INTERVIU 24 iunie 2021

„Românii au plecat și din cauza politicilor care există aici”

de Mirela Cara Dragu | 1428 vizualizări

Interviu cu Ionuț Neagu, senator de Covasna din partea partidului AUR

Originar din Târgu Secuiesc, Ionuț Neagu este senator de Covasna, din partea partidului AUR. Deși pledează pentru interesul general al comunității, indiferent de etnie, acordă o atenție deosebită statutului de minoritar pe care îl au românii în zonele locuite majoritar de etnicii maghiari, urmărind ca în cei patru ani de mandat să obțină un statut corect pentru români. 

Pornind de la aceste declarații și de la doctrina partidului din care face parte, am purtat o discuție lungă, în cadrul căreia am urmărit să clarificăm cât mai multe aspecte, dintre care am selectat și inclus în interviul de mai jos câteva dintre concluziile esențiale desprinse în urma unei discuții care s-a întins pe aproape două ore. 

M.C.D.: Ați studiat, ați locuit și ați făcut afaceri în două țări occidentale, Franța și Anglia, dar aveți un discurs politic conservator, faceți parte dintr-un partid politic conservator. Este puțin contradictoriu, nu credeți?

I.N.: Franța într-adevăr nu mai e de mult un stat conservator, dar conservatorismul britanic este destul de renumit. În Franța nu mai există valori conservatoare deloc, pe când în Marea Britanie mai funcționează acel gentleman agreement tocmai pentru că ei și-au păstrat o parte din valorile conservatoare. 

M.C.D.: Una dintre afirmațiile care mi-au sărit în ochi pe pagina AUR a fost „La lozinci ne pricepem toți, mai ales când pozăm ca salvatori ai patriei...”. Dar AUR apără valori precum familie, patrie, credință, libertate. Nu sunt acestea tocmai niște noțiuni filosofice și utopice, care pot genera lozinci?

I.N.: Păi, haideți să vedem ce este conservatorismul! Eu îl definesc ca pe un statu-quo care a funcționat, niște lucruri construite și dovedite de-a lungul timpului, care sunt aportul unor experiențe funcționale. Cele care au fost nefuncționale nu au construit nimic. Deci, dacă sunt niște lucruri care funcționează, haideți să le păstrăm! Așa aș defini eu conservatorismul. 

M.C.D.: Referitor la familie, mi s-a părut interesant că v-ați gândit să sporiți natalitatea, dar nu prin interzicerea avorturilor, cum se practică în alte părți. Și mai interesant mi s-a părut în declarațiile dumneavoastră că ați ales ca exemplu în acest sens Ungaria. 

I.N.: Bineînțeles. Eu cred că peste tot sunt și lucruri bune și pe acestea trebuie să le luăm și să le reproducem, dar sunt și lucruri negative, de exemplu cenzura, iar aici nu trebuie să ajungem.

M.C.D.: Din ce spuneți reiese că urmăriți un echilibru. În doctrina AUR este stipulat că urmărește să combată orice formă de extremism, însă, pe de altă parte, dumneavoastră aveți un discurs în care spuneți că vreți ca românii – în special cei din zonele locuite majoritar de maghiari – să fie discriminați pozitiv. Discriminarea pozitivă e mai bună decât discriminarea negativă? Nu e tot discriminare?

I.N.: Noi nu vrem nimic altceva decât să prezervăm statu-quo-ul. O rezoluție a Adunării Permanente a Consiliului Europei (art. 13 din Rezoluția 1201, adoptată în 1993), care stipulează că și în țările în care majoritatea este minoritară, aceasta beneficiază de aceleași drepturi ca minoritățile. Tocmai ca să se păstreze un echilibru. Am cifre oficiale că în județele Covasna și Harghita, statistic, a scăzut cu 2% în decursul a 20 de ani. 

M.C.D.: Dar probabil factorii determinanți sunt cei economici, nu?

I.N.: Nu numai cei economici. Românii au plecat și din cauza politicilor care există aici. De exemplu, câte centre culturale sunt în Sf. Gheorghe la care românii nu au acces? Câte universități românești se construiesc în Sf. Gheorghe? Se fac acum trei centre culturale în care români nu au reprezentativitate. 

M.C.D.: De mult voiam să vorbesc cu cineva pe tema discriminării, pentru că personal nu am experimentat-o până în prezent și nici nu cunosc pe nimeni care a fost discriminat. Puteți să îmi dați exemplu, fără să nominalizați persoana, de un român care a fost discriminat în mod real și să îmi spuneți în ce context? 

I.N.: Da. Eu am cunoscut zeci. Vă dau două exemple. Un jandarm care nu-și putea angaja soția nicăieri pentru că nu cunoștea limba maghiară. Și mai am un coleg care nu-și putea angaja soția nici măcar la bancă pentru că nu știa limba maghiară. 

M.C.D.: Dar dacă suntem într-o zonă bilingvă, nu e normal să trebuiască să știi ambele limbi ca să lucrezi cu oamenii?

I.N.: Nu suntem într-o zonă bilingvă că încă suntem în România. 

M.C.D.: Da, numai că zona are un specific al ei.

I.N.: Cunosc specificul că doar am crescut aici de la patru luni. Dar problema este mult mai sensibilă. Maghiarii sunt izolați în această zonă, orizontul lor este doar Ungaria. Dar nu este în interesul lor să învețe româna să lucreze la Brașov, la Făgăraș, la Timișoara, să fie mai aproape de casă? Ei își închid orizonturile, iar politicienii, în loc să se aplece asupra problemelor reale ale oamenilor, au preferat să își asigure un electorat pe niște criterii foarte bine știute de ei și de noi. 

M.C.D.: Eu nu am prea întâlnit maghiari care să nu știe ambele limbi, chiar dacă unii nu vorbesc fluent, totuși vorbesc.

I.N.: Eu am întâlnit. Dar aici ați pus punctul pe i. Este o problemă de la care s-a plecat greșit după ‘90, segregarea pe criterii etnice a învățământului. În primul rând, doar limba română se predă în limba română, pe când  toate celelalte materii se predau în maghiară și eu îi înțeleg pe maghiari. Gândiți-vă, acasă vorbesc în maghiară, în oraș, la magazin, oriunde, vorbesc în maghiară, la școală limba română se predă prin maghiară, deci nu sunt destul în contact cu limba română. 

M.C.D.: Atingeți aici un subiect foarte sensibil: limba română pentru maghiari. Nu știu dacă ați văzut ce manuale au copiii maghiari și cum sunt ele realizate, fără nicio legătură cu manualele de limba maghiară - în sensul că li se cere copiilor să știe despre substantiv și verb la română, dar în limba lor încă nu cunosc noțiunile respective. Noi, românii, ne simțim foarte deranjați de sintagma „limba română ca limbă străină”, acum s-a venit cu termenul mult mai convenabil  de limbă ne-maternă, dar dincolo de terminologie, problema de fond rămâne nerezolvată. 

I.N.: Da, trebuie lucrat la manuale. Problema e foarte simplu de rezolvat. Profesori există, dar trebuie remunerați în plus și pregătiți în plus. Cât despre manuale, eu știu cum învățau românii în Imperiul Rus în Basarabia. Manualele erau foarte aplicate și era foarte simplu să învețe rusa. Așa trebuie să lucrăm și noi. Am de gând să iau atitudine în acest sens, dar încă mă întreb UDMR de ce nu a făcut nimic până acum pentru asta.

M.C.D.: Înainte să schimbăm subiectul, aș vrea să vă întreb, personal, v-ați simțit vreodată discriminat cât ați trăit aici?

I.N.: Da. Și eu, și familia. Avem cazuri în familie care au trebuit să plece din zonă, dar noi n-am făcut tam-tam. Au lucrat undeva la o fabrică și mama, și mătușa mea, dar au trebuit să plece de acolo din cauza discriminării la care au fost supuse. Avem și un dosar la CNCD pe care l-am câștigat; dar românii întorc și celălalt obraz. Eu, din respect pentru vecini, prieteni, colegi, n-am făcut valuri pentru că, într-un fel, îi băgam pe toți în aceeași oală. Și pe vecinii mei și pe cei care au discriminat. 

M.C.D.: Am văzut că aveți și o interpelare pe tema planului „Kós Károly”, privind investițiile financiare ale statului maghiar în Transilvania și ați primit și un răspuns din partea MAE. Mărturisesc că nu am înțeles foarte bine răspunsul. Puteți aduce lămuriri în acest sens?

I.N.: Ar trebui să comentez politic și nu doresc să intru acolo. Noi o să reiterăm solicitarea. Eu cred că sunt niște complicități la nivel înalt în statul român.  

M.C.D.: Dar care e problema cu aceste investiții, pleacă cineva cu ceva de aici și duce în Ungaria?

I.N.: Odată cu banii vine influența. Și cine are influență poate decide. Nu ne putem ascunde după degete și să ne facem că nu înțelegem că odată cu banii vin interesele, vin decizii care pot fi luate de cel care finanțează și așa mai departe, deci asta trebuie să fie problema statului român. 

M.C.D.: Una dintre asumările AUR se referă la art. 1, pct. 1 din Constituție, referitor la faptul că România e stat suveran. Și, se spune pe site-ul partidului „acest articol este încălcat și supus de facto atacului de către forțele politice actuale care doresc renunțarea la suveranitate prin forme de federalizare internă/ externă”. Ce înseamnă mai exact această federalizare? 

I.N.: Se dorește descentralizarea, dar sunt două forțe aici. Unele care consideră că descentralizarea va funcționa și va aduce prosperitate economică și nu întotdeauna lucrurile astea funcționează. În afară de Germania și câteva state în Europa, nu funcționează. Descentralizarea funcționează până la un anumit nivel. Și, pe de cealaltă parte, este și un curent – trebuie să recunoaștem, statul maghiar s-a implicat cum s-a implicat. Și ați văzut și în răspunsul MAE că statul maghiar nu are acordul statului român pentru asta. 

M.C.D.: Mai am o întrebare: care este avantajul economic al unirii cu Republica Moldova, un alt obiectiv asumat de AUR? Pentru mine se vede doar ca împlinirea unui ideal, dar nu și ca un avantaj de natură economică. 

I.N.: În primul rând noi, România, nu o să mai fim 19-20 milioane câți suntem acum în UE. O să fim 23-24 de milioane, deci fondurile atrase ar fi mai mari. Din start, economic suntem mult mai bine. Deja unirea se face. 80% din exporturile RP Moldova sunt în România, ceea ce este foarte important. 

Distribuie articolul:  
|

INTERVIU

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.