Festivalul este, în viziunea tinerilor artiști, ca o oază de „ce trebuie” într-o mare de „ce nu trebuie” 

Festivalul Național D-Butan-T, desfășurat la Sfântu Gheorghe în perioada 13 – 19 octombrie, și-a definit conturul odată cu încheierea celei de-a patra ediții. Actorii, regizorii, scenografii și, cel mai recent, coregrafii debutanți ai României au aflat astfel că județul Covasna este un „acasă” pentru cei care își doresc performanță și calitate în artă. Cel mai câștigat a fost, să o spunem pe cea dreaptă, publicul, care a fost răsfățat cu spectacole pe alese, cu intrare gratuită, din care a putut extrage, cu duiumul, adevărate experiențe și lecții de viață.  

Noi am „periat” puțin lista lungă de învățăminte cu care ne-am ales din scurta și umila noastră incursiune în lumea fascinantă a dansului, prin festivalul readus în reședința județului Covasna de Teatrul „Andrei Mureșanu” și partenerii săi, și am ales să vă prezentăm în continuare 5 lecții utile, care se aplică atât în dans, cât și în viață.  

1. Dansul este comunicare, iar un mesaj coerent face diferența

Săptămâna trecută a fost despre dans, despre coregrafie, despre oamenii care se lasă vrăjiți de artă și bucuria mișcării, despre talent, frumos, speranță. Toate acestea s-au reunit la Sfântu Gheorghe într-un eveniment care a avut la bază, așa cum este cunoscut deja, un concurs. La acesta s-au înscris 5 tinere coregrafe, ieșite de pe băncile școlilor superioare, artiste cu mesaje importante de transmis. Fiind un concurs, a existat și o câștigătoare, care și-a adjudecat și o colaborare cu Teatrul „Andrei Mureșanu”. Aceasta se va concretiza într-un spectacol ce va fi inclus în viitoarea stagiune TAM, dar care va fi jucat și la București. 

Marele premiu al festivalului a fost obținut de Simona Dabija, absolventă nivel master și licență de coregrafie la „Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie” (UNATC) București. 

De fapt, după cum ne-au spus membrii juriului, toate coregrafele din concurs s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, doar că Simona Dabija a făcut ceva mai mult: prin spectacolul „De fapt” și-a arătat creativitatea și avut un mesaj clar, simplu, care a ajuns la public. 

„La Simona Dabija am observat o originalitate în mișcările ei, pe care eu, peste câțiva ani, le-aș putea recunoaște. Sunt ca o semnătură pentru spectacol. Am observat și că are o creativitate imensă și că poate să ofere multe soluții. (...) Deocamdată celelalte spectacole nu au transmis, ci ideea a rămas la coregrafi, adică mesajul nu a ajuns la noi, ca public și am rămas cu multe semne de întrebare. Simona a fost cu un pas înainte. Am putut să observăm și o creativitate frumoasă a spectacolului și cred că cel mai important este că a reușit să ne ducă de la început până la sfârșit, să nu ne piardă pe drum”, ne-a spus unul dintre membrii juriului, compozitorul Zeno Apostolache. 

Ceea ce înseamnă că nu doar în viață, ci și în dans, e important să urmărești un țel și să te concentrezi pe rând, pe câte o idee.

„Cred că Simona a cucerit cu un concept coerent, un fir roșu logic, foarte bine pus „în pagină”, cu un spectacol închegat, ceea ce contează foarte mult în momentul în care intri într-un teatru profesionist”, ne-a confirmat, pe baza argumentelor auzite de la juriu, și Anna Maria Popa, organizatorul principal al evenimentului.  

2. Fără „nu se poate”: în dans, ca și în viață, negativismul este de evitat  

Chiar dacă nu au plecat acasă cu marele premiu, concurenții nu au părăsit Sfântu Gheorghe „cu mâna goală”. Poate cele mai importante daruri câștigate la D-Butan-T au fost încurajarea venită din partea specialiștilor și publicului și accesul într-o comunitate cu oameni atât de diferiți, dar atât de talentați și frumoși. De fapt, ne-a spus una dintre coregrafele venite pentru prima dată în județul Covasna, că D-Butan-T a învățat-o să nu renunțe și să aibă încredere că dacă își continuă drumul, în cale îi vor ieși oamenii potriviți. O regulă la fel de bună în orice aspect de viață, nu doar în coregrafie, nu?  

„E primul meu festival în calitate de coregraf. Atmosfera e super faină pentru că toți oamenii sunt extraordinar de implicați și de dedicați. Nu am auzit săptămâna asta „nu se poate” de la nimeni și asta  este mare lucru. Ai impresia că aici este o mică oază de „ce trebuie” într-o mare de „ce nu trebuie”. E extraordinar ce se întâmplă aici! Duminica trecută, când am ajuns aici am zis că mă mut la Sfântu Gheorghe. Mi-au plăcut atmosfera, oamenii, faptul că se întâmplă ceva, publicul - care există, și asta este un lucru care nu se întâmplă nici măcar în București, unde ai zice că e capitală și știe toată lumea ce se întâmplă”, ne-a spus tânăra coregrafă Anastasia Grigore.  

„Plec de aici cu sentimentul că se poate și că orice ne propunem să facem, o să găsim oamenii potriviți. Am învățat că efectiv putem să realizăm orice”, a mai punctat aceasta.  

3. Moștenirea culturală și provocările fac parte din dans, dar și din viață 

Spectacolele din festival au fost completate, pe parcursul săptămânii trecute de o serie de evenimente susținute de artiști invitați. Printre aceștia s-au numărat Andrea Gavriliu și Studio M, dar și un oaspete venit tocmai din Singapore pentru a lua parte la Festivalul D-Butan-T. 

Este vorba despre Danny Tan, directorul Odyssey Dance Theatre din Singapore, singurul artist cu titlul de doctorat în coregrafie din orașul-stat asiatic. Acesta și-a împărtășit cunoștințele și experiența în ale dansului marți, atât într-un workshop, dar și după ce a prezentat spectacolul produs în 2006, „Providence” publicului prezent la Studio Haromszék. 

Apoi, a deșertat un „bagaj” plin cu învățăminte către audiență. A vorbit atât tinerilor debutanți în ale coregrafiei, cât și publicului neavizat, despre cât de importantă este libertatea de exprimare și cea de a alege, despre păstrarea moștenirilor culturale, despre dans și experiențe, despre faptul că uneori mai puțin e mai mult sau că performanța și calitatea au nevoie de răbdare.

„Câteodată e bine să faci un pas în spate și să nu faci nimic. Inima ta îți va spune ce ai de făcut”, a fost unul dintre sfaturile transmise de Danny Tan.

Printre altele, maestrul din Singapore a mai transmis: „Trebuie să vă provocați încontinuu, să vă țineți publicul interesat. Și când ceva e prea de succes, e bine să știți unde să vă opriți. Pentru că dacă umblați doar după succes, uitați adevărata menire”. 

De remarcat este și faptul că spectacolul pe care Tan l-a adus la Sfântu Gheorghe s-a jucat ultima dată în 2010. 

„Eu am fost fericită că am avut ocazia să învăț de la el și sper că la fel consideră și cei care au fost în sală. Mai ales cei care au fost la workshop-ul de dimineață sunt convinsă că au avut parte de o experiență pe care o vor purta mai multă vreme în suflet”, ne-a spus aceasta, care a precizat că pe viitor se încearcă și colaborări cu Danny Tan în sensul școlarizării tinerilor coregrafi din România la instituția pe care el o conduce în Singapore.  

4. Toleranța, ca și dansul, se învață 

Festivalul de anul acesta nu s-a încheiat odată cu decernarea premiilor, ci a ieșit dintre pereții instituțiilor de cultură direct în Piața Libertății, unde a avut loc, cu sprijinul clubului de dans Blue Moon, unul dintre cele mai mari flashmob-uri din istoria reședinței județului Covasna. Mesajul acțiunii a fost unul cât de poate de clar: dansul este un limbaj universal, este pentru toată lumea și are beneficii nenumărate. 

„Ne-am propus să dansăm împreună și să ne bucurăm de viață și cred că scopul a fost atins. Dansul este singura activitate care implică atât artele, și vizuale, și de mișcare sau auditive, cât și sportul. Necesită foarte multă activitate cerebrală și din acest motiv e recomandat și copiilor, ca să îi ajute în procesul de învățare, și adulților, pentru relaxare, pentru a se destinde și pentru a se rupe de problemele cotidiene, și bătrânilor și bolnavilor pentru că reface structura cerebrală. (...) Dansul nu este numai al artiștilor sau al dansatorilor profesioniști. Este al tuturor. Prin acest act am dorit să arătăm lumii că nu numai în teatru sau operă e loc de dans, ci dansul ne aparține tuturor”, ne-a spus sâmbătă coordonatoarea Clubului de dans Blue Moon din Sfântu Gheorghe, Márton Enikő, cea care a venit cu ideea organizării evenimentului.

Și pentru ca evenimentul să fie și mai special, muzica, o prelucrare dintr-o piesă de folclor, a fost live, cântată în trei limbi - română, maghiară și engleză, cu sprijinul Orchestrei Liceului de Arte „Plugor Sándor”, al corurilor „Euforia” și „Campanella”, precum și al artiștilor Sebestyén- Lázár Enikő, Monica Opra și Marius Popa. În dans s-au prins peste 400 de persoane, nu doar români și maghiari, ci și copii romi. 

5. Și în dans și în viață, orice sfârșit e un nou început

Abia după aplauzele de la finalul spectacolului Ateneului din Iași „Eram și Era” și după fotografiile realizate echipei de voluntari, sâmbătă noaptea s-a tras cortina peste D-Butan-T ediția a IV-a. S-a încheiat astfel nu doar o săptămână plină de artă, bun gust și lecții de viață, ci și un ciclu al festivalului. Anul viitor le revine rândul actorilor debutanți să lupte pentru trofeul D-Butan-T, un premiu din ce în ce mai râvnit, și pe bună dreptate să fie așa. 

„Cred că în patru ediții am demonstrat că suntem un partener stabil și de nădejde pentru toți tinerii talentați și inclusiv am demonstrat că ne achităm cu foarte mult succes de „datoriile” pe care le avem. S-a văzut în fiecare an în ce au constat premiile și cum au fost ele duse la bun sfârșit și cred că deja toate aceste elemente fac festivalul D-Butan-T să fie unul interesant și relevant pentru tânăra generație”, ne-a mai declarat organizatorul principal al festivalului, Anna Maria Popa. 

Concluzia D-Butan-T 2019, după cum ne-au spus mulți dintre cei implicați, este că talent există cu duiumul, dar că depinde de fiecare cum și în ce scop în folosește. 

Mesajul transmis de coregraful și dansatorul Arcadie Rusu, membru supleant al juriului,  la decernarea premiilor ne-a rămas ca un ecou în minte și de aceea  îl lăsăm aici cu rol de încheiere: „Este extraordinar că într-un oraș atât de mic, cum este Sfântu Gheorghe, se întâmplă atât de multe lucruri culturale. (...) Cred că în artă e greu să te expui în competiții și odată ce faci asta poți să îți asumi că poți să câștigi sau să pierzi. Dar, în general, cred că aici toată lumea are de câștigat. Atitudinea contează și pot să vă spun din propria experiență că nimeni nu o să vină să vă facă mari artiști. Avem mult de lucru în continuare”. 

Sursă foto: Facebook/ D-Butan-T (Simion Buia) și CovasnaMedia