Cum facem politică? Ce instrumente avem noi, dar mai ales ce fac politicienii plătiţi din buzunarele noastre ca să ne facă viaţa suportabilă? Nu e deloc indicat să-ţi pui prea des întrebările astea. Face rău la nervii capului, te-apucă amocul, îţi vine să-ţi baţi copii, nevastă, soacră...

Şi totuşi, hai să vedem ce-am putea răspunde dacă ne-ar întreba cineva despre tainele politicii româneşti. S-o luăm cu cei de la guvernare, majoritarii din Parlament, că la ei sunt pâinea şi cuţitul.

PSD-ALDE politicaliceşte prin minciuni, promisiuni, pomeni electorale. Gaşca lui Dragnea-Tăriceanu atâta ştie, ăştia când s-au apucat de politică au avut un singur gând: să se îmbogăţească, să-şi rostuiască o pensie specială, să-şi rezolve problemele penale, să dea legi care să-i scutească de umilinţele la care-i supun desele înfăţişări la DNA. Într-un an de zile au reuşit să facă praf mândria românilor, atâta câtă mai era după alte guvernări comunisto-pesedisto-liberale. De cinstea românilor ce să mai zic, mă tot întreb, precum Moise Guran ieri, la Europa FM: oare chiar suntem o naţie de hoţi?! Probabil că suntem, din moment ce am reuşit să aducem la guvernare nişte partide ai căror lideri fură, mint, înşeală, manipulează fără nicio ruşine, de parcă ei ar fi stăpâni atotputernici, iar noi nişte iobagi amărâţi şi analfabeţi. Şi chiar aşa cred troglodiţii ăştia, ne-a spus-o un pesedist care e bacal, başa, unul dominat de o ţâfnă suverană: „Parlamentarii Opoziţiei sunt nişte papagali”. Dacă aşa sunt parlamentarii, aşa or fi şi cei care i-au votat, nu? Un popor de papagali, care încă n-a învăţat să se facă auzit.

PNL tace des şi uneori blătuieşte legi laolaltă cu Puterea. Au şi liberalii „faliţii” lor, penalii lor, incompatibilii lor. Şi lor le convine să pună, la nevoie, botniţă Justiţiei şi ANI. De-aia nu-i aude lumea decât foarte rar, de-aia nu înţelege şeful lor, Ludovic Orban, cum se foloseşte portavocea pentru a te face auzit în ditamai Parlamentul ţării. Nişte eleganţi, ce să zic, coborâtori din nobilă stirpe liberală, le pute Strada, le put mijloacele de luptă politică neconvenţionale!

Uniunea Salvaţi România salvează oarecum imaginea ştearsă a Opoziţiei parlamentare. Ăştia se bat cu toate armele, încearcă orice pentru a-i opri pe majoritari din marşul triumfal spre distrugerea democraţiei româneşti. Sunt puţini şi izolaţi, însă, ceea ce nu le dă mari şanse de reuşită.

De PMP-ul fostului preşedinte Băsescu mă abţin să vorbesc, partidul ăsta nu există decât prin şeful lui, ceea ce e mult prea puţin.

Ar mai fi preşedintele Iohannis, un om care tace adânc şi înţelept, un monument de discreţie cu care nu suntem deloc obişnuiţi după prestaţiile spumoase ale precedentului locatar de la Cotroceni. Preşedintele se poate opune tăvălugului legislativ care conduce la o dictatură parlamentară, cu nimic mai bună decât dictatura unui singur conducător. Se poate opune, însă, o singură dată, după care... potopul pesedisto-liberal e liber să ne acopere.

Ce speranţe mai avem, în cine mai putem crede? Procurorul general Augustin Lazăr anunţa că va contesta legile Justiţiei la Curtea Constituţională. Doar că această Curte este prea-plecata slugă a Puterii, deci nu ne facem iluzii. Fostul premier Dacian Cioloş anunţa că va lansa în curând un nou partid. E bine, se întrezăreşte o luminiţă palidă în întunericul care coboară încet peste ţară. Dar partidul ăsta va fi, eventual, cândva, nu este o certitudine, nu e un argument palpabil, la zi, al unei clase politice responsabile.

Vom rămâne, aşadar, cu cei pe care îi avem. Culegem ce-am semănat acum un an. Asta e, tot ce putem face e să ne arătăm dezacordul faţă de politicile hoaţe şi totalitare promovate de coaliţia PSD-ALDE, să ieşim în stradă şi să urlăm cât ne ţin puterile: „Nu vrem să fim o naţie de hoţi!”. N-o să ne audă şi n-o să ne vadă cine trebuie, pentru că Puterea e surdă şi oarbă. Dar măcar ne mai eliberăm de presiune, de tensiune, de toţi dracii care ne rod speranţele.