În lumea tâmpită, complicată şi strâmbă în care vieţuim, Mama este primul şi ultimul vis. S-au scris tone de cuvinte despre Mamă, s-au topit în ochii sufletului nostru milioane de imagini ale Mamei. Ce-aş mai putea eu să spun despre miracolul care semnează Naşterea, Viaţa, Moartea?! Pentru că şi Moartea este un vis, ultimul, esenţial şi etern: „Căci vis al morţii eterne e viaţa lumii-ntregi” spunea Eminescu. De ce nu l-am crede?!

Pe mine Mama mă doare. M-a durut când trăia, mă doare şi mai mult acum, când nu-mi mai vorbeşte decât în vis. Doare amintirea ei, dor durerile ei, doare gândul că n-am văzut-o, n-am înţeles-o, n-am ajutat-o destul. E o durere difuză, amintirile cu ea sunt mai concrete decât senzaţia de vinovăţie care se insinuează perfid în cearcănele unor nopţi chinuite de nesomn.

Vă împărtăşesc intimităţi şi nu prea, pentru că nu sunt deloc singurul sensibil la durerea unor amintiri cu Mama. O fac pentru copiii care-şi cred părinţii veşnic tineri şi întotdeauna sănătoşi; pentru cei mereu grăbiţi, mereu ocupaţi, mereu stresaţi de lipsuri, mereu perdanţi în lupta cu secundele. Mama merită o clipă din viaţa voastră, o clipă cât o îmbrăţişare, nu cât un gând. De multe ori gândul nu ajunge. Când aprinzi o lumânare de ziua naşterii sau morţii Mamei, gândul ăsta nu o mai aduce lângă tine, oricât de mult ţi-ai dori-o. Nu ştiu dacă flacăra pâlpâind îi luminează vreun drum pentru că nu reuşesc să văd cu mintea drumuri pe care nu le înţeleg, dar îmi place să cred că dragostea noastră, a copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor ei este o lumină la fereastra Căii pe care o urmează sufletul Dincolo.

Amintiţi-vă de Mama voastră cât încă este lângă voi. Amintiţi-vă şi mângâiaţi-i pe părinţi cât încă sunteţi, încă sunt – nu cred că vă supără o pastişă din Adrian Păunescu, eu n-o puteam spune mai frumos. Altfel, Mama devine un vis care doare de fiecare dată când sufletul rătăceşte prin gânduri, trist şi singur.

De Ziua Mamei, o urare mai puţin formală dar mult şi jucăuş cuprinzătoare: La mulţi ani tuturor femeilor din viaţa noastră!