V-aţi întrebat vreodată la ce vârstă inteligenţa atinge cote maxime? Echipa PBS Braincraft a încercat recent să răspundă acestei întrebări provocatoare, pornind de la o afirmaţie a lui Albert Einstein. Celebrul fizician, care până la vârsta de 26 de ani publicase deja patru studii fundamentale, credea că „o persoană care nu a avut nicio contribuţie ştiinţifică până la 30 de ani, probabil că nu va mai putea face asta niciodată”.

Acest lucru nu este însă decât parţial adevărat, susţine Vanessa Hill, de la PBS Braincraft. În clipul publicat recent pe YouTube, ea explică faptul că inteligenţa este de două tipuri: „fluidă” şi „cristalizată”. În vreme ce „inteligenţa fluidă” îi oferă unei persoane capacitatea de a rezolva rapid diverse situaţii, indiferent de cunoştinţele acumulate până la momentul respectiv, „inteligenţa cristalizată” reprezintă utilizarea informaţiilor stocate în creier ca urmare a învăţării, notează gandul.info.

Prima dintre acestea se află la cote maxime în prima parte a vieţii de adult şi scade treptat odată cu înaintarea în vârstă. Cea de-a doua, „inteligenţa cristalizată”, este însă mai stabilă de-a lungul vieţii şi începe să se degradeze abia după vârsta de 70 de ani.

„Inteligenţa are o mulţime de definiţii şi este greu de măsurat”, a explicat Vanessa Hill, pentru Huffington Post. „Avem diferite tipuri de inteligenţă, aşa că suntem mai buni la lucruri precum rezolvarea problemelor matematice atunci când suntem tineri, între 20 şi 30 de ani, şi acumulăm mai multe cunoştinţe şi informaţii despre altele odată ce înaintăm în vârstă. Cred că punctul în care se întâlnesc aceste două tipuri de inteligenţă este la începutul vârstei de 30 de ani”, a precizat Vanessa Hill.

Situaţia poate diferi însă de la caz la caz, a mai atenţionat ea: „Bineînţeles, vârsta inteligenţei maxime poate fi alta de la om la om. Uneori, atunci când încerci să găseşti răspunsuri ştiinţifice ajungi, de fapt, să-ţi pui şi mai multe întrebări decât aveai iniţial”, a mai spus aceasta.