Interviu cu „omul verde” al anului 2019, directorul ADI SIMD, Ambrus József 

Gestionarea deșeurilor este unul dintre domeniile care se leagă de tot ceea ce înseamnă buna funcționare a unei societăți, respectiv a unei țări și are implicații de la sănătate și până la educație. De când s-a inaugurat Centrul de Management Integrat al Deșeurilor de la Leț, județul Covasna pare să tot primească laude de la experții naționali și internaționali în domeniu. Cea mai recentă dovadă o reprezintă premiul pe care directorul executiv al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru implementarea proiectului Sistem de management integrat al deșeurilor (ADI SIMD) în județul Covasna, consilierul județean Ambrus József, l-a primit și anume „OMUL VERDE” al anului 2019. Recunoașterea, spune el, vine ca urmare a rezultatelor, care se văd, respectiv, printre altele, 26% deșeu deviat de la depozitare, cifre de anul trecut. Lucru mare, față de situația de la nivel național. Sistemul pe care îl conduce este, deși funcțional, perfectibil, pentru că sunt încă multe lucruri de pus la punct, mai spune Ambrus József. Una dintre marile probleme este aceea a colectării deșeurilor biodegradabile, care în 2019 s-au ridicat la 65% din totalul deșeurilor care se depun pe groapa de la Leț, ceea ce este foarte mult și foarte rău. 

De la premiu, la recentele majorări de tarif și până la planuri pentru gestionarea deșeurilor în județul Covasna, în interviul care urmează. 

Când am mai vorbit de acest premiu, „Omul verde al anului 2019”, ne-ați mai spus că este o încununare a rezultatelor obținute de echipa cu care lucrați, datorate și eforturilor covăsnenilor. Cum au arătat statisticile în 2019 pentru județul nostru?

Acum lucrăm la statistică. Dar trebuie să spunem înainte de toate, că într-adevăr premiul a fost pe numele meu, dar dacă se lua pe persoană, foarte ușor putea să ia colega mea din Sibiu sau colegul meu din Argeș. Este clar că nu eu, ca persoană, am primit acest premiu, iar sistemul îi conține și pe colegii mei și salubriștii, dar și oamenii, până la urmă. Vă dați seama că dacă jumătate din țară este la 2-3% la deviere și noi suntem pe la 26 – 27% doar din colectare, e ceva. Pentru asta s-a lucrat foarte mult. Devierea e cea mai importantă, dar sunt impuse mai multe ținte.

Ce înseamnă „devierea”, mai pe înțelesul nostru?

Devierea înseamnă cât din totalul de deșeu generat s-a trimis către reciclare și compostare și cât s-a depus pe groapa de gunoi. Țelul Uniunii Europene și al României este să deviem 50% de la depozitare. Până acum trebuia să facem treaba asta până în 2020. Conform planului național, această deviere de 50% s-a împins către 2025. Pentru că s-a văzut că pur și simplu nu poți. Deci noi, județul Covasna, suntem acum la 26%. Dar, pe lângă acest target, mai există niște target-uri specifice. Trebuie, obligatoriu prin lege, să strângem selectiv deșeurile reciclabile. Iar în județul Covasna funcționează colectarea selectivă. Asta e puterea noastră. În momentul de față, toți salubriștii din județ se duc la tine în poartă și iau deșeurile pe care tu ești obligat, atenție mare!, obligat să le strângi. (...) În momentul de față, în județul Covasna problema noastră nu mai vine de la deșeurile reciclabile, ci biodegradabilul, care ajunge în groapă. Este peste 50%. Deși, din municipii se strânge de la casele private separat. În rural ar trebui să se composteze individual. Se compostează, nu zic că nu, dar suntem pe departe. Și la deșeurile de construcții legislația este un pic ambiguă. 

Dar la statistici, ce ne mai puteți spune?

E interesant că după ce a apărut planul național de gestionare a deșeurilor, în 2017, decembrie, în 2019 în primăvară a apărut metodologia, noi imediat am pornit procedura. Iarăși, am fost printre primii pe țară și noi teoretic avem Planul Județean de gestionare a deșeurilor gata. Mai sunt niște pași pe care trebuie să îi urmăm. În acest plan, (...) ne-am dat seama că noi am făcut deja toate țintele pentru 2020, mai puțin pe fier. Nu știm de ce nu aruncă lumea conservele și dozele. Merg spre privați și sau le pun în menajer. 

Și ce presupune planul județean? 

De doi ani și jumătate, aproape trei am putut măsura milimetric tot ce se întâmplă în județ. De când s-a deschis centrul de la Leț, vedem foarte bine cum stau comunele, cum stau orașele, la nivelul blocurilor, al caselor private, facem compoziția deșeurilor de patru ori pe an, pe anotimpuri, pe zone agricole-vegetale – Târgu Secuiesc, zootehnică – zona Bățani și atunci vedem ce slăbiciuni și ce intră în compoziția deșeurilor și unde mai avem noi nevoie să lucrăm ca să atingem țintele din 2025. Și aici este foarte clar și se arată că avem nevoie de o stație de tratare mecanico-biologică, în care vom introduce deșeurile menajere și mai scoatem de acolo ce putem, de exemplu, fierul, care va merge la reciclare. Vom avea o fracție care merge la valorificare energetică, alta la biodegradabilă, care se va usca. Ăsta va fi viitorul. Avem cinci ani de zile să pregătim acest proiect și trebuie să îl pregătim foarte minuțios, pentru că personal în ăștia 10 – 12 ani de când mă ocup cu deșeurile, mi s-a făcut capul cât o șură de legislație. 

Ca perspectivă, când credeți că o să aveți această stație? 

Deși avem timp berechet, nu ne culcăm pe-o ureche. (...) Anul ăsta începem toate procedurile, cu SF, cu proiect, și îi dăm drumul. Dar nu mă întrebați când va fi gata, pentru că nu știu.

Deci este vorba despre o construcție nouă sau o aparatură?

Este vorba și de construcție și de tehnologie. Deja din calculele făcute până acum, este exclus să putem construi o stație de tratare mecanico-biologică în afara centrului. Trebuie să cumpărăm teren, să ducem infrastructură, tot, tot. E vorba de milioane de euro. Singura noastră șansă ca să putem face acest lucru, este în interiorul centrului, pentru că acolo deja există infrastructură, dar acolo suntem limitați la suprafață. Dar o să vină specialiștii și o să vedem.

La cât se va ridica această investiție? 

Eu aproximez plus-minus patru milioane de euro. 

Revenind la premiul câștigat și la faptul că spuneați că se datorează și covăsnenilor, care sunt atenți și harnici. Vedem foarte des deșeuri aruncate pe malul apelor. Aici cine ar trebui să controleze și de unde vine problema?

În momentul în care noi ridicăm din fața porții fiecărui cetățean atât deșeurile menajere, cât și deșeurile reciclabile, eu cred că ne-am făcut treaba. Din păcate, avem o parte care încă vin cu sechele, dar nu dinainte de 89, ci după 89, când toată lumea a devenit atotștiutoare. Este vorba și de educație, din păcate. Totuși, ceea ce vedem noi în județul Covasna, în pâraie, lângă râuri, este infim față de ceea ce găsim în restul țării. Acest fenomen există și la noi, dar este mult, mult, mult mai mic decât în alte județe. 

Insist și întreb: rezolvarea la cine e?

Este conștientizarea la foc continuu, iar Garda de Mediu să dea amenzi. Garda de Mediu să meargă la Primărie, iar Primăria să contacteze salubritatea și să ia deșeurile de acolo. Conform legislației, problema cade în sarcina UAT-urilor ( Unităților Administrativ Teritoriale). Aici nu mi se pare foarte corect ca Guvernele, indiferent de coloratura politică, să arunce toată responsabilitatea către UAT-uri, când executivul are o armată de oameni angajați: Agenția de Mediu, Garda de Mediu. Bine, nu sunt mulți nici acolo, că dacă te duci acum la Garda de Mediu nu găsești mai mult de patru oameni care să controleze tot județul. Dar nici corect nu este ca tu de la București să faci niște legi și pe urmă să spui că primarul e de vină. Adevărul este că acum primarii au această putere, de a sancționa. Deci nu trebuie să aștepte de exemplu Garda de Mediu, ci dacă îl prinde pe cel care aruncă, să îi dea amendă. Și s-au dat, la Reci, la Micfalău. 

În ciuda eforturilor covăsnenilor, care au dat și rezultate, după cum ați spus, prețurile au crescut în continuare la salubritate. Cum se putea evita această măsură? 

Singurul care putea evita este Parlamentul României. Este singurul vinovat de aceste creșteri de tarif. Totul din cauza taxei de economie circulară. Niciun șfanț, niciun ban nu este creștere din vina noastră. Mai mult decât atât, noi în județul Covasna am fi putut scădea tarifele. Dar în momentul în care Guvernul a scos o ordonanță de urgență, iar Parlamentul, prin Camera Deputaților ca for decizional, a aprobat această ordonanță de urgență, ce să fac? Eu încă cred în statul de drept și cred că trebuie să respectăm legile acestei țări. Și ea îmi impune taxă de economie circulară de 80 de lei. Datorită faptului că noi am pornit acest sistem (Centrul de Management Integrat al Deșeurilor de la Leț) și datorită faptului că am deviat de 26% de la depozitare, în loc de 2, 70  lei, am reușit să scoatem la o majorare de tarif de un leu. 

Deci în alte județe a crescut și mai mult?

Și mai mult. Acum un an, la Sfântu Gheorghe aveam tarife destul de mari. Acum, după ce intră toți, ajungem ca taxa din Sfântu Gheorghe să fie printre cele mai mici. Numai că încă sunt foarte multe județe la care se vorbește de taxă de economie circulară, dar, din nou...nu știu. (...) Nu numai că un sfert din țară nu raportează câte deșeuri adună, dar încă un sfert nici nu plătește acest fond de mediu. 

Să ne mai așteptăm la creșteri de prețuri în perioada următoare?

Creșteri nu. Ce se întâmplă?  Această taxă, de 80 de lei, a mai fost introdusă încă o dată, în 2017 ianuarie și a ținut până în iunie. Și nu Parlamentul a schimbat, ci una din piesele de bază care a pus capăt a fost Asociația Municipiilor din România. (...) Am acest sentiment, că dacă nu se reușește colectarea banilor, atunci trebuie să se facă ceva. Păi nu se poate din nou să plătească numai jumătate din țară taxa. 50% mă aștept să se scoată. Dar nu văd o nouă majorare de tarif către populație. Din partea noastră, 100% nu va fi. 

Care credeți că este termenul în care România va putea spune că a depășit și această problemă a gestionării deșeurilor?

Depinde. Eu zic că România din foarte multe puncte de vedere e mai catolică decât Papa. Ne-am asumat niște lucruri, bune de altfel, în domeniul mediului, printre care și gestionarea deșeurilor. Numai că e aberant să mă duc eu la un neamț sau un francez să îmi spună ce trebuie să fac, pentru că omul lui câștigă 2000 de euro salariul mediu și al meu 300 de euro. Motorina e la fel ca în Franța și în Germania, mașinile cu care lucrăm sunt la fel, dar salariile mult mai mici. Deci nu poți să împingi tarifele, pentru că se prăbușește sistemul. Dar nici pe partea cealaltă nu e bine, adică să nu facem nimic. Nu, noi am demonstrat că pas cu pas se poate face, cu cap, încet. Astăzi, eu cred că noi, județul Covasna, depășim multe regiuni din Europa, mai ales din partea sudică. Noi funcționăm mai bine. Nu e adevărat că la noi nu se poate. Se poate, dar trebuie să iei niște decizii care nu sunt plăcute, că trebuie să ridici tarifele, să introduci schimbări, să scoți omul din zona de confort.   

Și totuși, de ce în alte țări s-a reușit mai de mult și noi încă ne chinuim?

Pentru că există o istorie de 30 – 40 de ani, dar și nivelul de trai, puterea omului de a plăti un serviciu e de 100 de ori mai mică la noi și asta nu a înțeles cel care a negociat pentru noi. Dar, repet, asta nu înseamnă că noi trebuie să zicem că nu se poate la noi. Noi trebuie să facem ce putem, să mergem înainte. Dacă ne-am asumat 10 pași și o să facem numai cinci, tot e bine, decât să stăm pe loc. 

Legat de salubriști, de oamenii care lucrează în acest sistem, ce ar trebui să știe oamenii? În general, meseria de gunoier nu e una bine văzută. 

Și aici, ca și în alte domenii, nu este totul perfect. Dar munca pe care aceștia o prestează, ar trebui recunoscută de oameni. Să lucrezi cu deșeurile nu e tocmai ușor. Deși condițiile de muncă, echipamentele evoluează. (...) Mergem pe drumul bun. Oamenii trebuie respectați. Se mai greșește, că nu sunt oameni cu facultate. Dar eu îi respect enorm, că nu e tocmai ușor să stai în spatele acelei mașini când e ploaie și vânt. Problema e altceva. Lumea trebuie să înțeleagă că dacă ziua se mătură și se adună gunoaiele, iar seara e plin de gunoaie pe stradă, e vina celor care prestează acest serviciu? Nu ar trebui și noi să avem grijă? Repet, suntem bine, dar trebuie lucrat la treaba asta. 

Dar dumneavoastră personal cum ați ales să lucrați în acest domeniu, al gestionării deșeurilor?

Din întâmplare. Meseria mea este de veterinar, dar când am fost întrebat de domnul președinte Tamás Sándor dacă accept poziția de președinte, într-o primă fază, am acceptat. Am fost opt ani președintele acestei asociații, până în 2017. Încetul, cu încetul am zis că trebuie să trec pe poziția de director, pentru că lucrurile au avansat. Mi-a plăcut și îmi place foarte mult ceea ce fac, mai ales că văd că avem și rezultate. 

Care este în final sfatul numărul unu pentru cei care vor să fie mai atenți în problema gestionării deșeurilor?

Cred că trebuie să continuăm ce am început. Cu calm, să progresăm, să fim atenți la cererea salubriștilor. Pentru că vă spun ceva nou: vine 2023 și trebuie să facem ceva cu textilele. Este lege, este în planul național, este în planul județean. Trebuie să facem ceva, dar încă nu știm ce. Acum lucrăm la plan. Va fi din nou un imbold pentru populație. Foarte mulți consideră textilele reciclabile. Nu! Mai mult strică dacă bagă la reciclabil. Atunci va trebui să facem ceva. Deci să fim atenți la aceste cereri pentru că nu cerem pentru că așa vrem noi, ci până la urmă este spre binele copiilor noștri, nu e pentru Uniunea Europeană. Hai să fim sinceri! Noi, județul Covasna, nu trebuie să începem de la zero, dar atâta rugăminte am de la populație, să fie receptivi și să continue așa cum am început. Cred că totul va merge bine.