Lászloffy Loránd, președintele Fitness Tribe: „Motivația este, înainte de toate, o decizie”
Când temperaturile scad, zilele se scurtează și diminețile devin tot mai reci, alergarea în aer liber poate părea mai degrabă o provocare decât o plăcere. Dar cât de frig este, de fapt, prea frig pentru a alerga? Cum ne îmbrăcăm corect, ce trebuie să schimbăm la încălzire, cum ne protejăm atunci când aerul rece face respirația mai dificilă și, poate cel mai important, cum ne convingem să ieșim din casă atunci când motivația dispare? Am vorbit cu Lászloffy Loránd, președintele Asociației Fitness Tribe, despre alergarea în sezonul rece, despre greșelile pe care ar trebui să le evităm și despre rolul comunității în lunile în care canapeaua pare mult mai tentantă decât câțiva kilometri afară. Programele Fitness Tribe continuă și în această iarnă, cu mici adaptări, iar frigul, spune el, nu trebuie să fie un motiv pentru a renunța la mișcare.
- Programele Fitness Tribe continuă și în sezonul rece. Ce se schimbă, totuși, odată cu scăderea temperaturilor?
Programele Fitness Tribe continuă în mare parte și în sezonul rece. Pe perioada iernii vom renunța la turele de bicicletă, însă alergarea va rămâne parte din programele noastre. În ceea ce privește alergările, vom face o singură schimbare: renunțăm la alergarea de marți seara de la Șugaș Băi și vom muta această alergare în oraș. Motivul nu este frigul, ci faptul că se întunecă foarte devreme, iar alergările de la Șugaș Băi devin din ce în ce mai puțin sigure în aceste condiții. Restul programelor de alergare, precum și orele la care acestea au loc, rămân neschimbate și pe perioada iernii. Ne dorim să continuăm să alergăm împreună și în sezonul rece, într-un mod cât mai sigur și confortabil pentru toată lumea.
- Până la ce temperatură consideri că este în regulă să alergăm afară și când ar fi mai bine să renunțăm la antrenament?
În general, temperaturile scăzute nu reprezintă un impediment pentru alergare, dacă oamenii sunt echipați corespunzător și condițiile sunt bune. Putem alerga fără probleme și la temperaturi de câteva grade sub zero, iar chiar și în jurul valorii de -10°C se poate face mișcare în aer liber, cu mai multă atenție la echipament, încălzire și condițiile de pe traseu.
- Cum ar trebui să ne îmbrăcăm pentru o alergare pe vreme rece? Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le observi?
Eu merg pe principiul că, atunci când ies din casă pentru o alergare pe timp de iarnă, este normal să simt puțin frig în primele minute și să nu fiu îmbrăcat excesiv. În timpul alergării, pe măsură ce corpul se încălzește, nivelul de confort crește și echipamentul care la început pare suficient de subțire devine, de fapt, potrivit pentru efort. Important este să găsim echilibrul și să nu ne îmbrăcăm prea gros, pentru că în timpul alergării temperatura corpului crește destul de repede.
- Cum ar trebui să ne adaptăm încălzirea și antrenamentul atunci când alergăm la temperaturi apropiate de zero sau chiar negative?
Pe timpul iernii, încălzirea trebuie să fie puțin mai atentă și mai progresivă decât în sezonul cald. Este important să nu începem alergarea direct într-un ritm ridicat, ci să acordăm câteva minute în plus pentru ca organismul să crească treptat temperatura și să pregătim musculatura pentru efort.
- Ce se întâmplă cu respirația atunci când alergăm pe frig? Ce le recomanzi celor care simt că respiră mai greu?
Aici aș vorbi mai degrabă din experiența mea personală. Eu alerg și pe timpul iernii, inclusiv atunci când temperaturile sunt cu minus, iar un lucru pe care îl fac în timpul alergărilor este să mestec gumă. Pentru mine, acest lucru ajută la menținerea unei senzații de umezeală la nivelul gurii și al gâtului, ceea ce face respirația mai confortabilă în aerul rece și uscat. În același timp, încerc să respir cât mai controlat și să evit, pe cât posibil, inspirarea bruscă a aerului foarte rece. Este o metodă pe care am ajuns să o folosesc din experiență proprie și cu care eu mă simt confortabil atunci când alerg iarna.
- Odată cu frigul și zilele mai scurte, scade și motivația. Ce le-ai spune celor care în perioada asta încep să sară peste antrenamente?
Am o părere poate puțin diferită despre motivație. Nu cred că motivația apare stând pe canapea și uitându-ne la un film pe Netflix. Pentru mine, motivația este, înainte de toate, o decizie. În momentul în care iei decizia să faci ceva, începe să apară și motivația. În cazul alergării, lucrurile sunt foarte simple: decid că ies la alergat, mă ridic de pe canapea, mă îmbrac, îmi iau pantofii de alergare și ies din casă. Nu aștept să am chef sau să apară un moment în care să mă simt motivat. Fac primul pas, iar motivația vine din această decizie și din acțiunea care urmează.
- Cât de mult contează comunitatea în lunile reci? Din experiența ta, e mai ușor să rămâi consecvent atunci când știi că te așteaptă și ceilalți?
Comunitatea contează în fiecare moment, indiferent de anotimp. Totuși, aș putea spune că perioada iernii este una puțin mai apăsătoare pentru mulți dintre noi, mai ales din cauza zilelor mai scurte și a vremii reci. În acest context, compania unor prieteni din comunitate poate face alergarea mult mai plăcută.
- Și, pentru final, ce i-ai spune omului care se uită pe geam, vede 2–3 grade și își spune „azi sigur nu ies la alergat”?
Omului care se uită pe geam și vede că sunt două, trei sau chiar minus zece grade și decide să nu iasă la alergare i-aș spune că se agață de unul dintre lucrurile pe care nu le poate controla. Temperatura de afară nu depinde de noi, însă putem controla felul în care reacționăm la ea.
I-aș recomanda să se concentreze pe lucrurile pe care le poate controla: să se îmbrace corespunzător, să își ia pantofii de alergare, să iasă din casă și pur și simplu să înceapă să se miște. De multe ori, cea mai grea parte este să faci primul pas și să ieși pe ușă.
Pot spune cu tărie că, după ce începi să alergi și îți încălzești corpul, apare o senzație de satisfacție și de mulțumire pe care, între patru pereți, este foarte greu să o simți. Iar la final, de multe ori, îți dai seama că frigul de care te-ai temut înainte să ieși nu a fost nici pe departe atât de important pe cât părea de la fereastră.