INTERVIU 13 septembrie 2022

„Orice etnie are o mamă a sa și fiecare mamă trebuie respectată”

de Mirela Cara Dragu | 613 vizualizări

Interviu cu Mihail Olărescu, președinte al raionului moldovenesc înfrățit recent cu Județul Covasna

Mihail Olărescu, un tânăr de 37 de ani, este președintele Raionului Cimișlia din Republica Moldova. El s-a aflat la Sf. Gheorghe în timpul Festivalului „Kürtőskalács”, desfășurat în weekend. Principalul motiv pentru care a venit aici a fost semnarea unui acord de colaborare cu Consiliul Județean Covasna, care l-a surprins în mod plăcut, atât din punctul de vedere al frumuseții locurilor, cât și din cel al pragmatismului și eficienței cu care acesta este administrat. 

Absolvent al Academiei de Studii Economice din Republica Moldova, Facultatea Finanțe și Asigurări, și, ulterior, de master în Business și Administrarea Afacerilor, Mihail Olărescu a locuit și a activat timp de cinci ani în companii private în domeniul logistic și transport din Statele Unite ale Americii. Deși s-a gândit să rămână acolo, dorul de casă, de părinți, conjugat cu sentimentul patriotic, l-a determinat să se întoarcă acasă, pe meleagurile natale, unde își dorește să facă lucrurile să funcționeze din ce în ce mai bine. 

Pentru că provine dintr-o zonă în care coloratura etnică se aseamănă în anumite privințe cu regiunea noastră, dar și pentru că merită să știm mai multe lucruri despre raionul cu care tocmai ne-am înfrățit, am stat de vorbă cu Mihail Olărescu, care a avut amabilitatea de a răspunde sincer și deschis la o mulțime de întrebări, între care unele mai delicate.

M.C.D.: Aveți o funcție cu o înaltă responsabilitate pentru comunitatea pe care o reprezentați acolo, la nivel local. Ce a fost cel mai greu să gestionați până acum din punct de vedere administrativ?

M.O.: Însăși funcția la început a fost o provocare. Când vii din alt domeniu, este foarte greu să asimilezi toate informațiile și să înțelegi cum funcționează un proces. A fost real o provocare pentru cei 29 de ani ai mei de atunci. Dar am prins totul foarte repede, din dorința de a schimba lucrurile și a face procesul să meargă fluent. Următoarele provocări au venit din altă direcție. La noi, președintele de raion fiind ales de consiliu, întotdeauna fracțiunile în opoziție încearcă să îl demită. Întotdeauna există această luptă. Deci trebuie găsită o limbă comună, un compromis, să se balanseze toate relațiile între partidele politice locale. Chiar și dacă la nivel național sunt în opoziție, trebuie să-i aduni pe toți la masă. 

M.C.D. Cum v-a venit ideea înfrățirii cu Județul Covasna și de ce tocmai județul nostru?

M.O. Când am venit eu în funcție, era deja inițiată o comunicare și eu am continuat această comunicare. Întotdeauna e bine să prelungim lucrurile frumoase făcute de predecesori. Și s-a primit această comunicare cu domnul președinte Tamás Sandor și, în sfârșit, după o perioadă lungă, că a fost și pandemia, am reușit să trecem totul în acte legale. De ce Covasna? Ne-a plăcut foarte mult specificul acestui județ. În primul rând natura, oamenii și modul de abordare a subiectelor. Mi-a plăcut că aveți o conducere pragmatică, o conducere reală... noi la fel gândim, suntem mai realiști și, totodată, avem și noi în Republica Moldova populație de mai multe etnii și încercăm să găsim o limbă comună pentru dezvoltarea societății.

M.C.D.: Revenind puțin la motivul pentru care vă aflați aici... Ziceați că admirați pragmatismul autorităților locale de la noi, puteți să îmi spuneți ce vă impresionează în mod deosebit?

M.O.: Păi simplul exemplu, gestionarea deșeurilor menajere. Cât de eficienți sunteți în comparație cu Bucureștiul. Voi sunteți pe primul loc pe țară și asta necesită o abordare pragmatică, consecventă și foarte, foarte insistentă, de-a lungul anilor. Și mai sunt multe alte lucruri. 

M.C.D.: Ați vorbit înainte despre mai multe etnii, aș vrea să vă întreb ce regim au etnicii minoritari din Republica Moldova? Au dreptul să studieze în limba maternă, ce prevede legislația?

M.O.: Noi avem școli și în limba română, și în limba rusă. Când noi am fost parte a Uniunii Sovietice, atunci erau mai multe școli în limba rusă. După independența din ’92, a fost un proces firesc, natural, și a scăzut numărul de populație care vorbește limba rusă. La noi, la moment, în Raionul Cimișlia, sunt două școli de limbă rusă, care sunt în descreștere lentă. Au dreptul toți la limba pe care doresc să o vorbească, doar că avem limba oficială de stat, limba română, în care toți scriem și vorbim. 

M.C.D.: Și la nivel administrativ?

M. O.: La nivel administrativ avem autonomia găgăuză unde este bilingvism, folosesc ambele limbi chiar și pe documentele oficiale, dar noi ne străduim să vorbim mai puțin despre limbă și mai mult despre economie, despre infrastructură și tot ce avem de făcut. 

M.C.D.: Vreau să facem o paralelă pentru că și aici, în Ținutul Secuiesc, se cere autonomie de către maghiarii din zonă. Cum funcționează autonomia în Găgăuzia?

M. O.: Autonomia funcționează sub un regim mai special. Găgăuzia se supune legilor Republicii Moldova, doar că ei au un buget și o formă de impozitare puțin mai diferită decât noi – mai mult buget local rămâne la ei și au dreptul de a folosi și limba găgăuză în administrație. Este o autonomie administrativă și teritorială, fără hotare, fără vamă. Noi o percepem ca pe un raion mai mare, care e puțin mai diferit, dar în rest nu simțim o diferență și ne străduim să menținem o pace și un echilibru și, totodată, să creăm un confort reciproc. Sunt provocări din ambele părți.

M.C.D.: De ce natură?

M.O.: De aceeași natură ca în orice stat unde sunt mai multe etnii. Cineva vrea să pronunțe mai mult naționalismul din „mama” căreia îi aparține, și atunci apar provocări. Dar noi, sau cel puțin eu, am perceperea că orice etnie are o mamă a sa și fiecare mamă trebuie respectată cum ea este. Atunci când noi o să ne respectăm reciproc și o să avem dreptul la circulație, de a trăi, de a locui și de a fi liberi, atunci nu e necesar de a puncta anume diferențele. După mine, în lume nu trebuie hotare. Ar trebui ca lumea să aibă circulație liberă, dacă ar fi mai civilizată. Și cu cât ne civilizăm, cu atât mai mult ne globalizăm.

M.C.D.: Am început dialogul pornind de la faptul că v-ați întors acasă din patriotism și acum constat că sunteți o persoană deschisă spre globalizare, spre colaborare la nivel internațional. Cum se împacă patriotismul, naționalismul, cu globalizarea? 

M.O.: Fără extremism, se împacă. Îți iubești patria din care ești născut

M.C.D.: Dar mai putem să ne păstrăm identitatea într-o lume globalizată?

M.O.: Eu mă refer la globalizare în sensul bun al cuvântului. Mă refer la digitalizare, la modernizare, la libera circulație, la schimbul de mărfuri liber. Faptul că m-am întors acasă din patriotism ține mai mult de rădăcinile mele, de dorul de a face acasă mai multe, de a schimba lumea, de a schimba localitatea. Asta e principalul, dar, evident, nu trebuie să ne uităm tradițiile. După părerea mea, fiecare etnie trebuie să-și păstreze tradițiile sale. Prin diversitate suntem frumoși, prin diversitate suntem atractivi pentru turiști, deci putem învăța unii de la alții ceva. Apar discuții de radicalism atunci când nu e respect între națiuni. 

M.C.D.: Aș dori să vă duc un pic într-o zonă și mai delicată. Sunt români care afirmă și chiar scriu pe ziduri că Basarabia e România și sunt și voci care spun că nouă nu ne trebuie Moldova, că e ruda noastră săracă și nu avem nevoie de ea. Moldovenii din republică au și ei o mamă din care sunt generați, apropo de ce spuneați mai devreme. Cum se vede această legătură a lor cu țara mamă, România?

M.O.: Iarăși, în dependență de forma în care o percep, oamenii au diferite gânduri și diferite partide influențează puțin opinia publică. Dar, în linii generale, noi privim pozitiv. Noi avem foarte multe localități înfrățite – Prahova, Vaslui, Dolj, Iași și Covasna. 

M.C.D.: Dar ar vrea Republica Moldova să se alipească României?

M.O.: Această idee este compromisă de liderii noștri, foștii lideri, care au luptat sub acest flagel și au dezamăgit o populație întreagă. La momentul actual, dacă privim lucrurile din prismă pragmatică, nu este reală această dorință. Poate în evoluția timpului și a circumstanțelor în lume, atunci să fie posibil. La momentul actual, noi optăm pentru integrare europeană care ne va da această posibilitate, numai că într-o formă mai diplomatică și fără a atinge alte aspecte sensibile pentru multe etnii. 

M.C.D.: În afară de înfrățirile acestea pe care vă străduiți să le faceți la nivel local cu diferite județe, primiți sprijin din partea statului român?

M.O.: De fapt, de-a lungul timpului, cel mai mult statul român ne-a ajutat. Și ne-a ajutat fără nicio obligație, fără nicio condiționare. România ne privește în mod real ca pe un frate mai mic, și am primit ajutor. Pot aduce un exemplu chiar, reabilitarea a mai mult de 50% din grădinițele din Republica Moldova este făcută de Guvernul României, de impozitele cetățenilor din România. Mulțumim foarte mult pentru această receptivitate și pentru acest ajutor. Orice guvern care a fost, indiferent cine a fost în fruntea României, totdeauna a avut o deschidere bună spre noi.

Sursa foto: Consiliul Județean Covasna și kurtosfeszt.ro

Distribuie articolul:  
|

INTERVIU

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.