parlamentare iresponsabile să-i provoace vreo mustrare de conştiinţă. Pot să cred că, de fapt, nu-l interesează deloc soarta României, câtă vreme în ea nu există un Ţinut Secuiesc autonom? Pot, încă mai pot, încă mai am voie să scriu ce gândesc.

Logic vorbind, dacă 2017 este un „an pierdut pentru România”, aşa cum afirmă pe bună dreptate dl. Antal Arpad, atunci pot înţelege că UDMR a contribuit la acest eşec. Greşesc cumva?!