PSD a devenit partidul care dă. De cele mai multe ori, cu nemiluita. Îți umple buzunarele, aproape că ți-e jenă să te gândești că pentru banii ăia nu faci mai nimic. La „bugetarii de lux” mă refer, la cohortele de angajați din primării și consilii județene. Un primar de oraș mic, cum ar fi Alexandria de pildă, și-a tras o leafă de 18.200 de lei. A vrut mai mult, dar a consimțit să nu insiste, ca să nu țipe lumea proastă că o are mai mare decât cea a președintelui României (de leafă e vorba).

E o fericire să lucrezi pentru statul român, standardele au urcat dintr-un foc la un nivel pe care nici nu l-ar fi visat amărâții de bugetari cu câteva luni în urmă! Viață, frate, să tot trăiești în România bugetară! Ca să nu mai zic că au de câștigat și consilierii locali și județeni, ei au o indemnizație calculată la câteva procente din leafa primarului sau șefului CJ, se dublează salariul șefului, se dublează și indemnizația consilierului. Cei norocoși (sunt și-aici niște „grade”) se duc până spre 2.000 de lei. O, tempora, unde-s vremurile când se mulțumeau sărmanii consilieri cu o vorbă bună de la publicul cârtitor și-o indemnizație de toată jena?!

Estimp, cum ar spune cronicarul, mediul privat e sufocat de incertitudini, de dări noi care le înlocuiesc pe cele vechi, tăiate, de legea asta a salarizării care îi obligă și pe patroni să mărească lefurile angajaților, chiar dacă vor face concedieri. O fi bine așa? Aș zice că s-a exagerat cu măririle astea bugetare, s-a intrat într-o spirală care va produce o victimă sigură: bugetul României. Care nu-i din plastelină. Dacă la aceste lefuri nesimțite adăugăm forțarea deliberată a pensionării unor magistrați incomozi pentru penalii de la vârful PSD-ALDE, avem tabloul fidel al efectului acestor măsuri dictate de Dragnea în folos personal: haos și nesiguranță în două medii esențiale pentru orice țară, mă refer aici la Justiție și la mediul privat. Două entități total antipatice pentru liderii social-democrați, puși pe pomeni, hoții și răzbunări.

Da, se va vedea cu ochiul liber un transfer de legitimitate de la privat la bugetar. Nedrept, în opinia mea, mediul privat fiind cel care asigură PIB-ul și, iată, dezmățul acestor bugetari de lux. Pentru a-și asigura voturile salariaților la stat și-ale familiilor lor, alianța PSD-ALDE riscă, însă, foarte mult. Aș zice că riscă viitorul României pe termen lung, pentru că „spirala” va produce noi victime – printre care la loc de cinste va figura chiar electoratul român. Care va deveni unul inert, adormit de bunăstarea căzută din cerul social-democrat, adusă pe pământ de Sfântul Neadormit Pafnutie Mustăciosul, Arhanghelul Prea-Adormit Mihail și Cuvioasa Mereu Stresată Olguța.

Pe termen lung, spuneam, adormirea electoratului este o acțiune periculoasă, dacă nu letală pentru o țară care încă n-a ieșit din cazemata comunistă. Unii se vor bucura de lefuri și pensii cât casa, dar specialiștii prevestesc mari crize pe capul tuturor. Îmi vine în minte, iar și iar, exemplul grecilor, care au fost nevoiți să renunțe la bunăstarea creată artificial de guvernanți pentru a rezista presiunilor asupra bugetului secătuit, nesusținut de rezultate economice reale. Dar noi nu suntem Grecia – vor spune unii. Corect, chiar asta mă sperie...

Merită? Cu siguranță, nu. Și spun asta conștient că mulți nu-mi împărtășesc părerea. Să trăim azi bine, ce va fi mâine nu-i treaba noastră! – pare să fie lozinca urmărită de acțiunile Guvernului PSD-ALDE. Mi-e greu să fiu de acord cu acest mod de a guverna, chiar dacă el favorizează câteva sute de mii de români și familiile lor. Văd cum pleacă tinerii cei mai valoroși din țară, în pofida acestor lefuri bugetare de multe ori nesimțite, și nu găsesc niciun motiv să mă bucur de bunăstarea celor puțini. Pentru că cei mulți înoată în aceeași baltă murdară, sordidă, în smârcul ieftin și mincinos.