Interviu cu candidatul independent pentru Primăria Covasna, Sorin Popica.

Născut la Covasna pe 13 august 1966, Sorin Popica se caracterizează ca fiind un Leu autentic – plin de voință și mereu în mișcare, dorind întotdeauna să facă mai mult, fie pentru el însuși, fie pentru cei din jur. A copilărit într-o familie de intelectuali – mama cadru medical și tatăl profesor și a avut parte de o „educație spartană” după cum el însuși spune, educație care i-a prins bine în viață, învățându-l să fie asumat în tot ceea ce a făcut și să recunoască valoarea oamenilor din jurul său. Sorin Popica ne-a vorbit, în cadrul unui nou interviu,  despre copilărie, tinerețe, inițierea în afaceri, pasiunea pentru sport și dorința de a face cât mai multe pentru orașul său natal.

– Ce amintiri vă leagă de copilărie, domnule Popica?

– Am amintiri minunate, chiar dacă educația pe care mi-a dat-o tata, profesor de sport și apoi director de școală generală, director de liceu și viceprimar al Covasnei, a fost una spartană. O educație care m-a învățat să fiu activ, să știu să fac un foc de noapte pe care să-l și întrețin, să mă descurc pe munte... La trei ani făceam expediții montane, la patru ani am câștigat primul concurs de schi, iar ulterior am fost legitimat la CSM Sfântu Gheorghe, dar antrenor îmi era tot tata. O perioadă am dominat competițiile județene și zonale. Mergeam în tabere de vară în care fie amenajam cursurile de apă, construiam cascade, marcam trasee turistice, acționam pentru protecția mediului. În niciun traseu nu am avut tratament preferențial, deși erau organizate de către tata; dimpotrivă, am învățat multe lucruri, care mai apoi mi-au fost de folos, tocmai prin faptul că niciodată nu eram lăsat de capul meu, nu aveam timp să mă plictisesc și am dezvoltat o relație uimitoare cu natura, cu sălbăticia.

– Ce urmări au avut toate acestea asupra traiectoriei dvs. în viață?

– Am învățat disciplina, respectul față de semeni. Consider că am primit o educație sănătoasă și nu aș da acea perioadă pentru nimic în lume.

– Cum au fost anii adolescenței?

– Am copilărit și am crescut alături de maghiari – 70% dintre prietenii și colegii mei de la școală și de la liceu erau maghiari. Erau vremuri în care discuțiile etnice nu își aveau locul între noi pentru că nu le simțeam necesitatea, aveam relații de prietenie, ne implicam cu toții în acțiuni culturale și sportive.

– Ce ați făcut după terminarea liceului?

– A urmat Armata – la Casa Republicii din București; acolo m-am împrietenit și cu fostul primar de Covasna, regretatul Lőrincz Zsigmond, un om cu care am fost pe aceeași lungime de undă și am avut o prietenie de-o viață. După armată am urmat studii de informatică, m-am angajat la Stația Meteo de la Lăcăuți și în paralel am urmat Facultatea de Meteorologie – a fost o alegere firească, pentru că mă fascina tot ce ținea de fenomenele naturale.

– Cum v-ați implicat în afaceri?

– Momentul a fost venirea Revoluției și oportunitățile ce s-au ivit imediat atunci. Din dorința de a face ceva nou, din dorința de cunoaștere, din avântul celor 26 de ani pe care-i aveam, am luat un credit de la bancă și mi-am cumpărat un camion: eu eram și șef, eu eram și angajat. Cu timpul, m-am mai asociat cu alți doi prieteni, am mai deschis alte firme, am lucrat pe transporturi, am prins contracte importante – inclusiv cu cei de la Pepsi – poate am avut chiar și o contribuție la deschiderea fabricii din Covasna. Anii au trecut, m-am implicat și în agricultură, m-am asociat și pentru trei stații de benzină... în fine, cred că am evoluat.

– Ce sentiment vă dau banii și lucrurile materiale pe care le aveți?

– Un sentiment de libertate, indiscutabil. Dar și o responsabilitate, dorința de a face mai mult pentru alții, de a mă implica pentru a face lucrurile să funcționeze mai bine.

– Vorbiți-ne despre familia dvs.

– Sunt căsătorit cu cea care mi-a fost colegă de școală – soția mea și cu mine avem aceeași vârstă, ne cunoaștem de copii și avem la rândul nostru doi copii: un băiat de 21 de ani care are spiritul meu de întreprinzător și o fiică de 10 ani, care de asemenea îmi seamănă pe latura sportivă – este foarte bună la handbal și sunt foarte mândru de ea. Sunt foarte mândru de familia mea, care mă susține în tot ceea ce fac, inclusiv în cursa pentru Primăria Covasna.

– Care sunt pasiunile dvs.?

– Indiscutabil sportul – îmi place să schiez, îmi plac cursele cu ATV-ul. În aceeași măsură îmi place sportul de întreținere. Sunt un împătimit al călătoriilor, îmi place să văd locuri noi, dar îmi place și lectura... lucruri simple și normale, până la urmă. Sunt fan al fetelor de la Oltchim și fan al Stelei la fotbal. Dar sportul, atunci când îl practic, îmi dă un sentiment de împlinire.

– V-ați gândit vreodată să plecați din țară?

– În niciun caz. Am vizitat foarte multe țări, nu doar europene, am fost și pe alte continente. Dar nicăieri nu am avut sentimentul de acasă. Nici nu pot asimila gândul de a trăi altundeva decât aici, acasă, în Covasna.

– Aveți visuri pe care nu vi le-ați împlinit?

– Pe plan personal... nu cred, pentru că mă consider un om împlinit alături de familia mea. Viața m-a învățat că lucrurile se construiesc durabil dacă pui dăruire și suflet, dacă te implici cu adevărat în ceea ce îți propui să faci, dacă ești pragmatic și serios.  Am visuri mari pentru Covasna – pentru că eu chiar cred în puterea de dezvoltare a acestei stațiuni, chiar cred că merită mai mult locurile de aici și oamenii minunați ai acestora. Dar nu sunt doar visuri! De asta m-am și implicat în atât de multe proiecte, de asta sunt în cursa pentru Primărie – din dorința reală, sinceră, de a face ceva.