Tăriceanu şi Ponta. Sau invers, tot dracul ăla. Când îi aud sau îi văd îmi aduc aminte un cânticel bun la chefurile alea până dimineaţă: „Sictir, golane, treci de munceşte şi te-nţoleşte, de te pretanzi”... Ce altceva să cred eu despre oamenii ăştia cu funcţii atât de importante în statul român?! Ce să crezi despre un şef de Senat care se ofuschează de fiecare dată când un amic politic este cercetat de DNA, care reclamă peste tot prin Media „abuzurile” instituţiei conduse de d-na Kovesi? Ce să crezi despre un fost premier care face mişto de tehnocraţi când este întrebat ce are de spus în apărarea lui acum, când Comisia pentru evaluarea doctoratelor a propus Ministerului Educaţiei retragerea titlului de Doctor lui Victor Ponta pentru plagiat?! „O să-mi mai fac o teză de doctorat cu tema „Măreţele realizări ale guvernului tehnocrat Cioloş...” – zice tristul personaj căzut în patima negării. Pe asta de unde-o s-o mai copie, oare?! Că nici Academia de plagiat a generalului Gabriel Oprea nu mai funcţionează!

Lui Tăriceanu i s-a părut suspectă înclinaţia DNA spre „peştii mari”, spre parlamentari şi înalţi funcţionari publici. Concluzia şefului de la Senat: d-na Kovesi promovează o „justiţie selectivă”. Adică ticăloşii ăştia de procurori nu se ocupă de cine-ar trebui, de marii corupţi cum ar fi „naşii” de pe CFR, controlorii de bilete, vânzătorii de gogoşi şi de flori din pieţe; nenorociţii de procurori sunt manipulaţi de Kovesi să se ocupe de politicienii corupţi, de parlamentarii corupţi, de înalţii funcţionari şi demnitari corupţi. Justiţie selectivă, ce s-o mai lungim!

Cum dracu’ să te taie capul să lansezi asemenea panseuri justiţiabile într-o Românie putredă de mare corupţie?! Cât de orb să fii ca să nu vezi că înoţi împotriva curentului?! Din păcate, ultimul rând de alegeri a arătat că lumea nu mai consideră lupta împotriva corupţiei o prioritate; când votezi la Primărie persoane anchetate sau, şi mai rău, condamnate şi gata închise... Cum s-o fi chemând poporul care alege în acest fel?! Cum s-or fi simţind cetăţenii acelor aşezări, conduşi de primari direct din închisoare?! Câtă încredere putem presupune că au acei oameni în Justiţie, în DNA, în Statul român?!

Avem, aşadar, de ales: ori Tăriceanu şi Ponta ştiu ceva mai mult decât ştim noi despre „trendul” pe care îl pregătesc PSD şi aliaţii săi pentru viitoarea guvernare şi-i doare-n şpiţ de minoritatea votantă care crede altceva, ori cei doi sunt nişte golani-gogomani care merită exact interpelarea din titlu! Alegeţi dvs., eu sunt convins că adevărul este în ambele variante.

În replică, ziariştii germani o consideră pe L.C. Kovesi o „vânătoare de mari corupţi” care merită tot respectul şi toată preţuirea noastră, în vreme ce statul francez a decorat-o pe şefa DNA cu „Legiunea de onoare”. Din câte îmi dau eu seama, între nemţi, francezi şi americani, pe de o parte, şi Tăriceanu şi Ponta, de cealaltă parte, există, indubitabil, o gravă nepotrivire de caracter. Nepotrivire explicabilă doar prin pasiunea celor doi de a duce totul în derizoriu, de a trăi din minciună şi populism, manipulând la greu masele care încă tremură de plăcere când aud cele trei cuvinte: Ceauşescu-Iliescu-PCR.

Pe bune, acum, oricât i-aş aprecia pe Tăriceanu şi Ponta (îi bag în aceeaşi oală pentru că sunt amândoi o apă şi-un pământ...), parcă mai credibili sunt Statul francez, Statul american şi ziariştii germani de la Spiegel! Pe preşedintele Senatului României şi pe fostul premier dovedit plagiator s-ar putea să-l creadă ruşii, coreenii de nord şi vreo 5 milioane de votanţi din România... Neconcludent pentru standardele României mele.