Am fost mai mereu corigent la mate, dar între timp am învăţat să fac o adunare simplă. Ştiu că operaţia din titlu nu-i corectă. Dar ea are o traducere: 2 miniştri plus 15 secretari de stat egal 26 de voturi de la UDMR.

Aveţi, încă, nevoie de explicaţii. Să vedem, nu-i complicat, aţi mai văzut filmul ăsta: PNL curtează UDMR în perspectiva formării unui Guvern PNL-UDMR. Simplu, nu?

– Ce faci, Hunor, nu vii să guvernezi cu noi? Lasă-i dracu’ p-ăştia că nu-i mai suportă nimeni, pleacă şi Gabi Oprea de la ei, hai să-i dăm jos şi n-o să vă pară rău.

– Mei, Ludovic, tu parc-ai fi de-al nostru, aşa de frumos vorbeşti. Să vedem, să ne sfătuim, să negociem. Vrem şi noi nişte posturi, că ungurile mele din Ţinutul Secuiesc mă presează, place la ei să fie mereu la Putere.

– Se face, prietene, cum să nu, putem negocia pentru început vreo doi miniştri, câţiva secretari de stat şi tot ce vreţi voi în Ţinutul vostru, nu ne băgăm prea mult acolo.

– Bravo, Ludovicule, hai să dăm mână cu mână, dacă ne daţi 15 posturi de secretari de stat, nu contează ministerele, promit solemn că aveţi de la noi 26 de voturi în Parlament. Şi-un bonus, mei, pentru tine că eşti băiat bun: primarul Antal, de la Sf. Gheorghe, vine anul ăsta la sărbătoarea voastră naţională şi cred că-l lămuresc să se ducă şi la Mica Unire de la ianuarie anul viitor.

N-am de unde să ştiu, vă daţi seama, ce vorbesc, ce tratează, ce negociază liderii celor două partide, dar nu-i greu să crezi că un asemenea dialog ar fi putut sau va putea avea loc. Se strânge laţul în jurul gâtului fragil al premierului Ponta, se strâng, de fapt, voturile care urmează să-l descăuneze pe Victor Viorel. Se pregăteşte, întâi, ocuparea funcţiei de preşedinte al Senatului de către Vasile Blaga – lucru relativ simplu dacă se-adună voturile nemulţumiţilor şi trădătorilor cu cele ale peneliştilor. Mai greu va fi la Camera Deputaţilor, dar se va încerca şi-acolo ceva, PNL va promite marea cu sarea, poate chiar şefia SRI lui Gabi Oprea, generalul de aţă. Sper să fie doar bârfe pe surse şi Oprea să rămână, sărac şi cinstit, alături de Ponta în viitoarea Opoziţie.

Nu-mi plac negocierile, vânzările şi cumpărările astea de voturi şi funcţii, dar îmi dau seama că fără tribulaţiile astea nu scăpăm de PSD şi Ponta până la alegerile din toamna anului viitor. Ceea ce e cam mult chiar şi pentru cei care au timp să aştepte, dară-mi-te pentru unii în faţa cărora orizontul coboară. Mă uit la ăştia care se fac că guvernează şi nu-mi vine să cred ce siguri sunt pe ei, ce feţe victorioase au, ce rânjete afişează Ponta, Dragnea şi echipa. Arată şi acţionează de parcă poporul pe ei i-ar fi votat în noiembrie 2014, nu pe Iohannis. Multă impertinenţă, ca să nu zic nesimţire politică, trebuie să ai ca să mai stai pe scaunul de premier după ce-ai pierdut catastrofal nişte alegeri atât de importante!

Aşa că, dată fiind situaţia, sunt nevoit să accept că PNL va trebui să facă tot ce poate ca să preia Guvernarea. Iar „tot ce poate” înseamnă şi funcţii pentru noii aliaţi: UDMR, UNPR, PPDD, independenţi, trădători şi ce-or mai fi ei prin Parlamentul ăsta de toată jena. Să-i adune Iohannis pe toţi sub steag liberal şi să schimbe ceva în ţara asta, să ofere măcar o rază de speranţă oamenilor, dacă mult mai mult e greu să se poată în viitorul apropiat.

De-aceea 2 plus 15 fac 26. Tot e ceva, dacă adunam pe bune ieşea mult mai rău pentru liberali, vă daţi seama ce-ar fi putut cumpăra UDMR cu 26 de voturi?! Mă rog, funcţiile din teritoriu şi soarta românilor minoritari nu intră în calcule la negocieri, astea au fost întotdeauna la discreţia majoritarilor...