Cancerul este o cauză majoră de deces în zilele noastre. Drept urmare, este una dintre cele mai temute boli, în legătură cu care circulă cele mai multe idei preconcepute.

Pe şapte dintre acestea l-e desci­frar un profesor belgian de renume, Filip Lardon, profesor la Facultatea de Medicină şi ştiinţe medicale de la Universitatea din Anvers din Belgia şi şef al Laboratorului de Cercetare în Domeniul Cancerului, în cartea sa „Quand une cellule déraille“ (Când o celulă deraiază), publicată anul trecut, scrie adevarul.ro.

1. Cancerul poate afecta pe oricine: ADEVĂRAT. Fiecare dintre noi se confruntă cu riscul de cancer, iar acesta creşte odată cu vârsta. În Occident, aproximativ unul din trei oameni va dezvolta cancer până la sfârşitul vieţii. Acest lucru nu înseamnă însă că boala nu poate fi prevenită, chiar dacă parţial: s-a demonstrat că adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi eliminarea factorilor de risc permite evitarea apariţiei unui număr mare de tumori.

2. Cancerul poate apărea în orice zonă a corpului: ADEVĂRAT. În principiu, un cancer poate apărea în orice loc în care celulele se divid. Totuşi, anumite ţesuturi şi organe sunt mai predispuse la tumori decât altele. În cazul femeilor, cancerul de sân este de departe cel mai comun, fiind urmat de cancerele intestinal, pulmonar, uterin şi de piele. În cazul bărbaţilor, cancerele de prostată, plămâni, colon, cap, gât şi vezică urinară ocupă partea de sus a clasamentului.

3. Riscul de cancer este acelaşi pentru ambele sexe: FALS. Chiar dacă unel tipuri de cancer afectează în mod predilect unul sau celălalt sex, per ansamblu, riscul de cancer este un pic mai mare la bărbaţi (30 până la 35% faţă de 25% la femei). De exemplu, cancerele la cap, gât, plămâni, eso­fag şi vezica urinară sunt mai fecvente la bărabţi, sub efectul factorilor de risc cum ar fi fumatul sau consumul de alcool. Cancerul tiroi­dian şi cel de piele sunt, în schimb, mai frecvente la femei, din cauza unor factori hormonali şi a expunerii excesive la razele ultraviolete de dragul bronzului.

4. Cancerul este o boală a vremurilor moderne: FALS. Cancerul există din cele mai vechi timpuri şi, probabil, încă de la începuturile omenirii, dacă nu înainte (la animale). Prin urmare, este absolut eronat să credem că ar fi o maladie a vremurile moderne, deşi numărul de cazuri a crescut constant de-a lungul deceniilor. Aceasta se explică prin îmbătrânirea populaţiei, dar şi prin modificarea stilului nostru de viaţă caracterizat de expunerea la fumul de ţigară, lipsa activităţii fizice, obezitate şi poluarea mediului.

5. Nu poţi şti dacă ai cancer FALS. Există simptome care pot trăda prezenţa unor tumori maligne: răguşeală sau tusea persistentă (mai ales în cazul fumătorilor sau foştilor fumători); dificultăţi la înghiţire (mai ales la persoanele care beau şi fumează); modificările de tranzit intestinal (diaree, constipaţie persistentă sau alternarea celor două); probleme urinare la bărbaţi; scăderea în greutate, oboseala sau febră persistentă fără o cauză aparentă; sângerările anormale; prezenţa unui nodul în orice locaţie a corpului (într-un testicul sau sân, sub piele etc.); apariţia unei noi aluniţe sau transformarea uneia existent; o leziune cutanată sau orală, care nu se vindecă. Chiar dacă aceste semnale nu înseamnă întotdeauna că ai cancer, ele nu trebuie ignorate.

6. Cancerul este inevitabil: FALS. Deşi există o puternică legătură cu fondul genetic, experţii sunt de părere că acum majoritatea cazurile de cancer sunt cauzate de factori externi. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos, fără fumat, menţinerea greutăţii în parametrii normali, practicarea exerciţiilor fizice, consumul mai mare de fructe şi legume pot preveni apariţia cancerului. Unele estimări arată că mai mult de 50% din cancere pot fi evitate în felul acesta. De reţinut este că fumatul rămâne principala cauză a tumorilor canceroase. Fără acest obicei nociv mai mult de 30% din decesele prin cancer ar putea fi prevenite.

7. Nu te poţi vindeca definitiv de cancer: FALS. Cu noile tehnici tratament unele tipuri de cancer pot fi complet vindecate. Dacă după tratament, recidiva nu apare în termen de cinci ani, probabilitatea că pacientul este în afara pericolului este foarte mare.