Nu ajunge să ne asumăm în mod critic şi autocritic morala proverbului cu capra râioasă, e nevoie de mult mai mult. Niciodată nu vom învăţa nimic din ce ni se-ntâmplă dacă lucrurile „mărunte” vor fi băgate sub preş sau ignorate. Prin oamenii pe care i-am ales să ne conducă şi să ne păstorească suntem creatori ai unor uriaşe discrepanţe nu doar între venituri, acceptate în capitalismul de cumetrie care ne domină, ci şi între speranţe, adevăruri şi realităţi: realitatea şi adevărul lor vs. realitatea şi adevărul nostru.

De-aia am ajuns să nu mă mai mire nimic atunci când e vorba de zicerile memorabile ale aleşilor. E unul, Remus Borza îl cheamă, el zice că-i liberal de-al lui Tăriceanu, care plânge şi răcneşte de foame: „Nimeni în ţara asta nu poate trăi cu 1.000 de euro pe lună”, tună famenul liberal şi democrat, acuzând leafa penibilă pe care o iau parlamentarii. Ăsta e din spiţa Rădulescu, omul cu AKM căruia salariul de parlamentar nu-i ajunge nici pentru un costum Armani ca lumea. Şi din spiţa pesedistului care jură că uriaşul clopot care va împodobi turla Catedralei Mântuirii îi va feri pe ortodocşii pur-sânge de invazia musulmanilor păgâni. „Clopotele Catedralei vor salva naţiunea, aşa cum ne-au salvat întotdeauna în istorie”... Băi, ăştia înţeleg oare ce spun, sau vorbesc fără ei?!

Te cruceşti auzindu-i şi văzându-i; de unde-or fi apărut, frate? Chiar n-au nicio jenă, nicio secundă de bun simţ comun? Că de ăla politic n-are rost să vorbim, n-au ajuns aleşii noştri la lecţia asta. Dispreţul pe care-l manifestă public faţă de 70% din populaţia României este mai mult decât evident: „noi conducem, noi facem legile, noi vă hotărâm soarta, deci adevărul, dreptatea şi banii sunt doar la noi, voi mulţumiţi-vă cu ce rămâne de la masa noastră”... Cam aşa s-ar traduce înţeleptele vorbe ale aleşilor neamului.

Şi nu le zice nimeni nimic. Ne conduce un partid social-democrat, care se laudă cu o pensie medie de 931 de lei, o leafă minimă (abia crescută şi aia, că era şi mai mică) de 1.250 de lei şi care procedează la satisfacerea nevoilor celor care au deja prea mult: se dublează lefurile şi indemnizaţiile parlamentarilor, demnitarilor, înalţilor funcţionari publici. Ca să aibă de-un costum ca lumea şi de-un spray care să nu-l usture şi să miroasă frumos. Că asta contează, la urma-urmei, pe cine mai interesează că mai bine de jumătate din gospodăriile României au closetul în fundul curţii, fără canalizare şi apă curentă?! De drumuri şi starea locuinţelor nici nu mai vorbesc, e jale, de pensii şi grija pentru aproape cine se mai interesează? Biserica, Guvernul, partidele politice? Să fim serioşi!

Şi totuşi, prioritatea acestui guvern social-democrat este mărirea lefurilor. Ceea ce nu-i neapărat rău, era nevoie de lefuri mai mari la medici şi cadre didactice, dar de ce să-l gratulezi pe-un parlamentar incult şi arogant cu 12.000 de lei pe lună, frate?! Ce face ipochimenul ăla într-un Parlament ostil oricărei idei de cinste, corectitudine, adevăr şi dreptate socială? Nu poţi trăi, zice Borza, cu mai puţin de 1.000 de euro pe lună? Dar cu 900 de lei poţi? Dar cu 1.500? Ce ticălos, şi mai zice că vorbele lui au fost „extrase din context”...

Câtă vreme astea sunt modelele noastre politice, România nu se va face bine. Vom trăi şi vom suferi ca nişte idioţi ce suntem, uitându-ne fără reacţie la aroganţa, trufia şi dispreţul pe care ni le-aruncă în faţă cei pe care noi i-am ales. Nu militez pentru egalitate şi fraternitate, nu amestec aici niciun soi de populism cu iz comunist, dar nu pot fi părtaş la distrugerea oricărei urme de justiţie, morală şi dreptate socială. Măcar să scriu pot, altceva oricum n-am ce face. Şi să aleg, atunci când va veni vremea, pe oricine alţii decât nişte social-democraţi care-şi urmăresc exclusiv propriile interese, propria realitate şi propriul adevăr, fără nicio legătură cu realitatea şi adevărul pe care-l trăiesc milioane de români.