Din 7 octombrie, cînd încep Zilele Ţinutului Secuiesc, începe şi Stup – Retrospectiva Filmului Documentar, un proiect pe care Centrul de Cultură al Judeţului Covasna îl organizează în parteneriat cu Centrul Cultural Județean Harghita, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Harghita și Institutul Liszt din Sfîntu Gheorghe. La întrebarea de ce aceste instituţii investesc într-un proiect dedicat promovării filmului documentar se pot formula nenumărate răspunsuri, eu aleg să formulez un răspuns în sprijinul unui protest actual al cineaştilor din România. Aşadar, STUP există pentru că în Secuime există instituţii de cultură care au înţeles importanţa excepţională a filmelor documentare, o importanţă pe care unul dintre protestatari – prestigiosul regizor şi producător de filme documentare Alexandru Solomon – o identifică astfel: „(...) documentarul este (sau ar trebui să fie) un reflex profund al societăţii; este mijlocul ideal pentru a pune în perspectivă moduri de viaţă, fenomene sociale, evenimente istorice sau fapte culturale”.

Revin la protestul actual al cineaştilor, care a început în 20 septembrie, ca reacţie la interviul acordat de directoarea Centrului Naţional al Cinematografiei, Anca Mitran, în cadrul căruia şefa CNC a aruncat la gunoi filmele de artă, inclusiv şi mai ales filmele documentare, despre care a susţinut că „nu sunt filme pentru sălile de cinematograf”. În aprilie, cînd a lansat Apelul de participare la Stup2022, coordonatorul acestui proiect de arte vizuale, Levente Vargyasi, nu bănuia că Retrospectiva Filmului Documentar din Secuime se va desfăşura în plin protest al cineaştilor din România, devenind astfel un fel de pledoarie în apărarea filmului documentar. Cele 29 de filme documentare din Programul Retrospectivei Stup2022 funcţionează fiecare ca acel mijloc ideal de care vorbea Alexandru Solomon, un mijloc de documentare a unor realităţi diverse, prin care se pun în lumină moduri de viaţă, fenomene sociale, evenimente istorice şi fapte culturale. Aşa se face că eroii poveştilor adevărate din Stup2022 sînt de o mare diversitate, de la oameni simpli şi loviţi de soartă, pînă la artişti, contese şi episcopi. Pe urmele eroilor din cele 29 de filme documentare, spectatorii se vor confrunta cu „diverse moduri de viaţă, fenomene sociale, evenimente istorice şi fapte culturale”. De pildă, povestea adevărată a maghiarilor refugiaţi, după Primul Război Mondial. Povestea unui furt de cai, o poveste a romilor de la Școala de Echitație Kálnoky din Valea Crișului. Povestea unei femei pasionate de porţile secuieşti. Poveştile unor îndrăgostiţi de natură. Povestea meşterilor fierari din judeţul Harghita şi poveştile păstrătorilor de valori tradiţionale din Secuime. Povestea unui sat virtual din Transilvania. Povestea unui regizor de teatru din Ardeal. Povestea a doi fraţi din Bucureşti în căutarea identităţii lor ardelene. Povestea unui poet ceangău, profund preocupat de soarta comunității sale. Povestea unor pelerini. Povestea unui bătrîn violonist lovit de boala Parkinson. Povestea contesei Bánffy Katalin, azi în vîrstă de 98 de ani, care timp de 9 ani a tradus în limba engleză Trilogia transilvană, capodopera tatălui său, Miklós Bánffy (o operă de referinţă a secolului 20, care a fost tradusă apoi în franceză, spaniolă, germană, italiană și olandeză, iar în 2019 a fost publicată şi în limba română). 

Deşi directoarea Centrului Naţional al Cinematografiei consideră că documentarele nu sînt filme pentru sălile de cinematograf, documentarele din Stup2022 vor ajunge în sălile Cinematografului Arta din Sfîntu Gheorghe, dar şi în localităţi din judeţele Covasna şi Harghita. Localităţile din judeţul Covasna, unde spectatorii sînt aşteptaţi la întîlnirea cu eroii Stup2022, sînt Tîrgu Secuiesc, Bodoş, Lemnia, Calnic, Estelnic, Tălişoara şi Catalina. Ultimul episod al Retrospectivei filmului documentar se va consuma sîmbătă, 15 octombrie, cînd va avea loc Gala Laureaţilor, urmată de proiecţia filmului cîştigător al Marelui Premiu Stup2022. Partenerul media al Stup2022 este TVR – Emisiunea în limba maghiară, iar filmele documentare cîștigătoare ale celor patru premii (în valoare totală de 8000 lei) vor fi difuzate, în limita posibilităților, în cadrul acestei emisiuni. 

(În imagine, captură din filmul documentar Jocurile Olimpice maghiare, realizat de Zámborszki Ákos) 

Nina Ţînţar