Dumitru Manolăchescu

Banii Uniunii Tineretului Comunist au stors de vlagă imaginaţia fertilă a ţepuitorilor, revoluţionarilor, prietenilor politici ai şefilor de partid, nemulţumiţilor şi nedreptăţiţilor de orice fel ai nemiloasei sorţi. Când am văzut, de Ziua Marinei, un tip slinos protestând împreună cu ortacul Miron Cozma împotriva preşedintelui şi strigând cu mult patos revoluţionar „Jos Băsescu”, mi-am imaginat că-i vorba de-un amărât care n-are casă-masă-soţie credincioasă şi l-a găsit pe unicul Miron Cozma împreună cu care să-şi strige durerea. Ei bine, aflăm că ipochimenul, numit Nicolae Mavrodin, este revoluţionar de profesie, vânzător de carnete şi diplome de revoluţionar, prieten bun de afaceri necurate cu Miron Cozma, membru PSD şi... vânător al comorii U.T.C.

Comoara Uniunii Tineretului Comunist pe care o gestionase Nicu Ceauşescu a fost împărţită – ca şi averea mai mult sau mai puţin ascunsă a Partidului Comunist Român, ca şi averea Sindicatelor şi altor organizaţii cooperatiste din epocă – între şmecherii cu iniţiativă care s-au gândit să profite de buimăceala generală şi lipsa de autoritate a statului român post-decembrist. Hoţii ăştia calificaţi s-au ivit dintre falşii revoluţionari cu brevet, diplome şi carnete date de Ion Iliescu şi urmaşii lui. Unii dintre ei şi-au făcut asociaţii de revoluţionari, alţii s-au mulţumit cu Fundaţii Naţionale de Tineret. Aşa se face că avem cel puţin două asemenea Fundaţii care revendică dreptul de a moşteni averea Uniunii Tineretului Comunist, estimată la aproape 80 de milioane de euro.

Una din fundaţiile astea fantomă a cerut în instanţă dreptul de a se face stăpână pe banii UTC – pentru că asta-i interesează, banii, vilele, casele de vacanţă, păi nu? – dar a fost refuzată, pentru că altă fundaţie, tot Naţională şi tot de Tineret, încropită prin 2003 şi condusă de tipul slinos şi unsuros numit Mavrodin, a apucat să primească câteva miliarde de lei vechi încă din anul 2007. După care, desigur, averea UTC s-a cam evaporat, iar gestionarul rămăşiţelor ei, BCR, refuză să o înstrăineze către preacinstiţii revoluţionari de profesie. Apropo, revoluţionarul Mavrodin avea 16 ani la Revoluţie... A învăţat repede cum să beneficieze de graţiile Puterii mereu datoare revoluţionarilor şi s-a apucat de afaceri necurate. Printre scopurile clar definite, trecerea averii UTC pe numele Fundaţiei Naţionale de Tineret pe care o păstoreşte.

Uite de-aia nu pot eu să cred în cinstea şi corectitudinea revoluţionarilor şi protestatarilor de profesie, pripăşiţi pe lângă PSD cu sprijin de la Ion Iliescu. Când îi văd strigând lozinci antisistem, aruncând coroane de flori în apele mării, ori mărşăluind împreună cu ortacii lui Miron Cozma spre cucerirea Puterii politice am neplăcuta senzaţie că Revoluţia din 1989 a fost un lamentabil eşec, o sursă de venituri nesimţite pentru tot soiul de profitori, un templu pentru oportuniştii care se închină falşilor idoli. E o senzaţie aproape dureroasă, care însoţeşte orice eşec.