Adevărul este undeva la mijloc şi  sînt pacifist – acestea sînt expresiile pe care unii maghiari le tot invocă de cîteva zile, în discuţiile interminabile  cu ei, din privat şi de pe facebook. De cînd mă ştiu  mi-e frică să nu-mi pierd minţile, acum îmi este frică mai mult ca oricînd, cînd mă uit la ce se întîmplă în Ucraina şi cînd îi aud pe secuii mei că ei sînt neutri, neutri!, căci adevărul este la mijloc şi acolo, la mijloc, la întîlnirea cu adevărul şi dreptatea lui Putin, sînt adevăraţii pacifişti şi umanişti. Acolo, la mijloc, se află adevărul despre jocurile geopolitice ale americanilor, care ar justifica războiul pornit de Putin, acolo, la mijloc, se află adevărul despre  minorităţile din Ucraina care sînt lipsite de drepturi şi, mă întreabă indignaţi secuii mei, cum de  sînt eu indiferentă faţă de soarta românilor din Cernăuţi şi Odesa?  că ei suferă pentru  maghiarii din Transcarpatia.  

La întrebarea asta, dacă mă interesează sau nu soarta minorităţilor din Ucraina, respectiv  soarta  românilor şi a maghiarilor de acolo, le răspund acum secuilor aşa : în ultimele trei decenii, cînd au tot cerut Statului român să le respecte drepturi  fundamentale, care erau ţările invocate de  secui  drept  model de urmat în respectarea drepturilor minorităţilor naţionale? Au cerut secuii ca România să urmeze modelul Rusiei?  Eu am fost alături de secui şi ştiu că împreună am cerut României să respecte modelul unor ţări din grupul democraţiilor europene, grup  din care doreşte şi Ucraina să facă parte. Şi îi întreb pe secui : este bine pentru minorităţile din Ucraina că această ţară şi-a exprimat dorinţa să facă parte din grupul democraţiilor  europene sau este rău şi Putin face bine că îi bombardează pe ucraineni?  Că Putin a spus răspicat, cu subiect şi predicat, că va opri cu orice preţ  intrarea Ucrainei în grupul democraţiilor europene, iar orice preţul  este războiul pe care dictatorul rus  l-a declanşat. 

Cînd spuneţi că adevărul e la mijloc,  înseamnă că  la mijloc vă întîlniţi cu Putin, căruia îi daţi mîna în efortul lui de a legitima un război prin care Ucrainei i se înăbuşe dorinţa de a fi o democraţie, dorinţa de modernizare şi emancipare. Cînd spuneţi că adevărul e la mijloc, înseamnă că vi se fîlfîie de soarta minorităţilor  maghiare şi române din Ucraina, care au nevoie de sprijinul democraţiilor europene pentru a-şi cîştiga drepturile ce li se cuvin,  aşa cum maghiarii din România s-au bucurat de sprijinul acestor democraţii.  Cînd promovezi propaganda agresorului, nu mai eşti neutru, nici pacifist, eşti de partea agresorului, care este dictatorul Putin. 

Putin şi toţi purtătorii săi de vorbe repetă cu spume la gură poezia cu evreul  Volodymyr Zelensky,  care a instaurat un regim nazist, împotriva căruia Rusia a pornit un război de  denazificare. În acelaşi timp, purtătorii de vorbe în frunte cu Putin mai zic că războiul putea fi evitat, dacă NATO oferea garanţii că Ucraina nu va fi primită niciodată în această alianţă politico-militară. Două poezii putiniste care se bat cap în cap : cînd susţii că armata rusă nu ar fi invadat Ucraina, dacă NATO oferea garanţii că nu se va extinde în această ţară, atunci înseamnă că regimul nazist de la Kiev este o minciună şi Putin nu apără pe nimeni de nimica, singura problemă fiind obsesia acestui dictator de a face o mare demonstraţie de forţă în relaţie cu NATO şi de a rămîne în istorie drept puternicul secolului. Altfel spus, războiul de denazificare este de fapt războiul de autoînălţare a lui Putin pe soclul de puternicul secolului. Un bolnav de putere, ca Hitler.

Nina Ţînţar