După cum probabil ştiţi, nu sunt un fan al monarhiei reprezentate de regele Mihai şi urmaşele sale, incluzându-l aici şi pe Radu Duda. Dar nu pot să nu recunosc în regina Ana, plecată la cele veşnice, un model pentru toate „doamnele” din înalta noastră societate: o regină care n-a fost, de fapt, regină, dar a fost o mamă şi o soţie exemplare. O pildă de devotament aproape orb faţă de soţul ei, regele, în vremuri mai mult decât complicate. Şi dacă americanii şi comuniştii n-au lăsat-o să fie o regină a unui popor năuc, a reuşit să fie o mamă perfectă pentru cele cinci fete pe care le-a născut şi crescut. Greu de găsit un alt cuplu cu sânge regal atât de durabil în sentimente, atât de frumos în fidelitatea lui necondiţionată. Iar la acest capitol prestaţia reginei Ana a fost desăvârşită. Maria a fost Regina expansivă a milioanelor de inimi de români, Ana a fost Regina tăcută a inimii familiei regale.

Dar câţi români din zece au auzit de Ana regelui Mihai? Aş zice că nici un român din zece. Au auzit, în schimb, de Ana lui Manole şi, cu siguranţă, de Ana lui Birchal, o celebră Ană pesedistă. Dar de regele Mihai, câţi or fi ştiind? Or fi mai mulţi decât cei care îi ştiu pe de rost viaţa şi opera tovarăşului Ion Iliescu? N-aş crede. Numai că, atunci când moare o spiţă regală e de bonton să verşi o lacrimă cât mai mare, cât mai groasă, cât mai vizibilă şi mai citibilă. Chiar dacă l-ai dat afară pe regele Mihai din ţară, în 1990, ţi se pare absolut normal să-ţi verşi în public durerea faţă de moartea soţiei lui, 25 de ani mai târziu. S-a uitat, desigur, momentul din 1990, românul uită repede. Drept pentru care, acum Iliescu o plânge pe regina Ana!

Şi nu doar Iliescu. O plâng pesediştii toţi, o plâng liderii unui partid care în 1990, cu acelaşi cârmaci dar alt nume, îl alungau pe rege din ţară. De ce nu vă abţineţi, dragi tovarăşi? De ce n-aveţi puţintel bun simţ să nu fiţi nişte jalnici, penibili, mărunţi la suflet, nenorociţi oportunişti? Plânge Dragnea, plânge Firea, plânge Ponta, plânge toată floarea cea vestită a partidului prezidat „onorific” de comunistul cu faţă umană Ion Iliescu. Dragnea e supărat că guvernul tehnocrat n-a decretat trei zile de doliu naţional, mulţumindu-se cu una singură. De ce nu şapte, Liviule, de ce nu 40, că aşa-i datina la moartea regilor? Te-apucă greaţa, sila de ei, de noi, de politica asta ticăloasă în care minciuna stă la masă nu cu regele, ci cu republicanii de sorginte comunistă. Explicaţia e simplă: empatia liderilor politici naşte simpatia prostimii care merge la vot...

Stai că n-avem doar pesedişti oportunişti, au reacţionat pozitiv, cum altfel, şi liberalii. Cătălin Predoiu şi-a exprimat admiraţia, compasiunea, regretul dar a încurcat pozele, a afişat la „decese” poza reginei Maria... Dacă ar fi trăit Vadim Tudor, cu siguranţă tabloul oportuniştilor ar fi fost complet. Îl mai aştept pe fostul preşedinte Traian Băsescu, el a avut „meciuri” mari cu regele Mihai, dar în mod normal n-are cum să piardă ocazia să fie empatic, plângând pe mormântul Anei de Bourbon-Parma. Un mormânt străin, chiar dacă e la Curtea de Argeş, alături de alte oase regale de care ştim şi mai puţine lucruri – Carol, Ferdinand, Elisabeta, Maria.

Mă întristează şi mă supără falsul, minciuna, fariseismul, oportunismul. Nu ştiu cum vor decurge funeraliile regale, dar pot bănui că ambele biserici, şi cea Ortodoxă, şi cea Catolică, se vor da în spectacol într-o binecuvântată unire în cuget şi simţiri sfinte. La fel cum va face, de altfel, întreaga clasă politică românească. Vom descoperi cu toţii că am pierdut o regină despre care nu ştiam nimic, pentru că nimeni nu ne-a spus nimic.

În satele româneşti babele vor ieşi la porţi şi vor spune aşezându-şi baticul peste gură: „Ai auzit, Saveto? A murit Ana lui Mihai”. Dacă mă gândesc bine, e singurul lucru care trebuie spus.